|
||||||
|
Trombocitele, numite şi plachete sanguine sau plăcuţe sanguine, sunt cele mai mici elemente figurate, având diametrul de 2- 5μ. Ele nu au o structură celulară propriu-zisă (nu prezintă nucleu şi corpusculi cu capacitatea de a realiza un metabolism activ sau sinteze de material genetic - ADN, ARN), reprezentând mai degrabă fragmente subcelulare, care prezintă activitate electrică (sunt purtătoare de sarcini). Cu toate că nu realizează o activitate metabolică propriu-zisă, trombocitele prezintă activitate enzimatică. Trombocitele îndeplinesc un rol activ în procesul de coagulare a sângelui, în retracţia cheagurilor formate şi în alte fenomene specifice hemostazei. |
||||||
|
||||||
|
• Membrana celulară la trombocite Membrana celulară a trombocitelor este discontinuă, cu invaginaţii prin care se realizează comunicarea cu interiorul celulei, printr-un sistem de canicule intracitoplasmatice. Suprafaţa externă a membranei prezintă glicoproteine, cu rol de receptori. Membrana trombocitară poartă sarcini negative. Datorită fenomenelor electrice de acelaşi fel, trombocitele se resping între ele în condiţii normale. Glicoproteinele receptoare, după ce se activează (aderare), fixează diferite substanţe esenţiale în hemostază, ca: - fibrinogenul (factorul I al coagulării), - factorul von Willebrand, - fosfolipidele plachetare. • Granulaţiile citoplasmatice la trombocite Trombocitele, în citoplasmă, conţin 2 tipuri de granulaţii: - granulaţii dense, care conţin calciu, sodiu, ATP, ADP, mediatorul de agregare plachetară TXA2 şi serotonină; - granulaţii laxe (azurofile) bogate în hidrolaze, cu rol de lizozomi. |
||||||
|
Trombocitele prezintă o fragilitate deosebită, distrugându-se, în principal prin uzură, în 7-10 zile. Efectivul însă, se reînnoieşte permanent, în urma trombopoiezei. Distrugerea trombocitelor îmbătrânite, într-o oarecare măsură, se realizează la locul de depozitare al lor (splină, ficat). Cele mai multe trombocite însă, se distrug prin uzură fiziologică. |
||||||
|
Trombopoieza sau trombocitopoieza reprezintă una din laturile hematopoiezei, în urma căreia se formează trombocitele. Din hemohistoblast, prima celulă care se dezvoltă în seria trombocitară este megacarioblastul. Megacarioblastul, care se formează în măduva roşie a oaselor, este o celulă mare şi uninucleată, din care prin mitoză se formează megacariocitul. Megacariocitul reprezintă o celulă mai mare decât cea de origine, fiind uninucleată la început (stadiu de premegacariocit) şi polinucleată la maturitate (stadiu de megacariocit granulos). Megacariocitul complet matur este o celulă gigantică, având diametrul de 40-75μ şi posedând 8, 16 sau 32 de nuclei. Megacariocitul prezintă o citoplasmă abundentă, cu un pH slab alcalin, în care nucleii, în timpul creşterii celulare, se divid simultan. Megacariocitele sunt elemente fixe ale măduvei osoase (totuşi, în număr foarte mic, megacariocitele se pot întâlni şi în circulaţia sanguină, la nivelul capilarelor pulmonare - n.a.). Ele îşi elimină în curentul sanguin, la maturitate, numai fragmentele citoplasmatice, care reprezintă de fapt trombocitele (Th. C. Ruch şi J. F. Fulton). Fragmentarea citoplasmatică a megacariocitelor mature apare ca urmare a dezvoltării unor membrane intracelulare. Din fragmentarea unui megacariocit rezultă până la 3000 de trombocite. După eliberarea trombocitelor, deci în urma dezintegrării megacariocitului, nucleii liberi sunt fagocitaţi de către celulele macrofage. După eliberarea în fluxul sanguin, cca.30% dintre trombocite sunt reţinute în splină, de unde sunt redate circulaţiei în raport cu cerinţele organismului. Ficatul depozitează un număr mult mai mic de trombocite (Şerban Creţu,1979). |
||||||
 |
||||||
|
Trombocite - geneza (trombopoieza sau trombocitopoieza) |
||||||
|
• Reglarea şi controlul trombopoiezei Reglarea şi controlul trombopoiezei stă sub controlul unor factori umorali (trombopoietina este principalul factor umoral, acţionând prin stimularea formării şi multiplicării celulelor megacariocite) şi fiziologici (activitatea şi durata de viaţă a trombocitelor). Trombopoietina secretată de către rinichi, stimulează formarea de trombocite, prin faptul că accelerează maturarea megacarioblastului şi trecerea acestuia în megacariocit, aşa cum se poate vedea mai jos. |
||||||
 |
||||||
|
Trombocite - reglarea şi controlul trombopoiezei |
||||||
|
Trombocitele sunt implicate nemijlocit în mecanismele hemostazei, încă din primele momente ale sângerărilor (hemostaza primară), participarea lor fiind esenţială. Trombocitele îşi exercită funcţia antihemoragică pe mai multe căi: - transportă mediatori ai coagulării şi agregării, - aderă la suprafeţele rugoase, - determină vasoconstricţie locală, - atrage, fixează şi concentrează factori şi mediatori din mediul extern. - după ce aderă la locul lezat, prin agregare (alipirea în grămezi), rezultă trombul plachetar (trombusul alb), care astupă leziunea ca un dop sau un tampon mecanic. Prin sistemul circulator, trombocitele circulă cu receptorii (glicoproteine) inactivi (pasivi). Ele transportă diferiţi factori ai coagulării şi mediatori ai agregării, care se află sub formă inactivă, doar în granulaţii. Când apar leziuni vasculare, dar şi în alte condiţii, atunci când pereţii interiori ai vaselor de sânge devin rugoşi (denivelaţi), trombocitele, fiind lipicioase, aderă la aceste suprafeţe (structuri endoteliale denudate, ateroame, leziuni infecţioase sau provocate de un stres oxidativ plasmatic, stenţuri implantate). • Aderarea şi agregarea trombocitelor (aderarea şi agregarea plachetară) Aderarea (adeziunea) trombocitele (alipirea lor de fibrele de colagen denudate din zona lezată a peretelui vasului de sânge) determină pierderea sarcinilor negative de pe suprafaţa membranei concomitent cu activarea receptorilor (glicoproteinele de membrană). |
