|
||||||||||||
|
• Cauzele hipoglicemiei Hipoglicemia apare în inaniţie, în carenţele glucidice, în urma unui efort fizic, intelectual sau emoţional deosebit (hiperutilizare de glucoză), în unele afecţiuni hepatice - când producţia hepatică de glucoză sau de glicogen este alterată, în urma tratamentelor cu principii hipoglicemiante farmaceutice (insulină, sulfamide hipoglicemiante), după consumul de alcool, în urma unor intervenţii chirurgicale (rezecţii gastro-intestinale), din motive endocrine nonpancreatice (hiperfuncţii ale tiroidei, hipofizei sau ale suprarenalelor) sau în alte situaţiile în care glicemia prezintă oscilaţii mari (vezi exemplu). În ceea ce priveşte pancreasul endocrin, hipoglicemia se întâlneşte frecvent în hiperinsulinism funcţional (ocazional şi reversibil pancreasul secretă mai multă insulină), lezional (cauzat de o tumoră sau adenom), hiperplazic (are loc o creştere anormală de celule β ori de insulele Langenhans în pancreas) sau iatrogen (după administrarea de insulină). Hiperinsulinismul funcţional apare frecvent în stările prediabetice ale obezilor (Ionescu şi Dumitrache). • Semnele generale ale hipoglicemiei Când glicemia scade sub pragul de 40mg/100ml sânge, se instalează reacţiile determinate de deficitul de glucoză. Semnele care însoţesc hipoglicemia sunt numeroase şi variabile de la un caz la altul şi chiar, la acelaşi bolnav, de la o criză la alta. De obicei prima dată sunt afectaţi neuronii sistemului nervos central, care sunt foarte sensibil, deoarece consumă pentru nevoile lor energetice exclusiv glucoza. Apar senzaţii de slăbiciune şi de foame (în cazurile cronice de hipoglicemie, sensibiltatea pacienţilor la inaniţie este deosebit de accentuată). Se instalează apoi tremurul şi transpiraţia, urmate de reacţii vasomotorii cutanate (vasoconstricţie sau vasodilataţie), salivaţie, frison, micţiune sau defecaţie involuntară. Literatura de specialitate citează şi alte manifestări posibile în hipoglicemie, ca: spasme retrosternale, spasme ale arterelor coronare, dureri precordiale, accese de tuse, eructaţii acide, dureri de cap. Deseori, glicemia scăzută din timpul nopţii, provoacă insomnie sau somn agitat cu coşmaruri, strigăte, poziţii bizare ale corpului. În hipoglicemia evoluată survenită în timpul somnului, trezirea este foarte dificilă |
||||||||||||
|
Deoarece scăderea nivelului glucozei din sânge se însoţeşte cu un complex de simptome, mulţi autor consideră că hipoglicemia nu reprezintă doar un efect carenţial, ci se constituie într-un adevărat sindrom (sindrom hipoglicemic). După Ionescu şi Dumitrache, sindromul hipoglicemic se manifestă insidios sau brusc, prin forme uşoare, medii şi grave, după cum se poate vedea mai jos. |
||||||||||||
|
||||||||||||
|
De cele mai multe ori, hipoglicemia cauzată de hiperinsulinism funcţional, prezintă forme uşoare, care pot evolua uneori, însă treptat, spre cele medii sau chiar grave, dacă nu se administrează în timp util glucoză. În hiperinsulinismul lezionar, manifestările hipoglicemice sunt grave, complet imprevizibile, bruşte. După timpul de instalare şi periodicitatea crizelor, hipoglicemia poate fi: - bruscă sau rapidă (se instalează repede, manifestându-se acut), - lentă cu tendinţă cronică (apare şi evoluează treptat, la 2- 4 ore după masă, din diferite motive care intervin în absorbţia intestinală a glucidelor - rezecţii gastro-intestinale, deficite enzimatice, tranzit gastro-intestinal prea rapid, etc.). |
||||||||||||
|
