ASCOMYCOTA (ASCOMYCOTINA) [ASCOMICETE]

  Subîncrengătura Ascomycotina sau încrengătura (phylum) Ascomycota după ultimele clasificări, cuprinde numeroase specii, majoritatea micromicete (ciuperci mici), ascomicetele mari (macromicetele) fiind puţine.
  Caracteristica principală a acestei subîncrengături, fie că e vorba de micromicete, fie de macromicete, este că sporii de reproducere sexuată se formează în interiorul unei celule fertile, în formă de sac, care poartă denumirea de ască, sporii numindu-se ascospori. Ascomicetele colonizează toate mediile de viaţă, fiind organisme heterotrofe, saprofite, parazite sau simbiotice (vezi ecologia ciupercilor ).
  În lume, există peste 100.000 de specii de ascomicete.. Dintre acestea doar câtva dezvoltă corpuri de fructificaţii îndeajuns de mari încât să intre în categoria ciupercilor comestibile sau otrăvitoare.

Caracterele generale ale ascomicetelor

  Talul ascomicetelor este filamentos, alcătuit din hife sectate uninucleate, care alcătuiesc miceliul haploid primar.
  În condiţii nefavorabile, miceliul formează forme de rezistenţă, constituite din împletituri miceliene strâns legate, care sunt de două feluri; strome şi scleroţi.
  Stromele pot fi crustoase, claviforme, simple sau ramificate.

Înmulţirea asexuată la ascomice

  Organele de înmulţire asexuată care se formează pe miceliul primar, poartă denumirea de conidii, formându-se pe conidiofori [vezi imaginea 1].

Înmulţirea sexuată la ascomice

  Procesul de înmulţire sexuată la ascomicete poartă denumirea de ascogamie. Ascogamia se desfăşoară după ciclul descris mai jos.
  Din fructificaţiile ciupercii (peritecii sau apotecii), care poartă denumirea generică de ascocarp (ascosporofor) [vezi imaginea 2], se eliberează ascosporii care se formează în asce [vezi imaginea 3] plasate în himeniul ascocarpului. Formarea ascosporilor în asce, este o caracteristică a acestei grupe de ciuperci, prin care se diferenţiază de celelalte încrengături la regnului Fungi (de exemplu, la basidiomicete, sporii se formează în invaginaţiiile de pe suprafaţa basidiei). La ascomicete, prin germinarea sporilor care au potenţiale diferite, rezultă două micelii primare haploide; (+) şi (-). Pe unul din aceste micelii primare se va naşte organul sexual mascul (ANTERIDIUL), iar pe celălalt, se va naşte gametocistul femel (ASCOGONUL). Când se întâlnesc două micelii de sens contrar are loc copulaţia. În anteridiu nucleul se divide rezultând mai mulţi nuclei cu rol de gameţi masculi. Ascogonul, care are forma unei butelii (la bază este mai umflată iar în partea superioară are gât), prezintă numeroşi nuclei cu rol de oosfere.
  Prin copulaţie, conţinutul nucleilor din anteridiu se revarsă în ascogon, prin trihogin, unde se unesc doi câte doi, câte un gametocist mascul cu câte un gametocist femel, rezultând hife asogone dicariotice (n +n), hife haploide (n) care nu au participat la înmulţirea sexută, şi hife diploide (2n) din care se vor forma celule zigotice. Asca cu asocosporii rezultă din dezvoltarea zigotului.

Ascocarpii

  Ascosporoforii, ascocarpii sau corpurile de fructificaţie ale ciupercilor  din subîncrengătura Ascomycotina, sunt PERITECIA şi APOTECIA. Acestea iau naştere pe miceliul primar sau pe stromele lui, protejând organele sexuale şi ascele cu ascospori. Ascocarpii, în comparaţie cu bazidiocarpii, nu prezintă lamele sau tuburi sporifere.

  • Peritecia

  Periteciile sunt fructificaţii închise, în formă de butelie, în care sunt dispuse, în mod dezordonat, ascele. Cu puţine excepţii, periteciile sunt mici. Unele peritecii se formează pe strome, adâncindu-se în ele.

  • Apotecia

  Apoteciile sunt fructificaţii deschise, în formă de cupă, disc, ureche, etc., cu picioruşe sau sesile. La suprafaţa lor, ascele se dezvoltă liber, în nişte formaţiuni care alcătuiesc himeniul.
  La ciupercile cu fructificaţie hipogee (sub pământ), apoteciile apar sub forma unor  corpuri închise, tuberculiforme (trufe).
  În cazul zbârciogilor, mai multe apotecii sudate între ele formează un ascocarp cu suprafaţa zbârcită.

Sistematica ascomicetelor

  Conform clasificărilor de după 2002, sistematica ascomicelelor, este de forma:

  Încrengăura (philum) Ascomycota
- subîncrengătura Saccharomycotina
- clasa Saccharomycetes (drojdii şi levuri)
- familia Saccharomycetaceae
- clasa Schiziosaccharomycetes (drojdii)
- familia Schiziosaccharomycetaceae
- subîncrengătura Taphrinomycotina
- clasa Taphrinomycetes (ciuperci fitopatogene)
- familia Taphrinaceae
- subîncrengătura Pezizomycotina
- clasa Sordariomycetes
- familia Boliniaceae
- familia Calosphaeriaceae
- familia Chaetosphaeriaceae
- familia Coniochaetaceae
- familia Magnaporthaceae
- ordinul Diaporthales
- familia Cryphonectriaceae
- familia Gnomoniaceae
- familia Melanconidaceae
- familia Valsaceae
- ordinul  Ophiostomatales
- familia Kathistaceae
- familia Ophiostomataceae
- ordinul Sordariales
- familia Sordariaceae
- familia Annulatascaceae
- familia Cephalothecaceae
- familia Lasiosphaeriaceae
- familia Pleurotremataceae
- clasa Pneumocystidomycetes (ciuperci parazite, patogene pentru animale şi om)
- familia Pneumocystidaceae
- clasa Pyronomycetes
- familia Hypoceaceae (cornul secării)
- clasa Eurotiomycetes
- familia Trichocomaceae (mucegaiuri Aspergillus si Penicillium)
- clasa Leotimycetes
- clasa Euascomycetes
- familia Arthrodermataceae (dermatofite)
- familia Morchellaceae (sbârciogi)
- familia Discinaceae (sbârciogi graşi)
- familia Pezizaceae, familia Pyronemataceae (urechiuşe)
- familia Tuberaceae (trufe)
- clasa Discomycetes
- familia Phacidiaceae  (fungi fitopatogeni care produc antracnoze)
- familia Sclerotiniaceae (fungi fitopatogeni care produc putregaiuri)
- subclasa Lichens (licheni)

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE

Ascomycota (Ascomycotina) [Ascomicete]
  MEDIA

  TEME ASEMĂNĂTOARE

  CUVINTE CHEIE