|
INTOLERANŢA LA CIUPERCILE COMESTIBILE
|
||
|
Unele persoane nu pot tolera ciupercile comestibile. Consumul excesiv al ciupercilor comestibile poate produce la anumite persoane, în general la cele cu deficite enzimatice (genetice sau chiar dobândite), bolnave, slăbite sau cardiace, reacţii de intoleranţă, uneori foarte violente. Cei foarte sensibili pot resimţii efecte digestive neplăcute chiar şi când consumă ciuperci în cantitate mică. Există mai multe substanţe capabile să determine unor persoane reacţii de intoleranţă sau fenomene de indigestie. Intoleranţa la ciupercile comestibile poate să apară ca o consecinţă a unei secreţii insuficiente de trehalază, de către celulele care căptuşesc intestinul subţire. Trehalaza este o enzimă care scindează trehaloza, hidratul de carbon specific ciupercilor. În lipsa trehalazei, trehaloza se acumulează în tubul digestiv, provocând o fermentaţie intestinală intensă cu diaree. O altă glucidă din ciuperci, problematică pentru unele persoane, este manitoza. În lipsa unui ferment specific (manitaza), manitoza induce o presiune osmotică ridicată la nivelul celulelor mucoaselor digestive, care determină violente mişcări intestinale. Ciupercile sunt bogate şi în chitină, un derivat glucidic cu azot, larg răspândit în lumea insectelor, neîntâlnit la plante, dar prezent la fungii mari. Chitina este substanţă greu digerabilă de către om. Penicilinele din ciupercile mari, deşi se găsesc în cantităţi foarte mici, pot provoca uneori reacţii de intoleranţă sau, mai des, alergii. Există oameni care tolerează bine ciupercile comestibile, dar care manifestă tulburări gastro - intestinale doar la anumite specii ca: cuci (Amanita rubescens), ghebe tomnatice (Armillaria mellea), nicorete vânăt de toamnă (Lepista nuda), Clitocybe nebularis, etc. Pentru toată lumea, se recomandă un consum echilibrat, moderat, fără excese, de ciuperci comestibile. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Intoleranţa la ciupercile comestibile
|
|||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
