DIABET ZAHARAT

  Diabetul zaharat este o afecţiune determinată de un hipoinsulinism (secreţie diminuată de insulină) cu caracter cronic.
  În toate tipurile de diabet zaharat glicemia este crescută (hiperglicemie).
  Indiferent de tip, diabetul zaharat debutează întotdeauna cu o perturbare a metabolismului glucidic, care mai apoi, de obicei insidios, antrenează în cascadă alterări ale metabolismul protidelor şi ale lipidelor.
Tipuri de diabet zaharat

   PRINCIPALELE TIPURI DE DIABET ZAHARAT (FORMELE PRIMARE DE DIABET ZAHARAT)

  Există două forme principale (primitive, primare) de diabet la om
  - diabetul insulinodependent (diabetul de tip I sau diabetul juvenil),
  - diabetul insulinorezistent (diabetul de tip II sau diabetul adultului).

  • Diabetul insulinodependent

  Diabetul insulinodependent (diabet de tip I sau 1, diabet autoimun, diabet juvenil) este considerată a fi, în termenii încă consacraţi, o boală endocrin-autoimună. Afecţiunea, în cele mai multe cazuri, debutează în copilăria timpurie, mai rar în adolescentă şi cu totul izolat la vârsta matură. Diabetul de tip 1 se caracterizează printr-un deficit absolut de insulină.
  Se crede cu mare probabilitate că diabetul de tip I este declanşat de un virus prin anticorpii săi, care se asociază cu antigenele HLA-DR3 şi HLA-DR4 de pe suprafaţa celulelor beta din insulele lui Langerhans. Dintre virozele care declanşează boala, se numără oreionul, rubeola şi infecţiile cu virusuri Coxsackie din grupul B, mai ales B4 (Boloşiu). S-au găsit însă şi alte corelaţii, independente de factorii infecţioşi şi chiar de imunitatea endogenă strictă.
  În cazul diabetului de acest tip, nu s-au găsit asocieri foarte clare între afecţiune şi ereditate. Totuşi au fost constatate, în destule cazuri, elemente de agregare familială şi o concordanţă a morbidităţii la gemenii monozigoţi. De asemenea repartiţia pe sexe este relativ inegală (58,25% - fete : 41,75% - băieţi) [vezi imaginea 1].
Repartiţia pe sexe a diabetului zaharat de tip 1

  Din aceste motive, astăzi se pune în discuţie şi latura ereditară al acestei tip de diabet.
  Ultimele abordări medicale, recunosc că în declanşarea afecţiunii intervin multiplii factori, astfel încât diabetul juvenil are tendinţa unei abordări în sensul de patologie polifactorială (vezi diabetul de tip 1 ca afecţiune polifactorială).
  Nu există o corelaţie între declanşarea diabetul autoimun şi greutatea corporală.

  • Diabetul insulinorezistent

  Diabetul insulinorezistent (diabet de tip II sau 2, diabet insulinoindependent, diabet al adultului) este o boală care survine de cele mai multe ori după vârsta de 40 de ani, însă pe an ce trece, acest prag tot scade, astfel încât, azi, diabetul adultului la adolescenţi, nu mai este o raritate. Caracteristic diabetului de tip 2 este deficitul relativ de insulină.
  Principala cauză a acestui tip de diabet este insulinorezistenţa (rezistenţa la insulină), care conduce în timp la epuizarea relativă a insulinei.
  Diabetul insulinorezistent se corelează în mod evident cu ereditatea şi cu excesul de greutate, existând însă şi excepţii. Deşi nu este un factor cauzator, stresul favorizează şi grăbeşte declanşarea diabetului insulinorezistent. Stresul oxidativ acţionează în acelaşi sens.

  FORME SECUNDARE DE DIABET ZAHARAT

  • Diabetul gestaţional

Diabetul gestaţional (diabetul de sarcină, diabetul reversibil al mamei) apare la unele femei în timpul sarcinii şi dispare după naştere. Diabetul gestaţional se corelează cu rezistenţa la insulină, cu oligonezia şi cu micronezia (vezi insulele lui Langerhans - modificări cantitative şi calitative).

  • Diabetul iatrogen

  Diabetul zaharat iatrogen este cauzat de cotricoterapia prelungită sau greşit dozată. De asemenea tratamentele cu tiazide (diuretice) sau anticoncepţionale, pot declanşa un astfel de diabet. Evoluţia diabetului zaharat iatrogen este benignă în cele mai multe cazuri.

