|
||
|
Rădăcinile fabaceaelor formează nodozităţi la nivelul cărora se dezvoltă nişte bacterii speciale, capabile să rupă legătura triplă a moleculei de azot (NΞN). Cu aceste bacterii, numite 'fixatoare de azot" (Rhizobium sp.), plantele din familia Fabaceae trăiesc în simbioză. Datorită acestui fapt, leguminosaele acumulează cantităţi însemnate de protide şi îmbogăţesc solul cu azot. Nodozităţiile (nodulii) se formează la locul infiltrării (inoculării) acestor bacterii (vezi imaginea 1). Specia Rhizobium prezintă 15 specii. Ele nu inoculează speciile Fabaceae la întâmplare. Spre exemplu Rhizobium japonicum, trăieşte în simbioză doar cu soia, iar Rhizobium phaseoli formează nodozităţi doar la fasole. Rhizobium prezintă diferite forme în funcţie de stadiul de dezvoltare. În pământ, până la inoculare, aceste microorganisme sunt mobile aflându-se în forme ciliate. După pătrunderea în rădăcini, bacteriile Rhizobium secretă enzime care dizolvă pereţii celulari, devenind temporar parazite. În această fază, microorganismele devin imobile şi iau forma de bastonaşe (bacili). După circa două săptămâni de la “infecţie”, începe procesul de nitrogeneză, Rhizobium devenind microorganisme simbiotice (L. Muntean). În timpul inoculării, plantele Fabaceae, nu rămân indiferente, ci la locul infecţiei, secretă o substanţă numită leghemoglobină - compus cu structura asemănătoare hemoglobinei, care colorează imediat, întreg nodulul, în roşu. Leghemoglobina prezintă o importanţă deosebită pentru planta gazdă, prin faptul că se comportă, însă pe alte căi, ca anticorpii din sângele uman, reuşind, în anumite condiţii, să distrugă nitrobacteriile. Astfel, atunci când aceste microorganisme se înmulţesc prea mult, producând un surplus inutilizabil de amoniac şi pretinzând, în schimb, o cantitate mai consistentă de glucide, celulele rădăcinii, informate pe căi încă neelucidate, produc mai multă leghemoglobină, care fixează cantităţi apreciabile de oxigen, sufocând o parte din bacterii. Astfel se restabileşte echilibrul chimic optim nutriţiei. Unii cercetători, consideră că leghemoglobina îndeplineşte şi un rol hormonal-imunitar, stimulând anumite celule vegetale latente, capabile să fagociteze microorganismele, atunci când simbioza depăşeşte cadrul reciproc avantajos. Oameni de ştiinţa sunt de părere ca Fabaceaele au moştenit abilitatea de a produce globine (proteine specifice regnului animal) după ce strămoşii lor au fost infectaţi cu un virus ce conţinea o genă globină provenită de la un animal (de aici asemănarea structurală uluitoare dintre leghemoglobină şi hemoglobină). Atât leghemoglobina cât şi meristemele din nodozităţi, care, probabil, pot genera în anumite condiţii celule specializate cu rol imunitar, au intrat în atenţia cercetătorilor din domeniul medicinii umane. Ultimele cercetări arată că nodozităţile Fabaceaelor, se comportă şi în organismul uman ca nişte antibiotice inteligente, fiind promiţătoare şi în ceea ce priveşte utilitatea lor medicală. |
||
|
Nitrogeneza este un proces natural de fixare a azotului. Se ştie că marea majoritate a organismelor nu pot utiliza azotul anorganic, care se află din abundenţă în atmosferă. Microorganismele din genul Rhizobium, prin procese enzimatice complexe, reuşesc să rupă tripla legătură a moleculei de azot atmosferic, şi să realizeze cuplajul lor cu atomi de hidrogen. Din amoniul rezultat, planta poate sintetiza cu uşurinţă aminoacizi şi apoi proteine. Pe glob, suprafeţele cultivate cu leguminoase reprezintă cca. 120 de milioane de hectare. În aceste soluri, graţie bacteriilor fixatoare de azot, se acumulează în fiecare an aproximativ 10 milioane de tone de azot (T. Opriş). |
||
|
Frunzele fabacealor sunt, alterne, stipelate, compuse, penate, mai rar palmate, cu un număr par sau impar de foliole (paripenate sau imparipenate). La frunzele penat paripenate, foliola terminală a suferit modificări, transformându-se în cârcel. Frunzele mai multor specii de fabacee, seara, când intensitatea luminii scade, se apleacă, astfel de mişcări fiind cunoscute sub denumirea de nictinastii (vezi imaginea 2). Florile plantelor încadrate în această familie, sunt hermafrodite, zigomorfe, cu caliciul gamosepal, cu 5 petale papilonate (asemănătoare aripilor fluturilor) [vezi imaginea 3], adunate de obicei în inflorescenţe (raceme, capitule). Fructul este o păstaie (legumă). |
||
|
Numeroase plante fabacee cresc în flora spontană a Terrei, de unde câteva specii au fost luate în cultură, pentru masa verde (furaj), păstăil sau seminţe. Speciile cu valoare alimentară, sunt cunoscute sub denumirea de leguminoase. În lista de mai jos, în ordine alfabetică, se regăsesc unii dintre reprezentanţii acestei familii. - arahida (Arachis hypogea), - coroniştea (Coronilla varia), - drobiţa (Genista tinctoria), - ghizdeiul (Lotus corniculatus), - fasolea (Phaseolus vulgaris), - lintea (Lens culinaris), - lucerna (Medicago sativa), - molotru albastru (Trigonella coerulea), - mazărea (Pisum sativum), - năutul (Cicer arietinum), - papanaşul (Trifolium arvense), - roşcovul, glădiţa (Gleditschia triacanthos), - salcâmul (Robinia pseudacacia), - schinduful (Trigonella foenum-graecum), - soia (Glycine max), - sulfina (Melilotus officinalis), - trifoiaşul (Trifolium campestre), - trifoiul alb (Trifolium repens), - trifoiul mărunt (Medicago lupulina), - trifoiul roşu (Trifolium pratense), - Trifolium alpestre, - Trifolium dubium, - Trifolium fragiferum, - Trifolium hybridum, - Trifolium incarnatum, - Trifolium medium, - Trifolium montanum, - Trifolim pannonicum, - unghia găii (Astragalus glycyphyllos), - vătămătoarea (Anthyllis vulneraria), |
||
|
|
POZIŢIE
|
|||||||
 |
|||||||
|
|
|||||||
|
|
|||||||
|
|
|||||||
|
|
|||||||
|
|
|||||||
|
|
Familia Fabaceae (Leguminosae)
|
||||||
|
MEDIA
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
ESENŢIAL
|
|
|
|
|