|
||
|
Ciupercile cu pălărie, prin forma, culoarea, varietatea şi frumuseţea lor, au exercitat dintotdeauna o atracţie asupra omului, care le-a apreciat şi datorită gustului sau aromei lor. Însă, pe lângă ciupercile comestibile, în natură cresc şi specii de temut, numite ciuperci otrăvitoare, care dacă sunt consumate, provoacă intoxicaţii uneori grave sau chiar mortale. Încă din antichitate apar descrieri amănunţite referitoare la intoxicaţiile provocate de către anumite macromicete. Ciupercile otrăvitoare, din cele mai vechi timpuri până azi, nu au încetat să facă victime, cu toate cunoştinţele acumulate de-a lungul vremii referitoare la ele. S-a constat că în ultimii ani ciupercile şi-au modificat într-o oarecare măsură forma, dar nu şi compoziţia, fiind necesară deci, o cunoaştere şi mai temeinică a caracterelor botanice precum şi o atenţie sporită la recoltare. |
||
|
• Singura cauză reală a intoxicaţiilor grave cu ciuperci este IGNORANŢA! Cazurile de otrăviri involuntare cu ciuperci sunt cauzate de ignoranţa persoanelor care le culeg sau al celor care le procură de la persoane necunoscute. Simpla experienţă, fie ea şi îndelungată, nu scuteşte de accidente. Există numeroase ciuperci care îşi schimbă într-o oarecare măsură aspectul, devenind asemănătoare cu alte specii. Toţi culegători cu adevărat cunoscători, confirmă faptul că în ciuda atenţiei, cunoştinţei şi a experienţei, au cules de-a lungul anilor şi specii otrăvitoare, pe care le-au putut elimina doar la o a doua verificare atentă. De aceea este obligatoriu să se mai execute cel puţin încă o selecţie după recoltare. În acest sens, doctorul Bastien (citat de Jean Valnet), un cunoscător fără pereche al ciupercilor sălbatice, povesteşte cum în coşul său de culegător, la o a doua verificare, a găsit odată o amanitacee ucigaşă). Culegătorul de ciuperci poate evita orice confuzie doar prin cunoaşterea temeinică a caracterelor botanice, dar şi a elementelor de bilogie şi ecologice (vezi ecologia ciupercilor) ale macromicetelor (prezenţa, absenţa şi evoluţia în funcţie de ciclul de viaţă a tuturor formaţiunilor anatomice, inclusiv al celor anexe - volvă, inel, ş.a.; elemente legate de micoriză; ciclu de viaţă; condiţii de mediu - sol, plantă gazdă, specii vegetale înconjurătoare, expoziţie; etc.). Unii autori, aşa cum este şi V. Coman, merg mai departe, afirmând că doar prin analiza sporilor (este nevoie de o lupă foarte puternică sau de un microscop optic) se poate evita orice confuzie. • Atenţie! Evaluarea unei ciuperci doar după aspectul general, este o dovadă de inconştienţă, care mai repede sau mai târziu va conduce la o confuzie cu posibile urmări dezastroase, o singură greşeală putând îngropa o întreagă familie (vezi exemplu: buretele viperei). Este foarte important, înainte de toate, şi de asemenea absolut necesar, să se renunţe la o serie de superstiţii şi prejudecăţi cu privire la ciupercile mari, deoarece credinţa în "testele populare" este una dintre cauzele majore ale mortalităţii cauzate de ciupercile otrăvitoare din România. |
||
|
Credinţele false, fie că pot ucide, fie că justifică sau încurajează atitudinea iresponsabilă al unor autonumiţi "culegători de ciuperci". Din nefericire, alături de prejudecăţile populare circulă şi o serie de false credinţe "ştiinţifice". Dintre acestea, redăm mai jos câteva exemple. • Ciupercile atacate de către limacşi sau de către insecte nu sunt toxice (nevertebratele au un metabolism complet diferit de cel al mamiferelor, reacţionând total altfel la o substanţă dată). Chiar şi unele mamifere reacţionează altfel decât omul la ingerarea de ciuperci. De exemplu, cea mai toxică ciupercă pentru om, buretele viperei, este inofensivă pentru cobai (dr. ing. Ioana Tudor stiintasitehnică.ro). • Schimbarea culorii unei secţiuni executate în corpul de fructificaţie al ciupercii poate indica toxicitatea ei (probă empirică, fără nici o valoare toxicologică, care indică o reacţie de oxidare ce nu se produce pe baza toxinei), • Toate ciupercile cu miros şi gust plăcut sunt comestibile (nimic mai fals, există specii de temut cu gust şi miros