|
||
|
Regnul Fungi constituie o grupă aparte de organisme uni - şi pluricelulare, numite şi ciuperci, care prezintă nenumărate specii, întâlnindu-se în toate mediile de viaţă. |
||
|
Fungii posedă următoarele caractere principale: - au aparatul vegetativ nediferenţiat (tal), - talul este unicelular sau pluricelular, microscopic sau macroscopic şi poartă denumirea de miceliu, - se înmulţesc repede, sexuat şi asexuat, - faţă de plante, nu posedă în celule organite care să realizeze fotosinteza, (cloroplaşti) - sintetizează unele substanţe specifice regnului animal (chitină, glicogen), - sintetizează glucide speciale, specifice numai lor (manitoza, trehaloza, ergotioneina), |
||
|
• Importanţă ecologică Fungii au un rol esenţial în ecosistemele naturale. Fără ciupercile saprofite descompunătoare, am sta îngropaţi sub un strat foarte gros de deşeuri biologice (gunoi, frunze, ramuri, alte resturi de origine vegetală sau animală). Fungii, din acest motiv, au fost numiţi "gunoieri binevoitori ai naturii". Ca descompunători, deoarece suportă cantităţi marii de substanţe tanante, se asociază adesea cu vegetaţia lemnoasă, realizând degradarea resturilor acestora. Din acest motiv, ciupercile aduc o contribuţie deosebită în formarea părţii organice a solurilor, în acelaşi timp, având un rol deosebit în cadrul lanţurilor trofice. Din punct de vedere biologic, şi speciile parazite sunt valoroase, prin parazitismul lor, eliminând indivizii slăbiţi şi bolnavi. Asociaţiile simbiotice, prin micoriză, asigură viaţa multor arbori şi arbuşti, precum şi a unor specii ierboase. Fungii sunt indicatori naturali ai poluării. Ciupercile acumulează cu uşurinţă metale grele, pesticide, substanţe radioactive. O analiză chimică a fungilor, dezvăluie ca o "cutie neagră", starea de poluare a unui habitat. Multe ciuperci sunt foarte sensibile la ploile acide, lipsind în totalitate acolo unde aceste precipitaţii există. Mai multe despre ecologia ciupercilor • Importanţă alimentară Multe dintre ciupercile mari, prezintă valoare alimentară ridicată, fiind în acelaşi timp, plăcute la gust (vezi ciupercile comestibile). Ciupercile mici sunt de asemenea valorificate, industria alimentară, bazându-şi unele ramuri ale sale pe aceste mici organisme. De pildă drojdiile, prin speciile şi liniile sale, sunt utilizate pe larg în panificaţie, în industria berii precum şi la fabricarea altor băuturi alcoolice. Importanţă farmaceutică şi terapeutică Unele ciuperci, aşa cum este de pildă cornul secarei (Claviceps purpurea), sintetizează substanţe cu valoare farmaceutică, care sunt valorificate de către industria de profil. Între fungii mici sau mari, există specii care acţionează favorabil asupra unor boli, folosindu-se în terapeutica naturală. Sunt cunoscute din vechime virtuţile curative ale drojdiilor, dar şi a unor specii mai mari, dintre care exemplificăm buretele de mai (Tricholoma gambosum), ciupercă care prezintă efecte hipoglicemiante. |
||
|
