|
||
|
Absorbţia este un proces, care are drept consecinţă, pătrunderea printr-un epiteliu sau printr-o membrană, în sânge, limfă ori într-o celulă, a unei substanţe. După locul unde are loc absorbţia, acesta poate fi de mai multe feluri (digestivă, celulară, cutanată, etc.). Absorbtia nu trebuie confundată cu adsorbţia (vezi absorbţia şi adsorbţia). |
||
|
Prin absorbţia digestivă, substanţele ingerate (hrană, medicamente lichide, etc.), dar şi unii compuşi endogeni (produşi de către organism), trec în sânge şi în limfă. După ce a avut loc digestia şi absorbţia principalilor nutrienţi, prin sistemul circulator, substanţele de bază pentru organism, ajung în lichidele care scaldă celulele, de aici având loc schimburi de substanţe, la nivelul membranelor celulare. • Absorbţia intestinală Cea mai importantă parte a substanţelor (glucide, lipide, proteine), după ce au suferit degradări sub influenţa sucurilor şi enzimelor digestive, se absorb intestinal, după ce în prealabil au suferit degradări prin care masa lor moleculară s-a redus. La nivelul intestinului subţire are loc partea cea mai substanţială a absorbţiei digestive. Aici, diverşi compuşi moleculari sau ionici, străbat pereţii intestinali şi intră în sânge sau în limfă - în cazul grăsimilor. Traversarea pereţilor intestinali se face în sensul descreşterii gradientului de concentraţie (de la concentrat spre diluat) prin: - absorbţie pasivă (unii nutrienţi (glicerolul, acizi graşi cu lanţ scurt, ureea, etc.), prin difuzie, trec din intestin în sânge sau limfă), - absorbţia selectivă (prin prezenţa unor proteine speciale, este facilitată sau restricţionată trecerea unor substanţe (fructoza, mineralele) dincolo de pereţii intestinali), - absorbţia activă (majoritatea substanţelor (aminoacizi, acizi graşi, oze) se absorb cu consum de energie ATP-azică). Nu toate substanţele din tubul digestiv se absorb la nivelul intestinului subţire. O bună parte din apă şi din vitamine sintetizate de către microflora intestinală, precum şi unele principii din medicamente, se absorb la nivelul colonului (intestinul gros). • Absorbţia extaintestinală Absorbţia altor compuşi este extraintestinală (alcoolul se absoarbe în mare parte din stomac, cianura din cavitatea bucală, etc.). |
||
|
Schimbul vital de substanţe, realizată prin intermediul membranei, dintre celulă şi mediul ei extern (spaţiul interstiţial), poartă numele de absorbţie celulară. (vezi şi nutriţia celulară) |
||
|
În urma absorbţiei prin piele, are loc penetrarea barierelor cutanate (prin pori) a anumitor substanţe (lanolină, vaselină, histamină, flavonoizi, PAB, etc.). Trebuie reţinut faptul că porii tegumentului nu permit, în general, trecerea de particule dinafară spre înăuntru. Din acest motiv, infecţiile prin pielea intactă (nelezată) sunt atât de rare. |
||
|
Prin absorbţia pulmonară, unele gaze din aer, mai ales oxigenul şi monoxidul de carbon, dar şi alte mici particule (oxizi de siliciu, praf, fum, azbest, vapori, plumb, polen, etc.), pătrund în alveolele plămânilor şi de aici, o parte din ele, ajung în sânge. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Absorbţie
|
|||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
|