Fibrinoliza este un proces enzimatic, fiziologic, care intervine în ultima fază a hemostazei (hemostaza definitivă), Fibrinoliza asigură distrugerea reţelei de fibrină concomitent cu refacerea peretelui vascular.

Rolul fibrinolizei

  Rolul fibrinolizei este deosebit de important, deoarece, graţie acestui proces, coagularea sângelui devine un fenomen reversibil. În lipsa fibrinolizei, extinderea cheagului de sânge ar depăşi limitele impuse de stoparea unei hemoragii, ajungându-se la formarea unui "tampon" intravascular destul de mare, capabil să obtureze vasele sanguine (tromboză), cu consecinţe posibile dintre cele mai nefericite (cangrenă, accident vascular cerebral trombotic, infarct, etc.).
  Fibrinoliza, prin faptul că dizolvă cheagul de sânge (resoarbe hematomul) după cicatrizarea leziunii hemoragice, prin liza fibrinei, joacă un rol contra-coagulant. Cu toate acestea, coagularea (fibrinogeneza) şi fibrinoliza, sunt fenomene complementare şi conjugate, care intervin în hemostază şi în homeostazia acesteia.
  Fibrinoliza reface şi menţine permeabilitatea vasculară şi a glandelor exocrine. Multe canale mici, aşa cum sunt, spre exemplu, tubii renali, s-ar colmata cu reţea de fibrină, în lipsa fibrinolizei.

Sistemul enzimatic care asigură fibrinoliza (sistemul fibrinolitic)

  Ca şi în cazul coagulării, organismul este pregătit în orice moment pentru declanşarea procesului de fibrinoliză. În lipsa factorilor declanşatori, principala enzimă care iniţiază fibrinoliza se află în stare inactivă (proenzimă). Activarea acestei proenzime numită plasminogen, atunci când se întrunesc anumite condiţii, deci trecerea ei într-o enzimă activă numită plasmină, este specifică aşadar, fibrinolizei.

PLASMINOGEN
(proenzimă)
PLASMINĂ
(enzimă)

  • Plasminogenul

  Plasminogenul este o proenzimă circulantă, de origine hepatică, reprezentând forma inactivă a plasminei. Activarea plasminogenului (trecerea plasminogenului în plasmină) are loc odată cu declanşarea coagulării, la nivelul reţelei de fibrină. Plasminogenul prezintă afinitate pentru reţeaua de fibrină, de care se ataşează cu uşurinţă.

  • Plasmina

  Plasmina este o enzimă importantă din grupa proteazelor. Ea are capacitate să "digere" atât fibrina şi fibrinogenul, cât şi alte proteine din sânge, între care şi factorii V şi VIII ai coagulării
  Sub acţiunea plasminei, fibrina este degradată rezultând produşi de degradare a fibrinei (PDF).

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
FIBRINĂ
PLASMINOGEN
PLASMINĂ
 
 
 
 
 
PDF

  • Activatorii plasminogenului

  Există numeroşi activatori tisulari, plasmatici sau de altă natură ai plasminogenului, respectiv a fibrinolizei, aşa cum se poate vedea în tabelul de mai jos.

GRUPA

COMPUŞI ACTIVATORI AI PLAMINOGENULUI

EXPLICAŢII
  Activatori tisulari ai plasminogenului (TPA)
  - activatorul tisular al plasminogenului (t-PA)
  Este o glicoproteină prezentă în diferite organe (ficat, galnde enocrine, prostată, etc), precum şi în endoteliul vascular. Se eliberează în cantităţi mai însemnate, în stres, efort fizic, traumatisme.
  - histamina
  Este o amină care se acumulează în diferite ţesuturi, îndeosebi în urma unor reacţii alergice.
  - urokinaza
  Urokinaza este o enzimă prezentă în endoteliul căilor urinare, în mucoasa gastrică, în macrofage, în celulele tumorale, ş.a.
  Activatori plasmatici ai plasminogenului
  - factorii IXa, XIa şi XIIIa
  Activatori bacterieni ai plasminogenului
  Substanţă fibrinolitică secretată de către streptococul β-hemolitic.
  - stafilokinaza
  Compus sintetizat de către stafilococi.