• După mărimea corpului de fructificaţie, ciupercile pot fi mici (micromicete) sau mari (macromicete). • După modul de nutriţie, fungii sunt organisme hetorotrofe: - parazite (trăiesc pe seama sintezelor altor organisme), - saprofite (îşi sintetizează substanţele proprii pe baza compuşilor din substraturile mutritive neînzestrate cu viaţă), - simbiotice (trăiesc în asociaţii reciproc avantajoase cu alte organisme). În anumite circumstanţe, unele ciuperci parazite pot trece la o viaţă saprofită şi invers, fungii paraziţii pot deveni saprofiţi. astfel de organisme se numesc facultativ saprofite, respectiv facultativ parazite. • După cum produc sau nu boli, fungii se împart în - ciuperci patogene (speciile parazite, cele facultativ parazite ori cele accidental parazite, pot produce o serie de boli la plante - ciupercile fitopatogene, dar şi la animale sau la om), - ciuperci nepatogene (ciupercile obligatoriu saprofite şi cele simbiotice, nu produc boli). O serie de microorganisme patogene (specii ale genurilor Rhinosporidium, Pythium şi Saprolegnia) , care din punct de vedere taxonomic nu aparţin regnului Fungi, prin asemănarea bolilor provocate, sunt abordate de către micologia medicală ca pseudofungi. • Se ştie că fungii posedă capacitatea de a se reproduce asexuat. Majoritatea ciupercilor, pe lângă înmulţirea asexuată, prezintă şi componente prin care pot realiza reproducerea sexuată. Cercetătorii micologi nu au descoperit prezenţa tipului sexuat de înmulţire la toate ciupercile. Astfel, după prezenţa sau absenţa acestei capacităţi, fungii sunt împărţiţii în: - fungi perfecţi (se reproduc sexuat şi asexuat), - fungi imperfecţi sau incerţi [incertae sedis] (se reproduc asexuat, dar nu se ştie dacă posedă căi de înmulţire sexuată). • În cazul macromicetelor, corpurile lor de fructificaţie, se pot clasifica, atât după formă (criteriu abordat la fiecare subîncrengătură în parte), cât şi după gradul lor de comestibilitate sau toxicitate. După acest ultim criteriu, avem: - ciuperci comestibile, - ciuperci necomestibile şi ciuperci suspecte, - ciuperci toxice, numite şi ciuperci otrăvitoare (fungi care produc intoxicaţii omului). |
||
|
Înaintea fungilor, în ordinea evoluţiei se clasează organisme mai rudimentare, din rândul algelor inferioare şi a bacteriilor. Între bacterii şi ciuperci există unele organisme intermediare, considerate odinioară fungi adevăraţi, iar astăzi bacterii gram pozitive. Aceste vieţuitoare fac parte din rândul actinomicetelor. Sistematica fungilor a cunoscut modificări importante în ultimele decenii. În jurul anului 1990, aceste organisme, erau încă considerate ca aparţinătoare regnului Plantae, constituind o încrengătură al acestuia (încrengătura Mycophyta). Mai târziu, prin 1995, pe baza caracterelor specifice doar lor, s-a considerat că ciupercile formează un regn de sine stătător (regnul Fungi). Regnul Fungi era împărţit în două încrengături: - încrengătura Myxomycota (ciuperci fără perete celular, numite mucegaiuri mucilaginoase), - încrengătura Eumycota (ciuperci cu perete celular). Eumicotele, prezentau 5 subîncrengături (Mastigomycotina, Zygomycotina, Deuteromycotina, Ascomycotina, Basidomycotina). După anul 2002, fungii au fost studiaţi pe baza materialului genetic, acest criteriu riguros aducând din nou schimbări majore în clasificarea ciupercilor. Astfel, s-au constituit 7 încrengături (phylum): - încrengătura (phylum) Chytridiomycota, - încrengătura (phylum) Neocallimastigomycota, - încrengătura (phylum) Blastocladiomycota, - încrengătura (phylum) Glomeromycota, - încrengătura (phylum) Ascomycota, - încrengătura (phylum) Basidiomycota, - încrengătura (phylum) Microsporidia. Pe lângă aceste încrengături, dar fără să reprezinte subdiviziuni ale lor, s-au născut subîncrengături aparte; subphylum-urile incertae sedis. |
||
|
|
POZIŢIE
|
|||
 |
|||
|
|
|||
|
|
Regnul Fungi
|
||
|
SUBCATEGORIE
|
|
|
|
|
|
ESENŢIAL
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|