plăcut), • La contactul dintre o ciupercă otrăvitoare şi un obiect din argint (de obicei un tacâm), acesta din urmă se înnegreşte (înnegrirea argintului este determinată de degajarea hidrogenului sulfurat şi nicidecum de compuşii toxici din ciupercă). • Dacă se gătesc sau se ţin ciupercile în oţet, acestea îşi pierd toxicitatea (acidul acetic nu neutralizează nicio toxină izolată până acum din vreo ciupercă toxică), • Prin aruncarea apei în care s-au ţinut sau gătit ciupercile, se micşorează toxicitatea acestora (toxinele de temut sunt insolubile în apă). • Formarea de hibrizi între speciile toxice şi cele comestibile, ar explica toxicitatea unor ciuperci culese de către persoane cu experienţă (în natură nu au loc hibridări interspecifice, acele persoane "experimentate" culegând de fapt ciuperci toxice. Mai mult, ciupercile spontane exportate din România - ciuperci atent alese [România exportă peste 300 de tone de ciuperci sălbatice anual], care de altfel se consumă şi în restaurantele de la noi, nu au intoxicat niciodată pe nimeni). |
||
 |
||
|
Ciuperci sălbatice exportate de către România |
||
|
Teoria "încrucişării cu spori între ciupercile comestibile şi cele otrăvitoare" (este ca şi cum din polenul de trandafir şi gineceul unui măr s-ar naşte un măr-trandafir sau un trandafir-măr), este cu atât mai absurdă, cu cât este mai des vehiculată de către medici sau de către autorităţile sanitare. De fapt, efectul acestei afirmaţii este invers, căci mai puţin descurajează ci mai mult disculpă orice iresponsabilitate a culegătorului. • Din cauza unor modificări genetice, ciupercile comestibile pot sintetiza şi acumula toxine (toate cercetările genetice efectuate după 2002 [2002 reprezintă anul în care s-a descifrat aproape în totalitate codul genetic] au infirmat acest argument, modificările posibile fiind doar de ordin fenotipic (ciuperca îşi schimbă într-o oarecare măsură forma), confuziile datorându-se deci, tot cunoaşterii superficiale a speciilor mari de fungi). În acest sens, un specialist de la Grădina Botanică din Cluj, afirma cu ironie că "schimbările genetice la ciuperci îi afectează doar pe cei care nu cunosc genetica". • În cadrul unei specii există varietăţi toxice şi varietăţi comestibile (ciupercile mari nu sunt viruşi sau bacterii, care să prezinte forme virulente şi forme inofensive, ci organisme mai evoluate, cu genomul stabil şi specific). • Pot ajunge toxine pe ciupercile comestibile de la speciile otrăvitoare, ca o consecinţă a "spălării" acestora de către ape sau de către precipitaţii (cele mai periculoase toxine sunt insolubile în apă, inclusiv în apa în care s-au gătit [ele se "eliberează" doar sub acţiunea acidului clorhidric din stomac], singurele levigabile cu un oarecare potenţial toxic fiind sporii). |
||
|
Deşi termenul de "incubare" este oarecum impropriu (se foloseşte de obicei la bolile produse de către microorganisme), el s-a încetăţenit ca noţiune ce desemnează perioada de latenţă (asimptomatică), care se scurge de la consumul ciupercii otrăvitoare până la apariţia primelor semne ale intoxicaţiei. Fără a fi o regulă strictă, în general se constată că cu cât o intoxicaţie debutează mai repede, cu atât ea este mai mai puţin periculoasă. Din acest motiv, principalul criteriu de clasificare a intoxicaţiei cu ciuperci este perioada de incubaţie. |
||
|
Majoritatea simptomelor intoxicaţilor cu ciuperci cu perioadă scurtă de incubare, se manifestă digestiv sau nervos. Tot în categoria intoxicaţiilor cu perioadă scurtă de incubare, pot fi încadrate intoleranţele şi alergiile produse de către ciuperci, fie ele şi comestibile. |
||
|
||
|
Alte ciuperci sunt laxative doar dacă sunt consumate cu pieliţa vâscoasă a pălăriei, aşa cum se întâmplă în cazul hribilor (Boletus sp.). Intoxicaţiile mai serioase cu perioadă scurtă de incubaţie, produc sindroame caracteristice toxinelor care le-au produs. • Sindromul rezinoid (rezinoidian) Sindromul rezinoid, este unul gastro - enteric foarte violent şi dureros, cu debut rapid şi acut. Se manifestă prin vărsături, diaree, transpiraţii, dureri abdominale, colici, la 0,5-2 ore de la consumul unor ciuperci. |