  • Diabetul senil

  Acest tip de diabet apare la vârste înaintate ca o consecinţă a uzurii fiziologice a pancreasului endocrin. Boala evoluează lent şi poate fi ţinută sub control prin regim alimentar.

  • Altele

  Există şi alte forme de diabet secundar. Ele apar în urma unor afecţiuni care ating în mod direct pancreasul (pancreatite cronice, cancer pancreatic, hemocromatoză) sau în afecţiuni endocrine fără atingere pancreatică, dar în corelaţie cu un dezechilibru dintre hormonii hiperglicemianţi şi cei hipoglicemianţi (acromegalie, hipertiroidie, hipercorticism) [E. Marsaudon].
Date, statistici

  - Se estimează că pe plan mondial, 4% din populaţie suferă de diabet zaharat. În societăţile dezvoltate, în evidenţe, apare un număr dublu de cazuri (8,3% în SUA), ceea ce indică impactul nociv al alimentaţiei "rafinate" în declanşarea şi întreţinerea bolii.
  - Circa 85% dintre dintre diabetici aparţin tipului II (M. Dorofteiu).
  - Diabetul zaharat de tip I este întâlnit, după I. Mincu, de 2 ori mai rar România decât media din alte ţări. Numărul de cazuri de diabet de tip 1, raportat la mia de locuitori, în diferite ţări, este redat în graficul din imaginea 2
Cazuri de diabet de tip 1 raportate la mia de locuitori
  - Atât în România cât şi în lume, frecvenţa cazurilor de diabet este mult mai crescută în mediu urban. La noi în ţară proporţia diabetului între urban şi rural raportată la mia de locuitori este de 2,5:1 (I. Mincu).
  - Procentul suferinzilor de diabet zaharat a crescut şi creşte de la un an la altul, mai ales pe seama diabetului de tip II. În cazul României evoluţia procentuală a diabetului până în anul 2005 este redat în graficul de mai prezentat în imaginea 3. Se estimează că în mediul urban, în România, în anul 2011, cazurile de diabet depăşesc 6,5 % (65 de cazuri la mia de locuitori).
Creşterea morbidităţii prin diabet în România

  - În România bărbaţii sunt mai frecvent atinşi de diabet zaharat decât femeile (I. Mincu). Diabetul zaharat de tip 1, atât în România cât şi în lume, este mai întâlnit la sexul feminin.
Stadiile evoluţiei diabetului zaharat

  • Diabetul de tip 1 (diabet juvenil)

  Diabetul de tip 1 se instalează repede (zile săptămâni sau luni). Clasificarea acestei afecţiuni după modul de debut, este redat în tabelul de mai jos.
Nr.

TIP - după forma de debut
CARACTERISTICI
  1.
  Rapid
  Apare în 4% din cazuri.
  Acest tip de diabet, se instalează şi evoluează repede (24-48 ore).
  Este întâlnit în special la sugari.
  2.
  Intermediar (tipic)
  Este cel mai frecvent tip de diabet juvenil, întâlnindu-se în 90% din cazuri.
  Se instalează şi evoluează în 10-60 de zile.
  Este specific copiilor (2-10 ani).
  3.
  Lent
  Apare în 6% din cazuri.
  Acest tip de diabet, se instalează şi evoluează în mai multe luni.
  Este întâlnit cel mai frecvent, la copii mari şi la adolescenţi.

  Stadiile evolutive ale diabetului de tip 1 sunt redate în tabelul de mai jos.
Nr.

STADIU
CARACTERISTICI
  1.
  Stadiul I
  - slăbire, sete, foame, urinări dese, oboseală
  - hiperglicemie, glicozurie
  2.
  Stadiul II
  - astenie, sete, anorexie, emeză, poliurie.
  - hiperglicemie, glicozurie, cetonemie, cetonurie
  - corespunde stadiului evolutiv 1 al cetoacidozei diabetice
  3.
  Stadiul III
  - respiraţie rapidă şi neregulată, oboseală intensă, deshidratare.
  - hiperglicemie, glicozurie, cetonemie, cetonurie, acidoză metabolică.
  - corespunde stadiului evolutiv 2 al cetoacidozei diabetice.
  4.
  Stadiul IV
  - comă, deshidratare profundă.
  - hiperglicemie, glicozurie, cetonemie, cetonurie, acidoză metabolică accentuată.
  - corespunde stadiului evolutiv 3 al cetoacidozei diabetice.

