|
HIPERTRIGLICERIDEMIA ŞI HIPOTRIGLICERIDEMIANTELE NATURALE
|
||
|
Atunci când în serul sanguin se acumulează mai mult de 2g de trigliceride la litrul de sânge, se instalează hipertrigliceridemia. Uzual, trigliceridemia se măsoară în mg/100ml, pragul de 200, anunţând o valoare care începe să fie anormal de mare. |
||
|
Cauze mai frecvente
|
||
|
Nivelul prea mare a trigliceridelor sanguine, poate avea mai multe cauze, dintre care, cele mai frecvente le vom aborda în continuare. Principala cauză invocată până nu demult, era legată de un exces de calorii alimentare, în raport cu necesarul de consum, ceea ce ar conduce la neoconversii (transformarea în trigliceride a glucidelor sau a proteinelor). Cercetările din ultimul timp, "în vivo", au demonstrat că neogeneza lipidelor în organismul omului, este cu mult mai mică decât se credea, rezultând de aici faptul că însăşi grăsimile sau dereglajele legate de digestia, absorbţia ori metabolismul lor, sunt responsabile de acumularea în exces al lor. Atât grăsimile "interne" - lipoproteinele circulante, gliceridele din ţesutul adipos, cât şi cele din hrană, pot aduce o creştere a trigliceridelor la nivelul sângelui. Ajunge ca 10-15 g de lipide să ajungă în fluxul sanguin, ca trigliceridemia să fie ridicată. Gardul de concentrare a grăsimilor din sânge depinde într-o foarte mare măsură de cantitatea de grăsime din hrană. Atunci când lipidele din alimente sunt limitate, trigliceridele sanguine, urmând soarta normală a grăsimilor din corp, se descompun în acizi graşi şi glicerină. Dacă acest lucru nu se întâmplă, se pune problema dacă nu insuficienţa lipazelor ar conduce, în primul rând, la instalarea hipertriglicerdemiei? În această lumină, principalele cauze invocate, ar putea fi: - consumul mare de alimente cu lipide (există surse alimentare care deşi nu par grase, ascund multe lipide - vezi tabel) - prezenţa mare a inhibitorilor lipazelor; insulina - în primul rând, alcoolul etilic, clorura de sodiu, cortizonul (glucidele cu absorbţie rapidă, prin răspunsul insulinic mărit, pot opri descompunerea trigliceridelor din sânge, acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul băuturilor alcoolice sau a sării de bucătărie), - rezistenţa la insulină - existenţa unor boli endocrine cu hipersecreţie a cortexului suprarenal (sindrom Cushing), - permeabilitate intestinală mărită pentru trigliceride, - boli cu deficite sau defecte de sinteză a lipazelor. În dislipidemii (trigliceride + colesterol în exces), este întotdeauna necesar să se corecteze raportul dintre proteinele de transport (HDL, LDL). |
||
|
Stresul şi hipertrigliceridemia
|
||
|
Stresul poate creşte nivelul trigliceridelor din sânge, pe două căi: - creşterea permeabilităţii intestinale pentru trigliceridele exogene, - sporirea secreţiei de glucocorticoizi, substanţe inhibante ale lipazelor. |
||
|
Hipotrigliceridemiantele naturale
|
||
|
Prin diferite mijloace (reducerea absorbţiei intestinale, scăderea secreţiei de insulină, prezenţa unor gliceride care se scindează uşor), unele plante medicinale, aşa cum este schinduful, pot contribui la scăderea trigliceridelor din circulaţie. Însă, efectele lor rămân limitate în lipsa unor măsuri dietetice şi de conduită specifice acestui dereglaj. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Hipertrigliceride
mia şi hipotrigliceride miantele naturale |
|||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