Când glicemia scade puţin sub valorile normale, se pot instala stări de prehipoglicemie, care nu se manifestă prin crize. Deoarece creierul foloseşte ca sursă energetică exclusiv glucoza, sistemul nervos central va fi cel mai repede afectat. De acea în prehipoglicemie pot să apară variate simptome ca: cefalalgii (dureri de cap), stări de nelinişte - la unele persoane pot merge până la atacuri de panică, psihoze, irascibilitate, pierderea capacităţii de concentrare, hiperexcitabilitate neuromusculară, furnicături, crampe musculare, tulburări reversibile de vedere, etc.. Stările prehipoglicemice prelungite sau cronice pot trece neobservate luni sau ani, pacienţii prezentându-se mai des la psiholog sau psihiatru, din cauza simptomelor psihice sau neurologice progresive şi atipice (Şt. Milcu, 1967). |
||||||||||||
|
Hipoglicemia la copii, se manifestă mai neregulat şi mai atenuat decât la adulţi (mai multe despre hipoglicemia copiilor). |
||||||||||||
|
Hipoglicemia şi cauza ei - hiperinsulinismul, dacă se exteriorizează prin semne frecvente sau repetate, ori dacă evoluează spre forme medii sau grave, trebuiesc depistate şi tratate medical. De mare ajutor în completarea actului medical, sunt măsurile dietetice. Pe cât de nesănătoase sunt, în general, glucidele cu absorbţie rapidă, pe atât de eficiente sunt în hipoglicemia acută medie. Sunt cazuri în care o lingură de zahăr sau o bomboană, poate salva o viaţă. Totuşi, în cazul persoanelor care resimt frecvent simptomele hipoglicemiei, nu se recomandă supraîncărcarea organismului cu glucide, deoarece zaharurile, în special acelea care se absorb repede, măresc variaţiile glicemiei, şi accesele devin mai frecvente şi mai intense. În astfel de cazuri, cel mai recomandat este să se recurgă la mese dese, cu raţii mici sub aspect cantitativ şi caloric. Hiperinsulinismul în forma atenuată (în formele intense se asociază cu greaţă, vărsături, diaree), prin hipoglicemie, stimulează CVM (vezi teoria glicostatului) generând o foame intensă. Bolnavii mănâncă des, uneori abuzând de dulciuri şi frecvent se supraalimentează, în încercarea de a prevenii apariţia simptomelor hipoglicemice. Acest lucru favorizează instalarea sau menţinerea obezităţii (Ionescu şi Dumitrache). Mesele dese (chiar şi noaptea) hipocalorice, voluminoase şi cu fibre nu prea dure, cu multe legume, zarzavaturi şi leguminoase (amidonul trebuie să reprezinte furnizorul principal de glucoză), sunt de preferat şi în această situaţie. Cerealele şi derivatele sunt mai puţin recomandate (fie sunt prea concentrate, fie conţin fibre prea dure pentru o alimentaţie frecventă). Dietele de acest tip, în timp (se cere răbdare) îşi arată roadele, curba secreţiei insulinei, atenuându-şi vârfurile abrupte. Nelipsita ciocolată, "medicament" utilizat abuziv de către mulţi pacienţi de acest gen, aduce mari deservicii organismului, pregătind terenul pentru diabet şi obezitate şi, totodată, crescând frecvenţa crizelor hipoglicemice. Pentru situaţiile care anunţă o criză iminentă, este mult mai indicat să se recurgă la fructe dulci şi la alte hipergicemiante naturale (vezi mai jos). La persoanele cu afecţiuni ale miocardului, ca o consecinţă a faptului că rezervele de glicogen din muşchii inimii sunt puţine, simptomele sunt severe, exteriorizându-se prin: slăbiciune mare, dureri precordiale, accese de angină pectorală şi chiar infarct. De aceea, la cardiaci, este foarte important ca printr-o alimentaţie chibzuită, să se evite instalarea stărilor hipoglicemice. În toate situaţiile de hipoglicemie este necesar să se identifice şi să se elimine cauzele. |
||||||||||||
|
Produsele şi preparatele naturale care posedă proprietatea de a ridica concentraţia glucozei în sânge, se numesc hiperglicemiante naturale. Glicemia creşte cel mai repede atunci când se administrează miere naturală. Dinte vegetalele hiperglicemiante, amintim: bananele bine coapte, strugurii, pseudobacele de ienupăr. |
||||||||||||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Hipoglicemia şi hiperglicemiantele naturale
|
|||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|