|
||||||||||||
|
Încă de la început, trebuie subliniat faptul că stresul nu este o afecţiune, un dereglaj sau o tulburare, aşa cum adesea eronat se afirmă, ci un factor presant, un agent tensionant cu potenţial nociv, numit stresor. A confunda stresul, cu urmările sale negative, este similar cu neputinţa de a face distincţie între o bacterie - ca agent cu potenţial infecţios şi o infecţie. În faţa unui agent stresor (stresant), persoanele reacţionează diferit, adecvat sau inadecvat, ceea ce înseamnă că este mai important răspunsul propriu, decât stresul în sine. |
||||||||||||
|
Astăzi este recunoscută semnificaţia majoră a stresului în viaţă, deci necesitatea lui imperativă. Fără stres, organismele Terrei ar fi incapabile să se adapteze şi să se acomodeze la mediul înconjurător. Practic, în lipsa stresului, toţi oamenii, dacă ar exista, ar fi analfabeţi şi patrupezi (pentru un copil este foarte stresant să înveţe alfabetul sau să umble vertical). Mulţi autori consideră că modelarea răspunsului la stres, alături de metabolism şi de reproducere, se constituie în chezăşia reuşitei vieţii pe Pământ. Pentru om, stresul corect dozat, vindecă nenumărate boli (vezi stresul blând ca factor de cură). În această lumină, analizând urmările stresului, atunci când acestea devin nocive, ele ar trebui luate în considerare mai degrabă ca pe nişte maladii de adaptare decât ca pe nişte consecinţe iminente ale unui şoc. Noţiunea de stres desemnează deci, o constrângere, o solicitare, o presiune sau o tensiune, întotdeauna însoţită de un contrarăspuns polimorf (psihologic, fiziologic şi endocrin), la care este supus un individ. |
||||||||||||
|
Cuvântul "Stres" provine din termenul anglo-saxon "stress", care se traduce prin "tensiune". Noţiunea a fost folosită, în acest sens, pentru prima dată, în 1932, de către Walter Bradford Cannon (vezi Wikipedia în engleză). Savantul american, specialist în fiziologie, a arătat că organismul reacţionează la un factor perceput drept nociv, numit factor stresant (stresor), prin activarea sistemului simpatico-adrenergic. Răspunsul determinat de factorul nociv, care apare în prima fază, sub forma de "luptă sau fugi" ("fight-or-flight" - orig.), este declanşat de o stare specifică de încordare, care a fost numită de către savantul englez, "stare de alarmă". În astfel de situaţii de "urgenţă", cum sunt frigul, efortul muscular, traumatismele, emoţiile puternice, etc., organismul eliberează o cantitate sporită de adrenalină, în scopul adaptării urgente la noua situaţie. Noţiunea de stres s-a încetăţenit, ceva mai târziu, prin contribuţia fiziologului canadian de origine austriacă Hans Selye (vezi Wikipedia în română), autorul unei o teorii destul elaborate asupra stresului (1946), concepţie care după 65 de ani este încă acceptată şi recunoscută. Teoria lui Selye, se bazează pe principiile lui Cannon, însă apar importante completări. Faţă de predecesorul său, Selye consideră stresul a fi, în primul rând, un factor care trezeşte un proces adaptativ, sau chiar un sindrom al adaptării (“General Adaptation Syndrome”) [Sindrom general de adaptare (SGA)], ci nu un răspuns de opoziţie (contraşoc) la o presiune (şoc) exterioară. Mai mult, Selye, arată că şi un factor perceput drept pozitiv, poate induce stres. Acest lucru a fost demonstrat în 1967 de către psihiatrul american Thomas Holmes, care folosind metode ştiinţifice riguroase, a reuşit să întocmească un clasament, o ierarhie, o scală a stresului, în funcţie de anumite evenimente. Aruncând o privire peste "întâmplările stresante", se poate observa că, de pildă, împăcarea conjugală sau naşterea unui copil, sunt evenimente pozitive, care stresează mai tare decât împrumutul a 5.000 de euro ori decât o situaţie conflictuală cu şeful. Mai mult, o mare reuşită profesională, aduce un plus de stres, faţă de schimbarea, cu "inima grea", a domiciliului (vezi scala stresului). |
||||||||||||
|
Adaptarea (răspunsul în timp) la stres, cunoaşte trei etape principale, aşa cum se poate vedea în tabelul de mai jos. |
||||||||||||
|
||||||||||||
 |
||||||||||||
|
Graficul răspunsului la stres |
||||||||||||
|
