|
||
|
Principiile sau metodele prin care se realizează, mobilizarea şi evacuarea (epurarea) din organism a toxinelor şi a substanţelor nefolositoare (deşeuri, celule aberante sau uzate, alergeni, etc), se numesc depurative. Se ştie că în corpul omului, se acumulează multe substanţe nespecifice, atât în mod direct - ca o consecinţă a unei hrăniri nesănătoase, cât şi în mod indirect - din cauza unui metabolism incomplet, caz în care produşii de dezasimilaţie (cataboliţii) pot stagna în organism. O slabă epurare a compuşilor nespecifici, poate avea loc şi atunci când funcţiile excretorii nu lucrează adecvat. |
||
|
În urma administrării de medicamente sau de alimente în corp pătrund diferite substanţe toxice. Toxinele mai pot pătrunde pe calea aerului (spor de mucegaiuri, poluanţi, fim de ţigară), prin apă sau pot rezulta din activitatea microorganismelor. O altă cale de generare a toxinelor o reprezintă metabolismul defectuos. Pentru organism, nu numai toxinele reprezintă un pericol, ci şi anumite substanţe nevătămătoare în mod obişnuit, dar pe care organismul nu le consideră a fi proprii. În această categorie, pe lângă alergeni, mai intră o serie de elemente biologice şi chimice (celule anormale sau îmbătrânite, corpi cetonici, unele combinaţi chimice ale hormonilor, zaharoza din sânge, etc.). Toţi aceşti compuşi, toxicologici sau netoxicologici, poartă denumirea de substanţe nespecifice organismului, metodele depurative având scopul eliminării lor. De aceea, depurarea este mai mult decât detoxifiere. |
||
|
Substanţele de care organismul nu se poate folosi în scopuri fiziologice, sunt considerate a fi nespecifice şi incompatibile cu organismul uman, chiar dacă nu produc, cel puţin în prima instanţă, manifestări sensibile. După cum am arătat mai sus, nu numai toxinele (substanţe care produc intoxicaţii) şi produşii de dezasimilaţie (compuşi care pot provoca toxemie reziduală) trebuiesc eliminate din corp, ci şi substanţele aparent inofensive, dar care în timp sau prin cumul, pot provoca diferite afecţiuni, de multe ori cronice şi grave. |
||
|
Substanţele nespecifice se pot acumula în celulele ţesuturilor, în interstiţii, în limfă sau în sânge. Depurativele, mobilizează aceşti compuşi, direcţionându-i spre fluxul sanguin şi de aici în urma unui proces de epurare, prin excreţie, eliminându-se din corp. Eliminarea substanţelor nespecifice se poate face pe cale: - renală (se elimină prin urină), - intestinală (se evacuează prin scaun), - cutanată (prin transpiraţie), - pulmonară (compuşii volatili se eliberează la expiraţie). |
||
|
Organismul nostru poate fi comparat cu un oraş imens şi foarte aglomerat, în care fiecare locuitor reprezintă o celulă (comparaţia are limitele ei, căci un singur om are mai multe celule decât populaţia Terrei). Merită să cugetăm la urmările lipsei serviciilor de salubritate şi de canalizare într-o astfel de metropolă. Rând pe rând, fiecare persoană, ar pierii sufocată şi îngropată în deşeurile pe care chiar şi el le-a produs (mai multe). |
||
|
Probabil că diferenţa majoră dintre medicina alopată şi cea naturistă, o face tocmai depurativul. Este aproape de neconceput în bioterapie, să se abordeze un pacient fără ca acesta să treacă printr-o fază depurativă, fie ea şi paralelă cu tratamentul propriu-zis. În concepţia bioterapiilor, supraîncărcarea lichidelor interne cu produşi nespecifici stă la rădăcina tuturor bolilor, chiar dacă nu întotdeauna este la originea lor. În medicina alopată, dacă depurarea nu este o urgenţă, trece într-un plan secundar sau este cu totul trecută cu vederea. |
||
|
|
||
|
Prin faptul că stimulează toate funcţiile excretoare, activitatea fizică este nu numai benefică, ci şi necesară în scopul debarasării corpului de substanţe nespecifice. Solicitarea musculară conduce la eliminarea toxinelor reziduale, provenite de la alimente, dar şi din activitatea metabolică a organismului (vezi mişcarea şi hrana). |
||
|
Tocmai când natura se trezeşte la viaţă, primăvara, organismul omului are nevoie, mai mult ca oricând, de a se elibera de substanţele nespecifice acumulate de-a lungul sezonului rece. În înţelepciunea sa, natura, a prevăzut că, imediat după ieşirea lor din sol, atunci când încă sunt fragede, multe plante să posede calităţi depurative. Nu este deci de mirare că atât fitoterapia occidentală, cât şi acea orientală, folosesc din plin, în fiecare an, aşa numitele "cure de primăvară". Unele plante medicinale, îşi păstrează proprietăţile depurative şi după uscare, astfel încât, din ele se pot prepara ceaiuri terapeutice, care pot fi administrate tot timpul anului. Dintre speciile de acest fel, enumerăm: cânepa codrului, cicoarea, urzica, volbura, fumăriţa, sulfina, trei fraţi pătaţi, păpădia, sânzienele galbene, sânzienele albe, lipicioasa şi toporaşii. Depurative sunt şi unele legume şi fructe proaspete, ca: andiva, gulia, salata verde, castraveţi, ridiche neagră, pepene verde, grapefruit. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Depurativ
|
|||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|