||
|
||
|
||
|
După un debut fulminant, sindromul rezinoid cedează treptat fără să lase sechele, singurul pericol major fiind determinat de deshidratare şi de dezechilibrarea balanţei hidro-electrice. Sindromul rezinoid apare cu o frecvenţă mai mare toamna, când pe sol îşi fac apariţia cele mai multe fructificaţii ale speciilor mai sus menţionate • Sindromul muscarian (muscarinian, sudorian, sudoral) Anumiţi alcaloizi (muscarina, muscaridina) semitermostabile produc intoxicaţii cu debut rapid (0,5-3 ore de la ingerare), care afectează preponderent sistemul nervos. Simptomele caracteristice acestui sindrom se manifestă prin semne ca: vasodilataţie, bradicardie (scăderea ritmului bătăilor inimii), hipotensiune, mioză (contractarea pupilei), diaree, transpiraţie abundentă, hipersalivaţie, hipersecreţie nazală şi bronşică, lăcrimare, greţuri, vărsături, diaree, halucinaţii. Simptomele intoxicaţiei se asociază cu o oarecare euforie, parestezii şi pareze. Mai pot apare semne ca: sughiţ, tremurături, bufeuri (M. Oardă). Pisica intoxicată, dă impresia că a fost stropită din abundenţă cu apă (Coman V.). Evoluţia intoxicaţiei este spectaculoasă şi gravă pentru cardiaci. Sindromul nu lasă sechele şi este rareori mortal. Cel mai mare pericol constă în pierderea masivă de lichide şi de electroliţi. Acest tip de intoxicaţie răspunde bine la intervenţia cu atropină. |
||
|
||
|
||
|
Sindromul muscarian se manifestă mai frecvent toamna, fiind provocat în special de către clitocibele albe şi de către inocibele roşiatice, care cresc prin păduri şi poieni de foioase şi conifere (M. Oardă). Muscarina a fost izolată prima dată din ciuperca Amanita muscaria (muscariţa). Cu toate acestea, muscariţa conţine o cantitate foarte mică de muscarină, insuficientă pentru a dezvolta un sindrom sudorian, având însă în componenţă, substanţe toxice care induc sindromul panterinian. • Sindromul panterinian (atropinoid, psihotic) Sindromul panterinian este provocat de o gamă largă de toxine (acidul botenic, muscimolul, muscazona, etc.) prezente în unele ciuperci din familia Amanitaceae. Toate aceste substanţe sunt reunite sub denumirea generică de micetoatropină. Simptomele sunt asemănătoare sau chiar identice cu cele provocate de intoxicaţia cu atropină, fiind oarecum opuse semnelor caracteristice sindromului muscarian. Intoxicaţia se manifestă prin : tahicardie (ritm cardiac accelerat), hipertensiune arterială, uscarea mucoaselor, midriază (dilatarea pupilelor), uscăciunea gurii, agitaţie psihomotorie, delir halucinatoriu. Sindromul debutează după 0,5-4 (de obicei 1-2) ore de la consum, prin tulburări digestive iritative uşoare, urmate de fenomene de excitaţie psihomotorii cu delir şi halucinaţii. In acest stadiu de agitaţie, luciditatea se pierde alternând stările de mare veselie cu cele de mare furie (nebunia panteriniană). Brusc sau treptat, stadiul de excitaţie este urmat de o fază de somnolenţă sau de comă care durează 3-8 ore. . După faza de somn sau de comă, intoxicatul se trezeşte spontan, fără sechele, puţin ameţit, cu uşore halucinaţii auditive şi total amnezic cu privire la perioada manifestării intoxicaţiei. La 24-48 de ore de la consum, imprudentul intoxicat este complet refăcut. În urma acestui sindrom se semnalează rar complicaţii, cazurile de deces fiind puţin frecvente, însă nu excepţionale. Ciupercile care provocă sindromul panterinian au fost folosite, şi încă mai sunt, în diferite ritualuri şi ceremonii religioase, mai ales în Siberia, Alaska şi America Centrală. |
||
|
||
|
• Sindromul hemolitic Unele ciuperci obişnuit comestibile, conţin substanţe termolabile hemolitice, fiind toxice doar dacă se consumă crude sau fierte necorespunzător. Toxicitatea se manifestă prin prin simptome digestive (greaţă, vărsături) şi prin hemoliză (distrugerea eritrocitelor). Majoritatea ascomicetelor mari sunt hemolitice, mai ales zbârciogii (Morchella sp.) şi Sarcosphaera coronaria. Dintre hemoliticele din rândul bazidiomicetelor, se remarcă cucii (Amanita rubescens). Aceste ciuperci, dacă sunt gătite corespunzător, devin foarte gustoase, complet netoxice şi sănătoase. |
