|
Apa este un compus esenţial pentru toate organismele Terrei. Fără această substanţă fundamentală, cu o structură deosebit de simplă, viaţa poate exista. Pentru microorganisme, plante, animale şi om, apa este nu numai un nutrient esenţial, ci şi un aliment în sine. Pe lângă rolul nutritiv şi trofic, apa se implică în dizolvarea electroliţilor (ioni de sodiu, potasiu şi clor) şi în realizarea echilibrului acido-bazic, care reprezintă procese vitale, strict dependente de prezenţa ei (lipsa sau insuficienţa apei conduce la grave perturbări, care pun viaţa în pericol). Prin implicarea directă în cadrul proceselor de biodegradare, apa îşi completează virtuţile, prin faptul că ajută organismul să neutralizeze şi să se debaraseze de toxine, precum şi de alte substanţe atipice. Mai mult de 60% din organismul unui adult este constituit din apă, lichid ce joacă un rol fundamental în toate procesele ce au loc în corpul nostru. Din acest motiv, nu este indiferent în ce condiţii ne asigurăm hidratarea. Ca şi în cazul unei alimentaţii echilibrate (în fond şi apa este un aliment), orice om care doreşte să ducă o viaţă sănătoasă, trebuie să caute răspunsuri cât mai adecvate la cele trei întrebări, şi anume la: cât, ce şi cum bem? |
||
|
O anumită parte din apa din corp provine din transformările chimice care se petrec în organism, pe baza altor compuşi (glucide, proteine, lipide, etc.). Această sursă secundară de lichide, poate asigura cel mult 20% din necesarul de apă de care corpul are nevoie. O altă parte de apă pătrunde în organism odată cu alimentele (majoritatea alimentelor conţin apă). Apa din alimente poate asigura aproximativ 30% din necesarul de lichide. Pentru a acoperi toate trebuinţele hidrice ale organismului, este necesar să-i asigurăm acestuia, mai bine de jumătate din necesar, direct din lichidele pe care le consumăm. Necesarul total de apă variază în funcţie de climă, condiţia fizică, efort, particularităţile individuale, fiind cuprins între 2,5 şi 6,5 litri. Mai mult de 50% din acest volum, trebuie asigurat din lichide pe care le consumăm. În cazul oricărei persoane (excluzând copii foarte mici şi bolnavii care suferă de anumite afecţiuni), un aport de lichide de sub 1,5 litrii zilnic, este insuficient. Din acest motiv, majoritatea nutriţioniştilor şi a medicilor recomandă consumul a cel puţin 2 litrii de apă zilnic. Carenţa hidrică exogenă conduce întotdeauna, după cum este firesc, la deshidratare. De multe ori însă, prin creşterea volumului apei interstiţiale ca o consecinţă a permeabilităţii excesive a vaselor capilare, deshidratarea este mascată de apariţia edemului. Persoanele aflate în această situaţie îşi creează de cele mai multe ori un adevărat cerc vicios. Deşi apa le lipseşte, ele nu mai consumă lichide pentru că acestea se reţin în organism. Prin revenirea la un regim hidric adecvat, această problemă se rezolvă de la sine, de cele mai multe ori. Se cere însă, multă răbdare căci reechilibrarea bilanţului hidric se realizează încet şi treptat. Ca şi în cazul hranei, instinctul omului de a bea apă s-a diminuat considerabil, simţul setei fiind înlocuit cu plăcerea sau neplăcerea de a bea diverse lichide (nu este natural să fim pofticioşi sau capricioşi în faţa setei, căci instinctual, ar trebui să acoperim o necesitate a organismului). Din acest motiv, omul este nevoit de multe ori să apeleze la voinţă în scopul propriei hidratări optime. Însă, după un anumit timp, o hidratare corectă dirijată de voinţă, trezeşte cu siguranţă în oricine, adevăratul instinct al setei, astfel încât, consumul de apă va fi dictat de necesităţi. În abordări extrem de simplificate şi superficiale, există voci, care consideră că a bea doi litrii de apă sau de alte lichide sănătoase, nu se constituie într-o necesitate, fiind vorba doar de "un mit ". Teoria lor se bazează pe faptul că hormonul antidiuretic, numit şi vasopresină (hormon secretat de hiptolamus şi depozitat de hipofiză) este capabil să controleze urinarea şi concentraţia urinei, un aport mai mare de lichide conducând doar la o eliminare mai voluminoasă, dar în concentraţie diluată, a lichidului acumulat în