Termenul de stres oxidativ se referă la presiunea continuă exercitată de unele substanţe, care prin iniţierea unor reacţii de oxidare, agresează membranele celulare (mai multe despre stresul oxidativ). |
||||||||||||
|
Întotdeauna omul s-a confruntat cu stresul, însă astăzi, acest fenomen, are cu totul alte conotaţii decât în trecut. Dacă la omul de odinioară stresul era legat de foame, frig, teama de forţele naturii, supravieţuirea în război sau în vremuri de ocupaţie, în prezent, conotaţiile stresului sunt cu mult mai diverse şi mai perfide, trecând din planul preponderent fizic în cel dominant psihologic. De la soneria deşteptătorului şi până în noapte, la culcare, omul este confruntat cu o viaţă cât se poate de stresantă, care se desfăşoară, în trafic, la serviciu, şi acasă, traiul zilnic fiind într-o permanentă cursă contra cronometru. Şi de parcă nu ar fi de ajuns, la toate acestea se mai adaugă abuzul de cafea, tutun, alimente (luate pe fugă, de cele mai multe ori) sau chiar droguri. În aceste condiţii, sănătatea nu poate decât suferii. Profesorul Selye, citat de P. Mureşan, afirma că: "Omul modern ori va învăţa să-şi stăpânească stresul, ori va fi sortit morţii, eşecului profesional şi bolii". |
||||||||||||
|
Indiferent de la ce porneşte, stresul prin definiţie, trezeşte un răspuns complex şi îmbinat, de tip psiho-fiziologic-endocrin, Stresul sau tensiunea la care trebuie să se adapteze un individ (răspunsul la stres) este întotdeauna complex, semănând unui sistem de ecuaţii. Particularizarea stresului are decât valoare didactică, ea bazându-se pe preponderenţa manifestării anumitor trăsături. Nu putem vorbi, decât la modul teoretic, despre un stres de un anumit fel, de exemplu fizic, din moment ce acesta se asociază automat cu un alt tip de stres, de pildă fiziologic. Pe de altă parte, stresul, luat ca o constrângere venită din exterior, reprezintă un fenomen secundar şi subiectiv, cu adevărat important fiind răspunsul şi adaptarea la stres, care diferă de la un individ la altul. Se ştie că un anumit eveniment, poate fi perceput ca o simplă glumă de către o persoană, în timp ce alt individ, în faţa aceleiaşi întâmplări, poate reacţiona dramatic. La modul teoretic, stresul poate fi particularizat în: - stres psihic, - stres fiziologic, - stres fizic, - stres senzorial, - stres climatic, etc. |
||||||||||||
|
Printre bolile cele mai frecvente cauzate sau favorizate de stresul îndelungat, se enumeră: - bolile digestive (ulcere, rectocolite hemoragice), - afecţiunile respiratorii (astm), - tulburările cutanate (psoriazis, anumite eczeme, vitiligo), - afecţiunile endocrine (boala lui Basedow, diabet, tulburări ale glandelor suprarenale), - boli ale sistemului circulator (afecţiuni coronariene, hipertensiune, infarct), - dereglaje nervoase (nevroză, anxietate, depresie), Numeroase alte tulburări (insomnia, hipercolesterolemia, cefaleea, tulburările senzoriale, frigiditatea, impotenţa, etc.) pot avea o legătură directă sau indirectă cu stresul. Studii medicale dezvoltate în S.U.A., arată că în perioada cea mai stresantă a anului pentru americani (martie-aprilie - perioada pregătirii declaraţiilor de impozite), se înregistrează cu 10% mai multe cazuri noi de ulcer decât în restul anului, iar foile de analize care evidenţiază creşterea peste medie a colesterolului în sânge, sunt mult mai numeroase în acestă perioadă. P. Boişteanu, G. Periantu, R. Andrei, specialişti în cadrul Spitalului Universitar de Psihiatrie Socola din Iaşi, arată într-o lucrare ştiinţifică al cărui rezumat a fost publicat într-o culegere, sub redacţia lui V. Mihăescu, că stresul este implicat mai mult decât se poate anticipa, în etiologia unor boli psihice. Autorii subliniază importanţa adoptării individualizate a unei conduite corecte antistres, în cazul pacienţilor care suferă de tulburări neuro-psihice. Tot în culegerea redactată de Mihăescu, apare în rezumat, un studiu intitulat "Stresul şi implicaţiile sale psihosomatice în bolile cardiovasculare", semnat de Doina Azoicăi, Manuela Ciocoiu, Mihaela Groll şi Aurel Ivan, din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie Gr. T. Popa, Iaşi. Autorii arată, în rezultatele acestui studiu efectuat timp de 4 ani, că între factorii de risc în bolile cardiovasculare, stresul ocupă primul loc, fiind prezent în 68,8 % din cazuri. În patologia infecţioasă stresul joacă un rol favorizant sau secundar, ori chiar primar în unele afecţiuni acute (apendicită, amigdalită), după unii autori (Selye, Săhleanu). |