  • Diabetul de tip 2 (diabet al adultului)

  Dacă diabetul insulinodependent debutează devreme şi relativ brusc, nu acelaşi lucru se poate afirma despre diabetul insulinorezistent (diabetul de tip II). Ocult, acest diabet "se pregăteşte" în ani de zile, parcurgând cele două faze redate în tabelul de mai jos.
Nr.

FAZA
CARACTERISTICI
  1.
  Faza de nsulinorezistenţă (rezistenţa la insulină)
  Sensibilitatea receptorilor de insulină este perturbată iar insulinosecreţia este mărită (hiperinsulinism).
  2.
  Faza pancreatic-endocrină
  Hiperinsulinismul duce la o epuizare pancreatică.

  Fziologic, traversarea acestor două faze se face prin trecerea consecutivă prin 4 stadii evolutive, aşa cum se poate vedea în tabelul de mai jos.
Nr.

STADIU
CARACTERISTICI
  1.
  Prediabetul (diabetul potenţial)
  Analizele uzuale nu conduc spre rezultate îngrijorătoare. Glicemia apare normală, uneori chiar spre limita inferioară. Toleranţa la glucoză este bună. Analizele mai elaborate (se fac de obicei persoanelor supraponderale cu risc ereditar) pun în evidenţă o secreţie în exces de insulină (hiperinsulinism). Deoarece hiperisulinismul nu se asociază cu hipoglicemia se deduce existenţa rezistenţei la insulină.
Deşi există o probabilitate mare, nu este obligatoriu ca diabetul potenţial să evolueze mai departe.
  2.
  Diabetul latent
  În diabetul latent, glicemia este încă normală, însă testele de toleranţă la glucoză indică o perturbare a metabolismul glucidelor.
  3.
  Diabetul asimptomatic (diabetul chimic)
  Glicemia se află spre limita superioară a intervalului normal sau chiar uşor mai sus. Curba hiperglicemiei provocate, indică o toleranţă scăzută la glucoză.
  4.
  Diabetul clinic (diabetul manifest, diabetul simtomatic)
  Hiperglicemia este evidenţiată de analizele directe. Ea se asociază cu hipoisulinismul.
Analizele evidenţiază o concentraţie a glucozei în sânge (glicemie) mai mare de 120mg%. Când glucoza este prezentă în urină (glicozurie) însemnă că glicemia depăşeşte180mg%.

  Diabetul zaharat clinic prezintă forme uşoare, medii şi grave, evidenţiate de curba glicemiei, aşa cum se poate vedea în graficul prezentat în imaginea 4.
Toleranţa la glucoză după administrarea ei
  În unele clasificări medicale, forma uşoară a diabetului este întâlnită sub denumirea de prediabet. Este necesar să se facă distincţia între prediabetul potenţial şi prediabetul manifest.
Diabetul zaharat - simptome

  Triada clasică a simptomatologiei diabetului zaharat cuprinde polidipsia (consumul unor cantităţi mari de lichide), polifagia (mese multe) şi poliuria (urinări dese şi bogate). Totuşi, reunite, cele trei simptome apar în mai puţin de 20% din cazuri (I. Mincu).

  De obicei diabetul de tip II debutează atipic şi evoluează insidios. Frecvent se depistează întâmplător, la o analiză sau prin manifestarea unor complicaţii.
Diabetul de tip I (insulinodependent) debutează relativ brusc, uneori brutal, câteodată prin comă. Acest tip se asociază cu cetoacidoza (acidocetoza), care poate fi gravă, în lipsa insulinoterapiei. Cu cât debutul este mai fulminant, cu atât este mai periculos, căci se corelează aproape întotdeauna cu o vârstă foarte fragedă.
  Pe lângă semnele mai sus enumerate, în ambele forme de diabet, mai pot apare o serie de simptome, inconstante însă, de la un pacient la altul, ca:
  - astenie,
  - păr şi piele cu aspect uscat,
  - roşeaţă a feţei,
  - pubertate întârziată,
  - răni greu vindecabile,
  - infecţii frecvente şi recidivante.
Complicaţiile diabetului zaharat

  Hiperglicemia cronică caracteristică diabetului zaharat, provoacă în timp suferinţa a diferitelor organe, ţesuturi şi celule în special: ochi, rinichi, nervi, vase de sânge şi inimă.
Măsuri

  

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE
Diabet zaharat
  MEDIA
  TEME ASEMĂNĂTOARE
  BLOG
  CUVINTE CHEIE