vezică. Dintre motivele care fac insuficientă argumentaţia cu privire la consumului de apă "după chef", amintim: - acea urină urât mirositoare şi intens colorată care se elimină de către cei care consumă puţine lichide, tocmai prin hiperconcentraţia sa în toxine şi germeni este periculoasă, mai cu seamă că stagnarea ei în organism este îndelungată (prin consumul corespunzător de lichide, evacuarea acestor substanţe dăunătoare este continuă), - a consuma puţine lichide este similar cu a spăla rufe murdare într-o singură apă, pe principiul că o unică cantitate de lichid se concentrează destul de mult în murdărie, spălarea în mai multe ape, neavând alt efect, decât diluarea acesteia. - neevacuarea fluentă a lichidelor din corp, conduce la formarea unor condiţii ideale pentru precipitarea sărurilor, astfel instalându-se litiazele aparatului excretor. - apa din organism, împreună cu toxinele, nu se elimină doar prin rinichi, ci şi prin piele şi prin plămâni, ultimele două căi fiind şi ele hiperconcentrate în reziduri la cei care consumă puţină apă, lucru uşor depistabil prin mirosul "greu" al aerului expirat, precum şi a transpiraţiei fetide. - consumul limitat de lichide, conduce la retenţie hidrică, tocmai prin activitatea vasopresinei, - economia de apă, la cei care nu consumă lichide suficiente, induce constipaţia şi chiar intoxică corpul, prin faptul că organismul, prin diferite mecanisme, recuperează apa de la nivelul intestinului gros (colon). - o hidratare insuficientă, conduce la acumularea în exces a secreţiilor bronşice, instalându-se mai uşor infecţiile pulmonare şi tusea, uneori persistentă, - deoarece omul modern şi-a pierdut în bună parte instinctul setei, la multe persoane apare senzaţia de foame ca răspuns la deshidratare, consumând mai multe alimente, implicit mai multe calorii (cei doi centrii, a foamei şi a setei, se află alăturaţi în creier, putând produce reacţii similare). |
||
|
Corpul omului conţine mai bine de 70% apă, motiv suficient pentru a susţine că suntem mai degrabă ceea ce bem decât ceea ce mâncăm. După cum se ştie, nu toate lichidele sunt sănătoase pentru om. Apa ca solvent universal, dizolvă nenumărate substanţe care pot ajunge, odată cu lichidele ingerate, în corp. Dintre aceşti compuşi, unii sunt benefici organismului, în timp ce alţii se pot dovedi dăunători. De aceea, contează foarte mult ceea ce bem. Sursele cele mai sănătoase de apă sunt cele subterane (fântâni, izvoare), dacă, bine înţeles, ele nu provin din zone poluate. Apa subterană poluată este cu mult mai periculoasă decât apa din reţelele publice urbane (vezi boala albastră). Subliniem faptul că "încărcătura" benefică acestor surse scade treptat după ajungerea lor "la lumină". De aceea, pe cât posibil, este bine să profităm de apele subterane la faţa locului, măcar pentru câteva zile, mai ales dacă este vorba de apele minerale curative. Apa potabilă din reţelele publice trebuie să îndeplinească anumite bareme (să fie limpede, să nu conţină germeni patogeni sau substanţe toxice, etc.) pentru a nu pune în pericol sănătatea populaţiei. Din acest motiv, ea este filtrată şi tratată cu diverşi compuşi. Deşi apa "de robinet" este sigură (nu produce boli infecţioase şi nu este, cel puţin în mod direct, toxică), din cauza tratamentelor la care a fost supusă, îşi pierde proprietăţile naturale. Există numeroase metode şi instalaţii de corectare a însuşirilor apei urbane, mai mult sau mai puţin eficiente. Cel mai simplu este ca apa potabilă "de reţea" să fie înlocuită cu apa minerală plată sau să se utilizeze sub formă de infuzie, decoct, sau, mai bine, ca macerat la cald pe baia de apă, cu sau fără plante medicinale O foarte bună alternativă de hidratare o reprezintă ceaiurile alimentare. Nu numai lichidele propriu-zise reprezintă o sursă optimă de hidratare. O bună parte din necesarul de apă se poate obţine din fructe şi din legume. Aceste vegetale deosebit de sănătoase, în stare proaspătă, conţin între 85% şi 95% apă. Consumate ca atare sau sub formă de suc, vegetale pot aduce un aport important de apă, dar şi de alţi compuşi ca: vitamine, minerale, enzime şi glucide sănătoase. Niciun