||
|
||
|
În prima fază apar simptome ca: vărsături, diaree, meteorism, colici, dureri musculare, astenie, febră. Febra este un simptom care apare doar în intoxicaţia cu zbârciog gras, nefiind specific în celelalte intoxicaţii intrinseci. Această primă etapă este intitulată fază gastro-intestinală, şi durează 2-6 zile. A doua etapă a intoxicaţiei este una hepatorenală cu atingere nervoasă. Apar simptome ca: hepatita citologică, icter, anemie, tulburări renale, suprimarea diurezei, dureri musculare generalizate, delir, agitaţie, somnolenţă, convulsii, comă. După acest al doilea stadiu, poate intervenii vindecarea sau, uneori, survine decesul. • Sindromul orelanian (parafaloidian) Sindromul orelanian este unul grav, cu debut foarte tardiv (se manifestă după 5-14 zile de la consum), cu efecte distructive asupra rinichilor. Din cauza apariţiei foarte târzii a semnelor intoxicaţiei, diagnosticul este dificil de fixat, ceea ce îngreunează tratamentul, oricum nu foarte eficient nici la ora actuală. La început apar semnele unei intoxicaţii digestive (caracteristică este senzaţia de arsură epigastrică, ce nu dispare la consumul de lichide [Tudosie, Macovei, Negulesu şi Macovei]), urmate de manifestări renale (nefrită toxică, uremie, albuminurie, edeme) şi meningiene, care imită o boală infecţioasă. De cele mai multe ori, sindromul instalează o insuficienţă renala. Dacă pacientul nu moare, el va rămâne dependent toată viaţa de hemodializă. |
||
|
||
|
• Sindromul faloidian (coleriform tradiv) Peste 95% din decesele cauzate de ciuperci în România şi mai bine de 85% din decesele pe plan mondial sunt urmarea sindromului faloidian. Intoxicaţiile de acest tip debutează tardiv, la 10-12 ore de la consum, uneori după 24 sau chiar 48 de ore. Primele semne sunt şterse, caracterizându-se prin jenă respiratorie, vertij, indispoziţie de nedefinit. Urmează apoi o fază violentă(prima fază propriu-zisă), asemănătoare holerei, în care manifestările gastro-enterice sunt puternice şi acute. Vărsăturile se produc fără întrerupere fiind dureroase, uneori atroceşi hemoragice, însoţite de diaree abundentă, explozivă, fetidă, asociată cu colici violente şi care pot duce la o deshidratare severă a organismului. Voma şi diareea sânt atât de intense încât pot aduce moartea prin colaps şi deshidratare (Dr. Pierre Bastien [referire în franceză], citat de Jean Valnet). Faza digestivă violentă durează 6-24 de ore, fiind urmată de o etapă de refacere aparentă, liniştită, înşelătoare, când intoxicatul pare în afara oricărui pericol. Apoi, către a treia sau a patra zi de la debutul primelor simptome, survine, cu ecouri slabe, cea de-a doua agresiune, aceea hepatică. Faza hepatică a intoxicaţiei aduce cu sine distrofia galbenă acută a ficatului (hepatită citolitică, icter, hepatomegalie, necroză hepatică, comă, tendinţă la hemoragii). Hepatita citolitică se agravează şi se complică, asociindu-se cu tulburări renale şi pulmonare grave. În această fază a sindromului faloidian este atins şi sistemul nervos, cu apariţia unor manifestări ca delir, agitaţie, euforie. Dispar reflexele tendoanelor, se răcesc extremităţile şi se instalează paralizia oculară (C. Pârvu). După 5-6 zile zile de la apariţia primelor simptome ale sindromului faloidian, survine moartea, de obicei prin stop respirator. Salvarea bolnavului este posibilă, dacă toxinele ingerate sunt în cantitate mică şi dacă tratamentul începe repede. În aceste cazuri, bolnavul se poate reface total (după o convalescenţă de ani de zile) sau parţial, suferind consecinţele secundare ale intoxicaţiei de-a lungul întregii vieţi. În abordarea de urgenţă a sindromului faloidian, deşi nu s-a impus, există un protocol numit "Protocolul Bastien", după numele medicului francez Pierre Bastien (mai multe despre sindromul faloidian şi doctorul Bastien). |
||
|
||
|
||
|