  Acţiunea exercitată de către activatorii plasminogenului, asupra fibrinolizei, este redată în schema de mai jos.

 
ACTIVATORI AI
PLASMINOGENULUI
 
 
 
 
 
 
 
FIBRINĂ
PLASMINOGEN
PLASMINĂ
 
 
 
 
 
PDF

  • Inhibitorii plasminogenului şi inhibitorii plasminei


  Inhibitorii plasminogenului şia a plasminei, deci implicit şi a fibrinolizei, sunt de asemenea numeroşi. Ei sunt redaţi în tabelul de mai jos.

GRUPA

COMPUŞI INHIBITORI FIBRINOLIZEI

EXPLICAŢII
  Inhibitori ai plasminogenului (acţionează de fapt prin inhibarea activatorilor tisulari al plasminogenului - TPA, numindu-se, mai exact: "inhibitori ai activatorilor de plasminogen- PAI")
  - PAI 1
  Se găseşte în endotelii, ficat, pancreas fibroblaste.
  Creşte, uneori semnificativ, în rezistenţa la insulină şi în obezitate.
  - PAI 2
  Se sintetizează în placentă, fiind prezent doar în timpul sarcinii.
  PAI 2 inhibă urokinaza.
  - PAI 3
  Este activat de către heparină.
  Inhibitori ai plasminei
  - a2 antiplasmanina (2-plasmina)
  Este o glucoproteină care inhibă repede plasmina, cu care se cuplează.
  Compusul are importanţă în formarea reţelei de fibrină (acţioneză în prezenţa factorului XIIIa) şi în aderarea plasminogenului la această reţea.
  Intervenţia antiplasmaninei este benefică şi chiar necesară atât înaintea fibrinoloizei cât şi după. În urma degradării reţelei de fibrină, acest compus inactivează plasmina.
  - a2 macroglobuina (α2-macroglobulina)
  Se sintetizează în ficat, acţionând lent, asupra complexului a2 antiplasmanina - plasmină.
  - a1 antitripsina (α1-antitripsina)
  Este o antienzimă fibrinolitică cu acţiune lentă

  Schematic, acţiunea compuşilor inhibitori ai fibrinolizei, este redată mai jos.

 
INHIBATORI AI
PLASMINOGENULUI
 
INHIBATORI AI
PLASMINEI
 
 
 
 
 
 
FIBRINĂ
PLASMINOGEN
PLASMINĂ
 
 
 
 
 
PDF

Abateri de la fibrinoliza normală

  Fibrinoliza creşte, fără a crea în general probleme, în timpul efortului fizic, în stres, în unele alergii, în timpul infecţiilor bacteriene şi în traumatisme. Mai scăzută, dar de obicei fără riscuri, este fibrinoliza în sarcină, în menopauză şi la nou născuţi.

  • Fibrinoliza crescută

  Atunci când fibrinoliza este exagerată, apare riscul instalării unor hemoragii. Această situaţie apare mai des în insuficienţa hepatică, postoperator, în infecţii bacteriene evoluate (cu stafilococi sau cu streptococ β-hemolitic) şi în accidentele posttrasfuzionale. De asemenea, fibrinoliza exacerbată se întâlneşte în faza compensatorie a coagulării intravasculare diseminate (CID, CIVD).

  • Fibrinoliza scăzută

  Încetinirea procesului de fibrinoliză din cadrul hemostazei, este chiar mai periculoasă decât exagerarea ei, deoarece cereşte riscul de tromboză, cu toate consecinţele ei (AVC trombotic, infarct, cangrene, etc). fibrinoliza scăzută este întâlnită cel mai des în obezitate şi insulinorezistenţă.

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE

Fibrinoliza
  TEME ASEMĂNĂTOARE

  BLOG

  CUVINTE CHEIE