suc care nu se consumă imediat după stoarcerea organelor vegetale proaspete, nu este un lichid natural, deoarece se oxidează repede şi îşi pierde, într-un timp foarte scurt, enzimele. Procesele de oxidare şi de alterare pot fi stopate doar recurgându-se la substanţe chimice de sinteză, multe dintre ele periculoase pentru organism. O metodă de păstrare a sucurilor de fructe, constă în transformarea acestora în siropuri, dar şi aşa se pierd elemente preţioase. În ceea ce priveşte alte surse de lichide (băuturi răcoritoare industriale, băuturi alcoolice, cafea, etc.) omul care urmăreşte să fie sănătos, trebuie să dea dovadă de cumpătare. |
||
|
Asigurarea necesarului de apă, dacă se face hazardant, organismul poate resimţii şocuri, uneori puternice. De exemplu, dacă omul pierde 10% din cantitatea de apă din corpul său, într-un interval relativ scurt de timp (caniculă, transpiraţie excesivă, diaree) se întrerupe formarea urinei (G. Neamţu). O rehidratare întârziată, nu reface întotdeauna şi imediat buna funcţionare a rinichilor. Literatura de specialitate consemnează cazuri grave şi în celălalt sens. Ingerarea unei cantităţi mari de lichide într-un interval scurt de timp, poate produce şocuri renale sau circulatorii, care pot pune, uneori, viaţa în pericol. Este indicat să se bea un pahar de apă sau de ceai, din două în două ore, fără grabă, cu înghiţituri mici. Acest procedeu, aplicat câteva săptămâni, trezeşte în omul modern un instinct pierdut, ori denaturat, şi anume setea naturală. Satisfacerea acestei necesităţi biologice rezolvă de la sine dezordinile apărute în bilanţul hidric .Din punct de vedere biologic, setea nu poate fi asociată cu vreo poftă. Nu ne este sete de ceva anume ci ne este pur şi simplu sete. Setea este inodoră şi insipidă ca şi apa. Atunci când corpul pierde multă apă, hidratarea trebuie să fie mai intensă, dar este indicat să se realizeze treptat şi uniform. În cazurile grave de deshidratare, este necesar să se recurgă la refacerea bilanţului hidric şi al celui mineral pe cale intarvenoasă, în unităţi spitaliceşti. Cercetările efectuate pe militarii aflaţi în condiţii extreme (caniculă, marş forţat) au arătat că ei se refac mult mai bine şi mai repede atunci când beau apă uşor sărată. Deşi pare paradoxal, acest lucru este pe deplin justificat prin faptul că o transpiraţie intensă conduce la mari pierderi de sodiu. La omul sănătos, care depune un efort fizic susţinut sau care este supus unei călduri excesive (în alte cazuri sarea de bucătărie este dăunătoare), apa la care se pune puţină sare (1-2 linguriţe la un litru), reechilibrează eficient organismul [vezi sarea în administrare internă]. Nu este sănătos să se consume lichide înaintea meselor, în timpul acestora sau imediat după ele, căci are loc o diluţie a sucului gastric cu consecinţe nefavorabile asupra digestiei şi metabolismului. Folosirea "metodei" de slăbit care constă din consumul de apă în timpul mesei, în scopul umplerii stomacului cu alimente saturate în lichidele îmbibate în acestea, crescându-le astfel volumul şi conferind senzaţia de saţietate, este complet nesănătoasă, întoarsă împotriva biochimiei gastrice. Un obicei greşit, din păcate destul de frecvent întâlnit, este acela de a consuma lichide reci în scopul cheltuirii surplusului de calorii (organismul consumă energie pentru a readuce corpul la temperatura normală, după ce acesta a fost răcit prin ingerarea de lichide reci). Această practică aduce mai multe deservicii decât beneficii. Lichidele reci (inclusiv îngheţata) produc mucus la nivel gastric, pulmonar, rino-faringian. Ele, de asemenea, scad rata metabolică, slăbesc imunitatea şi au efect vasoconstrictiv. Lichidele şi alimentele reci nu sunt indicate nici pe vreme caldă, iar efectul răcoritor al acestora este discutabil. Se cunoaşte faptul că în ţările cu climat călduros, în mod tradiţional se consumă lichide fierbinţi. Ele ajută mai bine la adaptarea la temperaturi înalte şi favorizează transpiraţia, fenomen ce răceşte în mod natural organismul şi care consumă, în mod natural, multă energie (arde calorii). |
||
|
|
POZIŢIE
|
||
 |
||
|
|
Apa
|
|
|
|
|
|