|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Personalitatea se defineşte ca fiind ansamblul unitar şi individual, psihologic şi fiziologic, rezultat din contopirea unor elemente înnăscute şi a altora dobândite, care determină însuşirile unei persoane (mai multe despre personalitate). |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Personalitatea psihologică, mai ales prin laturile sale persistente de-a lungul întregii vieţi, constituie materia primă din care se construiesc diferite tipuri psihologice numite şi biopsihotipuri. • Laturile personalităţiI Din punct de vedere psihologic, principalele laturi ale personalităţii sunt temperamentul (este înnăscut), aptitudinile (au o componentă înnăscută - talentul, de exemplu, şi una dobândită prin exersare) şi caracterul (se formează în cea mai mare parte sub influenţa mediului). Relaţia TAC (temperament - aptitudini - caracter) în raport cu factorul înnăscut, respectiv cu cel dobândit, poate fi urmărită în imaginea 1. Practic ansamblul TAC determină câte un tip psihologic pentru fiecare individ uman. De aceea, pentru realizarea unei categorisiri (împărţirea pe categorii este în fond o necesitate a naturii minţii umane), cel mai facil lucru constă în luarea în discuţie a factorului cel mai peren şi anume temperamentul. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
• Temperamentul Temperamentul este o trăsătură psihică predominant înnăscută, deci dependentă se fondul nativ, care conferă fiecărui individ, prin personalitatea sa, unicitate şi irepetabilitate. Temperamentul unui individ poate fi observat urmărindu-se reactivitatea motorie şi afectivă al acestuia. Unele trăsături înnăscute ale personalităţii, aşa cum este de pildă inteligenţa, prezintă autonomie faţă de temperament (fiecare tip temperamental, poate avea reprezentanţi geniali sau retardaţi). Laturile care definesc temperamentul sunt: - energia - dinamia - adaptarea (acţiunea şi reacţiunea) la mediu. • Clasificarea lui Hippocrate Preocupările legate de clasificarea temperamentelor după trăsăturile lor mai pronunţate sunt foarte vechi. Hippocrate (460-377 i.H.) [vezi Wikipedia] a elaborat teoria conform căreia, diferenţele dintre oameni se datorează dominanţei mai mari a uneia dintre cele patru umori autonome care circulă prin organism. Cele 4 umori, după Hipocrate, determină funcţii fiziologice, psihice şi energetice. Ele sunt: sângele, bila neagră, bila galbenă şi flegma (este vorba de umori, nu de secreţii). Tipurile psihologice ce rezultă din această clasificare sunt redate în tabelul de mai jos şi în imaginea 2. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
• Descrierea sumară a tipurilor temperamentale Principalele trăsături de caracter ale tipurilor temperamentale, sunt redate în tabelul de mai jos (vezi şi imaginea 3). |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Între tipurile temperamentale, predispoziţia la afecţiuni şi metode de tratament, în antichitate şi mai ales în evul mediu existau corelaţii puternice. Practic, atât medicina modernă clasică, cât şi homeopatia, îşi află aici originea (vezi medicina temperamentelor). |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Psihiatrul german Kurt Schneider (vezi Wikipedia în engleză) a descris în 1923, mai multe tipuri psihologice: 1. Tipul hipertimic (hipomaniacal), care se caracterizează prin bună dispoziţie constantă, prospeţime permanentă, optimism, superficialitate, ignoranţă, orgoliu şi supraevaluare, inconstanţă în conduită. Ca şi sangvinul, cu care se aseamănă, iniţiază simultan mai multe activităţi, pe care nu le finalizează 2. Tipul depresiv, opus celui mai sus descris, este trist, pesimist, sceptic, sumbru, obosit, indecis, lipsit de idealuri, fără energie. Apare ca tipul de om dispus mereu să vadă doar jumătatea goală a paharului. 3. Tipul anakast (obsesiv - compulsiv) se caracterizează prin meticulozitate, obsesie pentru ordine şi curăţenie, nesiguranţă continuă, perfecţionism, spirit autocritic, presentimente neliniştitoare permanente. 4. Tipul fanatic (paranoic) este asemănător colericului, caracterizându-se prin orgoliu excesiv, supraevaluare, impulsivitate şi vehemenţă în apărarea ideilor - de cele mai multe ori fixe şi principiilor, rigiditate psihică, reactivitate senzitivă exagerată, deseori manifestată prin agresivitate. 5. Tipul mitoman (histronic) se caracterizează prin volatilitate emoţională, atitudine teatrală şi demonstrativă, tendinţă de a denatura realitatea, fantezii legate de calităţi sau realizări, nevoie continuă de afecţiune şi de a fi în centrul atenţiei, rafinament vestimentar. 6. Tipul megaloman este o formă excentrică a tipului mitoman, caracterizată prin dorinţa cronică de a părea mai mult decât este. Astfel, excentricitatea se combină cu mitomania şi cu orgoliul. Megalomanului îi palce în mod deosebit să se afişeze şi să fie linguşit 7. Tipul instabil, după cum îi spune şi numele, dă dovadă de o mare instabilitate a dispoziţiei şi de labilitate comportamentală. La acest tip apare o predispoziţie spre o conduită antisocială. 8. Tipul exploziv se caracterizează prin puseuri impulsive, primitive, violente. Reacţia, deşi de scurtă durată, este vădit disproporţională în raport cu intensitatea stimulului declanşator. Oriunde se fală, întreţin o atmosferă tensionată. 9. Tipul apatic este incapabil de compasiune, de empatie, de regret. Această paralizie sufletească se îmbină cu lipsa de onoare, demnitate şi conştiinţă morală. Este rece în relaţii şi nu se angajează în nimic dacă nu este absolut obligatoriu. În extremis, este capabil de acte brutale, efectuate cu "sânge rece", deşi amorţeala sufletească nu anticipează aşa ceva. 10. Tipul abulic este lipsit de voinţă, influenţabil, foarte reactiv la factorii negativi exteriori, indecis, cu o conduită schimbătoare, determinată din exterior. 11 Tipului astenic îi este caracteristică constituţia fizică şi psihică fragilă, din care rezidă o rezistenţă slabă la solicitările musculare sau mentale. din acest motiv, tipul astenic nu are încredere în el, nesiguranţa punându-şi amprenta în conduită. Fiind foarte sensibil, îşi face mereu probleme de conştiinţă. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
În prezent, tipologia psihologică folosită, se bazează pe corelaţia dintre trăsăturile de comportament şi predispoziţia spre anumite boli. Astăzi, cel mai mult se foloseşte biotipopsihologia lui Jenkins, îmbunătăţită şi completată (mai multe despre acest subiect). |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Tipuri psihologice
|
|||
|
|
|
MEDIA
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
LEGĂTURI EXTERNE
|
|
ARTICOLE
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|
