|
||
|
Termenul de stres oxidativ se referă la presiunea continuă exercitată de unele substanţe, care prin iniţierea unor reacţii de oxidare, agresează membranele şi organitele celulare. În urma stresului oxidativ are loc o deteriorare a pereţilor celulari, cu o perturbare a metabolismului tisular, a potenţialului de membrană şi a activităţii enzimatice. De asemenea, s-a demonstrat că stresul oxidativ poate determina mutaţii genetice şi degradări ale substanţelor cu viaţă lungă (colagen, elastină). Astfel, ca o consecinţă al tuturor acestor efecte, în timp se pot manifestă fenomenele de uzură şi de degenerare, cu apariţia unor tulburări nu de puţine ori grave (îmbătrânire precoce, cancer, ateroscleroză, glaucom, cataractă, artroze, scleroze, diabet de tip II, leziuni la nivelul sistemului nervos sau muscular, etc.). Mulţi cercetători afirmă că stresul oxidativ se constituie într-o cauză majoră în declanşarea sau întreţinerea unor boli ca psoriazisul sau maladia Alzeimer (Veronica Pop, stiintasitehnica.ro). Astfel, acest tip de stres fiziologic, se poate dovedi deosebit de nociv pe termen mediu sau lung. |
||
|
Există numeroşi compuşi care întreţin stresul oxidativ, dintre care cei mai cunoscuţi sunt radicalii liberi (mai multe despre radicalii liberi). Vezi şi surse care iniţiază sau întreţin stresul oxidativ. |
||
|
Opus factorilor cu acţiune oxidativă (prooxidanţilori) sunt antioxidanţii. În cazul stresului oxidativ vătămător, raportul dintre prooxidanţi si antioxidanţi inclină în favoarea primei categorii. Teoretic, un organism constant sănătos, elaborează din sinteze proprii cantitatea necesară de antioxidanţi pentru a contracara nivelul nociv al prooxidanţilor. Însă cum doi oameni nu sunt la fel, nici răspunsul antioxidant endogen nu este identic, nici chiar la doi indivizi perfect sănătoşi. Dacă la unele persoane antioxidanţii sintetizaţi de către organism sunt suficienţi indiferent de nivelul prooxidanţilor la care se expun, la altele, aceste benefice substanţe nu sunt niciodată de ajuns, chiar dacă ele respiră doar aer curat şi se feresc de "chimicale". De asemenea, în multe situaţii, efectele degenerative ale excesului de prooxidanţi, se exteriorizează după zeci de ani, deci nu se pot contoriza în timp util. Mai trebuie subliniat faptul că balanţa dintre prooxidanţi (radicali liberi) şi antioxidanţi este foarte sensibilă şi delicată, modificări minore cantitative, pe o parte sau pe alta a talerului, producând efecte spectaculoase. |
||
|
Stresul oxidativ nu este o afecţiune, un simptom sau un sindrom aşa cum greşit pe alocuri se afirmă, ci este un proces biochimic şi fiziologic, la care, ca şi în cazul stresului psihologic, răspunsul este adesea inadecvat. Dacă nu ar exista stres oxidativ endogen, deci dacă organismul nu ar fabrica radicali liberi, activitatea musculară şi metabolismul energetic s-ar diminua până la dispariţie, ceea ce nu este compatibil cu viaţa (sinteza de ATP ar fi stopată). Dar pe lângă stresul oxidativ generat şi întreţinut de organismul nostru, suntem asaltaţi în continuu, în condiţiile vieţii moderne, de numeroşi radicali liberi care ajung în corp din mediu extern (alimente, medicamente, fum de ţigară, gaze de eşapament, etc.). În aceste condiţii, mecanismele interne antioxidante sunt adesea depăşite, producându-se în timp perturbări grave. De asemenea, stresul oxidativ blând este cauza majoră a îmbătrânirii fiziologice (normale), fenomen firesc, nepatologic, inevitabil. Stresul oxidativ poate fi comparat cu acţiunea îndelungată a ploii şi a căldurii (elemente care împreună sunt oxidante) asupra unei cutii metalice nevopsite (celula lipsită de elemente antioxidante - în comparaţia noastră). În timp, cutia respectivă rugineşte şi conţinutul ei se deteriorează chiar ireversibil. Rugina poate fi considerată o boală a metalului, dar nu şi acţiunea ploii ori a căldurii, chiar dacă aceste elemente reprezintă agenţii declanşatori. Tot aşa cum vopsim ori de câte ori este nevoie caroseria automobilului pentru a o feri de rugină, este necesar să asigurăm mereu celulelor organismului, substanţe antioxidante cât mai naturale, de preferinţă direct din sursele sănătoase de hrană. |
||
|
Pe lângă substanţele endogene (produse de către organism) responsabile cu declanşarea şi întreţinerea stresului oxidativ, organismul este asaltat în mod continuu de compuşi exogeni (care provin din mediul extern) de acest fel. Substanţele exogene care exercită o acţiune agresivă asupra membranelor şi organitelor celulare, iniţiind sau întreţinând stresul oxidativ, provin din: gaze şi gudroane (aer poluat, fum de ţigară, alimente afumate sau pregătite direct pe foc sau jar), substanţe străine sau sintetice din alimente sau medicamente (unii aditivi - E-uri, pesticide, anumiţi compuşi farmaceutici oxidanţi), toxine (pot să provină dintr-un metabolism precar, să se producă în urma unei infecţii - toxemie sau să ajungă în organism din exterior prin apă, alimente, aer, etc.), metale grele (mai ales plumb). Chiar şi aerul proaspăt şi curat generează o anumită cantitate de radicali liberi. |
||
|
O cauză endogenă a stresului oxidativ exagerat este autointoxicaţia în cadrul aşa numitului "sindrom al intestinului permeabil". Atunci când permeabilitatea devine prea mare, intestinul îşi pierde capacitatea de barieră protectoare, lăsând să treacă prin pereţii săi o serie de compuşi generatori de radicali liberi. La toate acestea se adaugă şi anumite substanţe fabricate chiar de corp, pe parcursul metabolismului (catabolism energetic sau incomplet, degradarea acizilor graşi, ş.a.) sau al unor procese fiziologice (fagocitoza). |
||
|
Pentru diminuarea efectelor nocive ale stresului oxidativ este necesar ca în acelaşi timp, în organism să a ajungă cât mai puţine substanţe prooxidante şi cât mai multe substanţe naturale antioxidante. |
||
|
|
||
|
Suplimentele alimentare sau farmaceutice cu substanţe antioxidante, nu sunt întotdeauna bine venite şi chiar pot avea efectul opus celui scontat. Datele arată, spre exemplu, că suplimentele care conţin beta caroten, o provitamină A foarte activă cunoscută pentru efectele sale antioxidante, au produs mai mult rău decât bine, provocând boli cardiovasculare şi crescând rata apariţiei cancerului pulmonar la fumători (Veronica Pop, stiintasitehnica.ro). De aceea este recomandat să se apeleze la surse cu adevărat naturale, deci mai puţin la produse chimice, chiar dacă aceste conţin şi extracte naturale. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Stres oxidativ
|
|||
|
|
|
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
LEGĂTURI EXTERNE
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|