||||||||||||
|
După cum am arătat mai sus, important nu este evenimentul, care potenţial poate determina o reacţie de stres, ci felul în care este perceput acesta. Există persoane care posedă sau au învăţat să-şi însuşească abilitatea de a-şi stăpânii reacţiile la stres şi chiar să se folosească de acestea în sens pozitiv. Desigur că şi în astfel de cazuri vor apare reacţii biologice specifice acestui fenomen, însă acestea fiind de intensitate mică, vor putea fi folosite în mod benefic, ca stimulente biologice. În ceea ce priveşte stresul blând (formele de stres care nu trec în stadiul de rezistenţă), aşa cum este de pildă urcatul unui deal, un duş mai rece sau masajul anticelulitic, acesta produce efecte favorabile asupra corpului, deoarece stimulează moderat şi pe o perioadă scurtă, sistemul nervos şi cel endocrin (vezi stresul blând ca factor de cură). |
||||||||||||
|
• Atitudinea psihică În faţa stresului, inteligenţa şi creativitatea fiecăruia, poate juca un rol deosebit, ajutând organismul şi rezistenţa lui. Autocontrolul şi evitarea ieşirilor nervoase, sunt necesar a fi antrenate. Este cu mult mai chibzuit să ne concentrăm şi să ne canalizăm energiile pe căutarea şi găsirea unor soluţii, decât să ne lăsăm copleşiţi de o situaţie stresantă. De asemenea, în stres, se impun "ruperi de ritm", ceea ce înseamnă că persoana stresată, trebuie să îşi găsească timp pentru a se desprinde din când în când de problemele presante cotidiene, "reîncărcându-şi bateriile" prin activităţi şi preocupări plăcute şi nesolicitante din punct de vedere psihic sau senzorial, aşa cum este, plimbarea în natură, vizionarea unui spectacol, lectura, etc. • Alimentaţia Abordarea unei alimentaţii corecte în caz de stres este cu mult mai importantă decât se crede. Se poate vorbi chiar de o dietă specifică stresului, care trebuie să cuprindă restricţii, îndeosebi cu privire la sare (sodiul are tendinţa de a fi reţinut în corp împreună cu apa), la grăsimi (lipidele stimulează producţia de hormoni steroidici) şi la glucidele cu absorbţie rapidă (aceşti carbohidraţi cresc glicemia, care oricum are tendinţe ascendente). De asemenea este necesar să se asigure cantităţi sporite de vegetale proaspete (legume, fructe), cu conţinut ridicat de vitamina C şi care conţin şi alte principii active utile creşterii rezistenţei fizice şi psihice a organismului. Dintre fructe, cele mai recomandate în stres, sunt: merele, bananele, strugurii, kiwi şi mandarinele. Principalele legume care acţionează favorabil în lupta cu stresul, sunt: andivele, salata verde, ţelina şi usturoiul. Sucul obţinut din mandarine (2 părţi), mere (2 părţi) şi salată verde (1 parte), ajută de asemenea la combaterea stresului. Mai multe despre alimentaţia antistres. • Fitoterapia şi fitobalneologia Unele plante medicinale (traista ciobanului, coada şoricelului, păducelul, busuiocul, hameiul, iasomia, ienupărul) ajută în stres, atât prin echilibrarea sistemului endocrin, cât şi prin efectul liniştitor sau fortifiant asupra sistemului nervos. De mare folos sunt şi băile cu plante medicinale, recomandându-se folosirea în acest scop, a florilor de salcâm şi a terminaţiilor înflorite ale busuiocului. • Cura cu ouă de prepeliţă În combaterea stresului, de ajutor se pot dovedi a fi şi ouăle de prepeliţă • Silvoterapia Reechilibrarea fizică şi psihică este influenţată mult de către silvoterapie, omul reuşind să învingă mai uşor stresul. • Apiterapia Apiterapia recomandă utilizarea curativă a polenului sau a păsturii, în scopul estompării fenomenelor negative generate de către stres. |
||||||||||||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Stres
|
|||
|
ARTICOLE
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
LEGĂTURI EXTERNE
|
|
|
|
|
|
BLOG
|