Buretele viperei (Amanita phalloides), cea mai toxică ciupercă de la noi şi probabil din lume, provoacă intoxicaţii aproape întotdeauna mortale (în 98% din cazuri), fiind principala "vinovată" pentru decesele cauzate prin intoxicaţiile cu ciuperci. O singură ciupercă din această specie, acumulează atâta otravă încât poate ucide o familie. Celelalte ciuperci care dezvoltă sindrom faloidian, deşi au un potenţial letal ridicat, sintetizează şi acumulează o cantitate sensibil mai mică de toxine. În ciupercile care produc sindromul faloidian s-au izolat 15 substanţe toxice, toate cu structura polipeptidică, incluse în rândul micotoxinelor din clasa ciclopeptidelor. Majoritatea acestor compuşi sunt insolubili în apă, inclusiv în apa în care se găteşte. O mâncare de ciuperci care conţine o mică bucăţică de Amanita phalloides, servită la o masă cu mai multe persoane, devine în aceste condiţii, o adevărată ruletă rusească. Principalele toxine care provoacă sindromul faloidian sunt: - faloina (hemolizină termolabilă, care se distruge în totalitate prin încălzire), - α, β şi Υ amanitina (polipetide termorezistente), - falina (substanţă citotoxică termorezistentă). |
||
• Sindromul coprinian (nitritoidian, vascular) |
||
|
||
|
Intoxicaţia copriniană este cauzată de prezenţa unor substanţe în ciupercă care împiedică metabolizarea alcoolului etilic (inhibă enzima aldehid-dehidrogenază). Semne de intoxicaţie apar chiar şi la consumul unor cantităţi mici de alcool, la 30 minute după ingerare sau chiar mai tardiv (la 2-3 zile de la consumul ciupercii, la consumul unei băuturi) (M. Oardă). Tudosie, Macovei, Negulesu şi Macovei, citează şi specia Clitocybe clavipes ,ca fiind pasibilă de a produce acest sindrom. Nu toate persoanele care consumă această ciupercă împreună cu băuturi alcoolice dezvoltă sindromul coprinian. • Sindromul paxilian |
||
|
||
|
Este posibil ca intoxicaţia să se manifeste doar când are loc o acumulare de toxine în organism, probabil ca o consecinţă a incapacităţii organismului de a elimina în timp util principiile din ciupercă. De asemenea rezistenţa individuală la toxinele din Paxillus invollatus este foarte diferită, existând oameni care consumă în mod curent şi conştient ciuperca, fără să manifeste vreun simptom al sindromului. Semnele, atunci când apar, debutează la 1-2 ore de la consum, manifestându-se prin: colici, hipotensiune, sindrom hemolitic, icter, oligurie, hemoglobinurie. Sindromul poate produce atingeri renale grave şi, uneori, chiar provocă deces. |
||
|
Intoxicaţiile extrinseci nu sunt cauzate de toxinele sintetizate de către ciupercă ci de produşii toxici acumulaţi din mediul extern. • Toxiinfecţia alimentară Ciupercile, ca urmare a unui conţinut ridicat de proteine, se alterează uşor. De aceea dacă nu sunt proaspete sau corespunzător conservate, consumul lor poate conduce la instalarea unei toxiinfecţii alimentare. • Intoxicaţii cu metale grele sau cu elemente radioactive |
||
|
|
||
|
Intoxicaţiile cu metale grele sau cu elemente radioactive este posibilă în cazul recoltării şi consumului ciupercilor provenite din zonele industriale poluate, din apropierea şoselelor intens circulate, din vecinătatea staţiilor de epurare sau incinerare. Ciupercile au proprietatea de a acumula şi de a concentra în corpurile lor de fructificaţie metale grele şi elemente radioactive. Una dintre speciile care acumulează cantităţi apreciabile de metale grele, este hribul (Boletus edulis), ciupercă foarte gustoasă, cu mare valoare economică, dar care devine toxică, atunci când este recoltată din regiunile poluate (studiile efectuate în jurul oraşului Baia Mare, au relevat existenţa unei încărcături imense de plumb în hribi). Elementele radioactive se concentrează în mod special în corpurile de fructificaţie ale speciilor Laccaria amethistina şi Yerocomus badius. |
||
|
Orice intoxicaţie cu ciuperci constituie o urgenţă medicală şi trebuieşte tratată ca atare. Indiferent de tipul intoxicaţiei, până la sosirea ambulanţei, se va administra pacientului cât mai multă vitamina C (Dr. Pierre Bastien, citat de Jean Valnet). |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Intoxicaţii provocate de către ciupercile otrăvitoare
|
|||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
ESENŢIAL
|
|
LEGĂTURI EXTERNE
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|
|
|