||||||
|
||||||
|
• Alte funcţii îndeplinite de către trombocite Trombocitele mai sunt implicate în reacţiile imunologice infalmatorii. |
||||||
|
Aderarea şi agregarea trombocitelor este benefică doar în cazul hemostazei. În alte condiţii, aceste fenomene sunt de nedorit, consecinţele lor putând fi grave. • Tromboza Dacă numărul, aderenţa sau răspunsul trombocitelor este exagerat, în prezenţa unor factori fără legătură cu hemostaza (încetinirea locală a circulaţiei, aterosleroză, leziuni vasculare infecţioase, stres oxidativ plasmatic, stenţ implantat) se produce o tromboză intravasculară (un tromb care astupă (înfundă) vasul de sânge unde se produce sau la distanţă), ceea ce creşte riscul de accidente cardiovasculare sau de accident vascular cerebral (AVC) trombotic (mai multe despre tromboză). • Anticoagulantele şi antiagregantele plachetare Instalarea trombozei este împiedicată de către antiagregantele plachetare, care inhibă formarea plăcilor albe, precum şi de către anticoagulante, care inhibă procesul de coagulare (antiagregantele plachetare şi anticoagulantele sunt principii antitrombotice). Deşi ambele principii sunt antitrombotice, ele reacţionează în faze şi prin mijloace diferite, de care trebuie să se ţină seama în abordarea terapeutică. • Antiagregante plachetare endogene şi exogene În hemostaza normală, organismul sintetizează antiagregante plachetare în scopul evitării extinderii trombului plachetar. Antiagregantele plachetare endogene sunt sintetizate la nivelul endoteliului vascular, sub acţiunea unor enzime. Principalele substanţe de acest tip sunt: - prostaciclina (se formează din acidul arahidonic), - monoxidul de azot (NO). Antiagregantele plachetare exogene reprezintă substanţe sau principii care inhibă agregarea trombocitelor, doar atunci când sunt administrate din exterior. Pe lângă antiagregantele plachetare farmaceutice, dintre care aspirina este cea mai cunoscută, există şi plante medicinale care prezintă acest efect [vezi antiagregante plachetare - plante medicinale]. |
||||||
|
Numărul trombocitelor, raportat la un volum constant de sânge, dă indicaţii în legătură cu starea de sănătate, Numărul normal de trombocite este cuprins între 100000 - 500000/microlitru (mm3). Deoarece trombocitele nu sunt repartizate uniform (în sângele pulmonar ele sunt mai numeroase iar în sângele venos mai puţine) la analizele obişnuite se vor calcula numărul de trombocite din sângele arterial al unui membru superior. Valoarea normală în acest caz este cuprinsă între 150000 - 300000 (400000 - după alte evaluări). |
||||||
|
||||||
|
|
||||||
|
• Valoarea mică a numărului de trombocite Numărul trombocitelor scade atunci când se trece brusc de la poziţia orizontală la cea ortostatică, la începutul fluxului menstrual (scade uneori cu 50%), în urma transfuziilor, în caz de radioterapie sau chimioterapie, la expunerea la raze ultraviolete, dar şi în unele afecţiuni ca: anemie hemolitică, hepatită, leucemie, prezenţa unor anticorpi care distrug trombocitele sau a unor toxine bacteriene trombolitice - aşa cum sunt verotoxinele produsele de către unele tulpini agresive de Escherichia Coli, coagulare intravasculară diseminată Când numărul de trombocite scade sub nivelul de 100000/mm3 (trombocitopenie), creşte riscul apariţiei unor hemoragii, la leziuni minore, interne sau externe. Dacă numărul trombocitelor este mai mic de 50.000/mm3 (trombocitopenie severă) se produc hemoragii spontane, sub forma unor sângerări sau ca purpure. • Valoarea mare a numărului de trombocite Valoarea numerică a trombocitelor creşte mai mult sau mai puţin, în urma unui efort fizic intens, odată cu creşterea altitudinii şi cu scăderea temperaturii ambientale, în caz de deshidratare, în stres, în urma unor traumatisme, la sfârşitul perioadei menstruale, în timpul travaliului, în hemoragii, în timpul sau în urma unor intervenţii chirurgicale sau în splenoctomie. De asemenea, această valoare apare crescută în unele stări deteriorate ale organismului, ca: anemia feriprivă, anumite cancere, infecţii, reumatism, inflamaţii de orice natură, leucemie mieloida cronica, posthemoragie. Valoarea prea ridicată a numărului de trombocite (trombocitoză), dacă se menţine mai mult timp, conduce la apariţia de trombusuri albe spontane, cu posibile consecinţe grave (tromboză, tromboflebită, infarct, accidente cerebrale). Aceste riscuri devin majore atunci când numărul de trombocite creşte la peste 700.000/mm3. |
||||||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Trombocite
|
|||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|