LANGERHANS (INSULELELE LUI)

  Insulele lui Langerhans sunt formate din cordoane celulare ovoide cu rol endocrin, care apar răspândite difuz printre acinii care formează ţesutul pancreasului exocrin.
Date

  Din volumul  pancreasului, insulele lui Langerhans reprezintă 1-3%, ceea ce reprezintă 1-2 g. Pancreasul uman la adult conţine cca. 1,5 milioane de insule. Diametrul mediu al unei insule este de cca. 0,2 mm.  Insulele lui Langerhans sunt mai numeroase la nivelul cozii pancreasului.
  Funcţionarea normală a pancreasului necesită prezenţa şi integritatea a 500.000 - 2.500.000 de insule Langerhans (I. Bostaca).
  Numărul insulelor se triplează de la naştere la adolescenţă, perioadă în care se atinge maximul.
  După cum le spune denumirea, aceste formaţiuni pancreatice, au fost descoperite de către Paul Langerhans (Wikipedia - en) în 1869.
Celulele insulelor lui Langerhans şi substanţele secretate de către acestea

  Insulele lui Langerhans, răspândite printre acinii pancreatici exocrini, sunt formate din 4 tipuri de celule, aşa cum se poate vedea mai jos.
Schema unei insule Langerhans

Schema unei insule Langerhans

CELULE - simbol

PRODUS ENDOCRIN DE SECREŢIE
OBSERVAŢII
Litere greceşti
Litere romane
  α (alfa)
  A
  Glucagonul
  - cca. 20% din nr. celulelor
  β (beta)
  B
  - cca. 70% din nr. celulelor
  δ (delta)
  D
  Somatostatina
  - cca.  5% din nr. celulelor
  C sau F
  Polipeptidul pancreatic (PP)
  - mai puţin de  5% din nr. celulelor
  - nu se cunoaşte încă rolul fiziologic

  • Alte substanţe secretate de către insulele lui Langerhans

  La nivelul celulelor β din insulele lui Langerhans, pancreasul mai secretă amilina (amylin). Există şi alte substanţe hormonale care se sintetizează în insulele lui Langerhans, ca adiponectina sau grelina.

Insulele lui Langerhans - modificări cantitative şi calitative

  Ca şi în cazul altor glande hormonale, la nivelul pancreasului endocrin reprezentat de insulele lui Langerhans, au loc modificări lezioanle şi adaptative.
 
  - Sporirea numerică a insulelor, în urma unui proces hiperplazic, poată denumirea de  polinezie.
  - scăderea numerică a insulelor se numeşte oligonezie.
  - Insulele lui Langerhans se măresc în volum fără să crească ca număr, în macronezie.
  - Insulele scad în volum în micronezie.
  - În cazul unor tumori sau adenoame, funcţia endocrină a insulelor poate fi păstrată, uneori chiar accentuată sau poate fi pierdută.
  - Polinezia, macronezia, instalarea anumitor adenoame sau a unor tumori benigne ori maligne (adenocarcinoame) conduc spre hiperinsulinism.
  Din punct de vedere fiziologic, numărul şi volumul insulelor cresc în inaniţie, regim bogat în glucide, sarcină, castrare şi scad în insulinoterapie, tratamente tiroidiene,  unele avitaminoze, regim bogat în grăsimi (Şt. Milcu, 1967).
Celulele β ca antigene

  Astăzi se ştie cu certitudine că există anticorpi îndreptaţi împotriva celulelor β, din insulele lui Langerhans. Anticorpii celulelor  beta, cauzează forma autoimună a diabetului, afecţiune cunoscută sub denumirea de diabet zaharat de tip I.

  Se crede cu mare probabilitate că diabetul de tip I este declanşat de un virus prin anticorpii săi, care se asociază cu antigenele HLA-DR3 şi HLA-DR4.  Dintre virozele care declanşează boala, se numără oreionul, rubeola şi infecţiile cu virusuri Coxsackie din grupul B (Boloşiu).

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE
Langerhans (insulele lui)
  TEME ASEMĂNĂTOARE
  LEGĂTURI EXTERNE
  BLOG
  CUVINTE CHEIE