|
VITAMINE, COVITAMINE, PROVITAMINE, PREVITAMINE, VITAGENE, ANTIVITAMINE
|
||||||||
|
Vitaminele |
||||||||
|
"Vitamina" este un termen dat unor substanţe de către Casimir Funk (descoperitorul primei vitamine; B1) în 1912 , însemnând "amină vitală". Această denumire se menţine şi azi, deşi, după cum se ştie, există vitamine care nu conţin grupări aminice (NH2). Vitaminele sunt catalizatori biologici (activează enzime sau intră în constituţia acestora, sub formă de coenzime), lipsa lor conducând la frânarea sau blocarea proceselor metabolice. Aceşti compuşi bio joacă un rol rol funcţional important în creşterea şi dezvoltarea organismelor precum şi în buna funcţionare a celulelor, ţesuturilor şi organelor. Deoarece în cazul insuficienţei vitaminelor apar boli carenţiale, care pot merge până la deces - în avitaminozele severe, aceste substanţe sunt indispensabile organismului uman [mai multe]. |
||||||||
|
Covitaminele sunt substanţe, de obicei tot din rândul vitaminelor, în prezenţa cărora acţiunea unei vitamine este mai eficientă. De exemplu, din punctul de vedere al vitaminei F, vitamina E este o covitamină, deoarece prezenţa celei din urmă îi creşte eficienţa primeia. |
||||||||
|
Provitaminele
|
||||||||
|
Provitaminele sunt substanţe inerte (fără acţiune biologică), inactive, care se transformă ulterior (în organism) în vitamine, fiind precursori a acestora. Cea mai cunoscută provitamină este carotenul (provitamina A), care este precursorul vitaminei A. |
||||||||
|
Previtaminele
|
||||||||
|
În cazul unor substanţe, între provitamine şi vitamine, se formează compuşi intermediari care poartă denumirea de previtamine, aşa cum se poate vedea din exemplul de mai jos. |
||||||||
|
||||||||
|
Vitagenele |
||||||||
|
Vitagenele sunt substanţe care se găsesc în ţesuturi şi în celule, unde prezintă o activitate vitaminică secundară, care nu este indispensabilă vieţii. În timp ce vitaminele, fiind biocatalizatori, nu îndeplinesc în mod direct vreo funcţie structurală, plastică sau energetică, vitagenele posedă într-o oarecare măsură aceste proprietăţi. |
||||||||
|
Antivitaminele
|
||||||||
|
Antivitaminele sunt substanţe cu structură asemănătoare vitaminelor, dar care nu prezintă activitate asupra organismului uman. Prin faptul că posedă structuri apropiate de cele ale vitaminelor, antivitaminele aderă la substraturile specifice vitaminelor, anihilând posibilitatea de acţiune ale acestora. În consecinţă, antivitaminele pot provoca stări carenţiale (hipovitaminoze). |
||||||||
|
Avitaminoze, hipovitaminoze, poliavitaminoze, hipervitaminoze şi intoleranţele la vitamine
|
||||||||
|
Lipsa vitaminelor din organism produc stări grave, din fericire de cele mai multe ori reversibile, numite avitaminoze. Dacă în corp vitaminele sunt insuficiente, se instalează situaţii carenţiale care poartă denumirea de hipovitaminoze. Atunci când mai multe vitamine lipsesc concomitent din organism, se produc boli cauzate de poliavitaminoze. Poliavitaminozele apar mai frecvent la oameni spre sfârşitul iernii, din cauza uni consum mai îndelungat de alimente uscate, cu un conţinut scăzut de vitamine şi a unui consum redus de fructe şi legume în stare proaspătă (G. Neamţu, 1996). Stările de hipovitaminoză, mai rar cele de avitaminoză, pot să apară ca o consecinţă a unui aport insuficient de vitamine sau provitamine din alimentate (cauze exogene) sau din cauze endogene (absorbţie deficitară, capacitate redusă de transformare a provitaminelor în vitamine, diminuarea capacităţii de depozitare a vitaminelor în ţesuturi, degradarea florei intestinale, etc.). Prin administrarea îndelungată sau abuzivă a unor suplimente farmaceutice sau a unor medicamente cu vitamine, se poate instala fenomenul de hipervitaminoză. Hipervitaminoza prin alimentaţie este posibilă în cazul unor provitamine şi vitamine liposolubile, mai ales A şi E, provenite dintr-un consum îndelungat de: ficat de peşte, untură de peşte, sucuri de legume cu mult caroten (morcovi, sfeclă roşie). Nu s-au semnalat stări de hipervitaminoză prin consum alimentar în cazul vitaminelor hidrosolubile. Hipervitaminozele se manifestă asemănător hipovitaminozelor şi uneori pot produce intoxicaţii. Pe lângă stările de carenţă sau de exces, mai pot apărea, la unele persoane, manifestări de intoleranţă faţă de vitamine. Cel mai des se întâlneşte intoleranţa la vitamina B1. Nu se recomandă administrarea tiaminei prin suplimente sau medicamente la gravide, deoarece fătul poate fi intolerant, ceea ce poate determina malformaţii la copil (G. Neamţu, 1996). |
||||||||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Vitamine, covitamine, provitamine, previtamine, vitagene, antivitamine
|
|||
|
ESENŢIAL
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
|