FAMILIA POACEAE (GRAMINEAE)

  Familia Poaceae (Gramineae) este un taxon care cuprinde plante foarte importante pentru alimentaţia omului, atât în mod direct (cereale pentru consumul uman) cât şi indirect (plante de furaj). În limbajul curent,  plantele cuprinse această familie botanică apar sub denumirea de graminee (scrierea fonetică a latinescului Gramineae).

Caracterele botanice ale gramineelor

  Aproape toate plantele incluse în familia Poaceae (Gramineae) sunt plante ierboase (cu excepţia bambuslui), anuale sau perene.

  PĂRŢILE SUBTERANE ALE GRAMINEELOR

  Părţile subterane sunt cel mai adesea fistuloase (fasciculate), formate din rădăcini adventive dezvoltate din tulpiniţă, care înlocuiesc rădăcina formată din embrion (rădăcina normală, embrionară, dispare repede). La unele specii pot să apară rizomi, bulbi sau stoloni, din care se dezvoltă rădăcini adventive şi lăstari.

  PĂRŢILE AERIENE ALE GRAMINEELOR

  • Tulpina

  Tulpinile gramineelor sunt cilindrice, cu noduri şi internoduri evidente, de obicei goale în interior, mai rar cu măduvă (porumb, trestie de zahăr, sorg) [L. Popovici , C. Moruzi, I. Toma] sau cu un lumen foarte mic (mei) [L. Muntean]. Tulpina gramineelor este neramificată, iar dacă este goală în interior, poartă numele de culm (pai) [vezi imaginea 1].

  • Înfrăţirea

  Multe graminee, îndeosebi cele cultivate, înfrăţesc.  Fenomenul de înfrăţire se realizează prin ramificarea tulpinii, cu formare de lăstari la nodurile subterane. Lăstarii noi formaţi poartă denumirea de fraţi (vezi imaginea 2).  După un timp de la generare, fraţii îşi formează propriile rădăcini adventive, devenind plante de sine stătătoare.
  La poaceele care prezintă tulpini cu măduvă, tulpina se poate ramifica deasupra solului, lăstarii formaţi purtând numele de copii.

  • Frunzele

  Frunzele plantelor din această familie sunt alterne, nepeţiolate, remarcându-se prin prezenţa nervurilor longitudinale, trasate paralel de-a lungul limbului linear, lung şi îngust. Baza frunzei se continuă în jos pe tulpină, de-a lungul internodului (la fiecare nod apare o singură frunză), sub forma unei teci (vagine), care înconjoară complet tulpina pe o anumită porţiune a ei (vezi imaginea 3). Teaca ultimei frunze protejează inflorescenţa până la formarea spicului. De-a lungul tulpinii, la locurile de unire ale limbului cu teaca, apar  două formaţiuni specifice poaceaelor; urechiuşa şi ligula.

  • Ligula

  Ligula este o formaţiune care continuă teaca, rrămânând alipită de tulpină, deasupra limitei dintre aceasta şi limb (vezi imaginea 3).

  • Urechiuşa

  Ca prelungiri ale bazei limbului, apar la multe plante aparţinând acestei familii, nişte apendici rotunjiţi în formă de urechiuşe (A. Sârbu, D. Smarandache, G. Pascale)  [vezi imaginea 4].

  • Floarea

La majoritatea gramineelor florile sunt hermafrodite şi autogame. Ele sunt lipsite de periant, fiind în schimb înconjurate de bractei numite palei (L. Popovici , C. Moruzi, I. Toma). Majoritatea gramineelor prezintă 3 stamine, ovarul  gineceului având o poziţie superioară (vezi imaginea 5).
  Florile sunt adunate în inflorescenţe simple de tip spiculeţ, care la rândul lor formează inflorescenţe compuse, de tip spic sau panicul.

  • Spiculeţul

  Spiculeţul este format din 2 (rar 1, 3 sau 4) glume (bractei modificate) bazale, care adăpostesc mai multe flori (rar una singură). Florile din spiculeţ sunt dispuse pe un rahis scurt (vezi imaginea 5).

  • Spicul cu spiculeţe

  La unele specii vegetale aparţinătoare familiei Poaceea (inflorescenţa masculă la porumb, orez, ovăz, sorg, mei, obsigă, ovăscior, etc.) florile sunt adunate în panicule.  La majoritatea reprezentanţilor însă, inflorescenţele apar sub formă de spic cu spiculeţe. Astfel, pe un rahis, care reprezintă axul inflorescenţei, se înşiră spiculeţele, modul de inserţie al acestora diferind de la o specie la alta. În imaginea 6 este reprezentat modul de aşezare a spiculeţelor în spic la grâu.

  • Fructul

  Fructul la plantele incluse în familia Poaceae (Gramineae) este o cariopsă.

Reprezentanţi

  În condiţiile climatului temperat din ţara noastră, cresc numeroase specii spontane de graminee. Alături de acestea, se cultivă în scopuri alimentare  pe suprafeţe mari (pentru boabele lor cu valoare nutritivă ridicată) şi alte plante din familia Poaceea, numite cereale. În România, pe terenurile agricole, apar următoarele cereale (în ordine alfabetică)

  - grâul (Triticum aestivum),
  - meiul (Panicum miliaceum),
  - orzul (Hordeum vulgare),
  - ovăzul (Avena sativa),
  - porumbul (Zea mays),
  - secara (Secale cereale)
  - sorgul (Sorghum vulgare),
  - triticale (Triticum x Secale).

  Gramineele spontane de la noi prezintă numeroase specii, unele dintre ele se cultivă pentru valoarea furajeră sau în alte scopuri (gazon, spaţii verzi înierbate). O serie de graminee sălbatice apar ca buruieni în culturi. Dintre reprezentanţi, amintim (în ordine alfabetică):

  - coada vulpii (Alopecurus pratensis),
  - colilia (Stipa sp.),
  - golomăţul (Dactylis glomerata),
  - obsiga (Bromus inermis),
  - odosul (Avena fatua),
  - orzul şoarecilor (Hordeum murinum),
  - păiuşul (Festuca sp.),
  - pirul (Agropyron repens),
  - raigrasul (Lolium perene, Lolium multiflorum),
  - timoftica (Phleum pratense),
  - tremurătoarea (Briza media),
  - ţepoşica sau părul porcului (Nardus stricta)

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE

Familia Poaceae (Gramineae)
  MEDIA

  Imagini (6)
  ESENŢIAL

  Cereale
  TEME ASEMĂNĂTOARE

  Cariopsă
  BLOG

  Cerealele