|
||
|
Clorul, în forma nativă, este un element gazos, galben verzui, mai greu decât aerul, foarte reactiv, toxic pentru om, cu o mare capacitate combinatorie. În formă gazoasă, în natură, clorul se găseşte în cantităţi neglijabile. Intoxicaţiile cu acest gaz sunt întotdeauna cauzate de clorul industrial (vezi intoxicaţia cu clor). Clorul este larg răspândit în natură, însă apare sub forma unor combinaţii, ca sare (clorură) sau ca acid (acid clorhidric, acid cloros, acid hipocloros). |
||
|
Principalul rol al clorului este acela de a forma acidul clorhidric din stomac. În lipsa clorului, digestia se desfăşoară cu mare dificultate. Activitatea acestui element în procesul de digestie, începe încă din cavitatea bucală, intrând în compoziţia salivei, unde stimulează secreţia enzimei ptialina, care participă la degradarea amidonului. În cantităţi optime, clorul stimulează funcţia antitoxică a ficatului, reduce glicemia şi nivelul acidului uric din sânge, echilibrează balanţa acido-bazică, participă la formarea şi consolidarea ţesuturilor care alcătuiesc oasele, dinţii şi tendoanele şi prezintă o acţiune dezinfectantă. |
||
|
După cum se ştie, apa potabilă din reţelele publice, este tratată cu clor (clorinată), ca măsură de protecţie împotriva unor germeni. Clorul din apa potabilă se evaporă repede, însă cu toate acestea, se poate dovedi nociv deoarece formează cu unele substanţe, compuşi organici (cloroform, trihalometan, acid hipocloros) dăunători sănătăţii. Este recomandat ca apa de la robinet sa fie păstrată , după colectare, cel puţin 20 de minute, până ce clorul se volatilizează în întregime, după care să fie fiartă ori îngheţată. Ideal ar fi ca apa de la robinet sa fie folosită, ca sursă potabilă, doar pentru gătit sau pentru prepararea ceaiurilor, folosindu-se în scopul hidratării lichide naturale, ca: sucuri naturale, ceaiuri , ape minerale, fructe. |
||
|
Din punct de vedere chimic, sarea de bucătărie este un compus anorganic, mineral, format din sodiu şi din clor. Deoarece cele două elemente se află în concentraţie mare (aproape 100%), absorbţia acestora se face forte repede, ajungând în sânge brusc. Acest fenomen este benefic în puţine situaţii (pierderi mari de lichide, şoc, efort fizic susţinut, caniculă). După cum se poate vedea mai jos [Carenţa şi excesul de clor] , clorul în exces este toxic pentru organism, mai cu seamă dacă ajunge brusc în corp. Din acest motiv, consumul de sare trebuie să se facă cu chibzuinţă. |
||
|
Cele mai importante surse care aduc clorul în organism în urma alimentaţiei , sunt: peştii oceanici şi celelalte preparate marine, albuşul de ou, nucile, laptele si lactatele, precum şi unele leguminoase, legume şi zarzavaturi (morcovi, pătrunjel, ţelină, gulii, salata verde, vinete, fasole) şi ciuperci comestibile. Fructele sunt sărace in acest element, cu câteva excepţii (agrişe, banane, pepeni galbeni, vişine). |
||
|
Deficitul de clor se instalează când sursele de hrană sunt sărace în acest element, dar şi în alte condiţii, atunci când organismul pierde cantităţi însemnate din acest mineral: alcaloze metabolice, diaree, vărsături, insuficienţă renală, tratamente cu diuretice, transpiraţii abundente cauzate de efort sau de căldură. Carenta clorică produce hipoaciditate gastrică, carii dentare, infecţii (mai ales intestinale), intoleranţă la amidonoase, dureri articulare, distonii viscerale. Deoarece clorura de sodiu (NaCl), prin sarea de bucătărie este folosită aproape abuziv în alimentaţie, fie direct, fie sub forme mascate (conserve, semipreparate, condimente concentrate, etc.), lumea modernă se confruntă mai mult cu dereglajele provocate de excesele de clor decât de carenţa în acest element. Excesul de clor provoacă : hiperaciditate gastrică, distrugerea microflorei intestinale, hipertensiune. Prin inhibarea microflorei utile au loc o serie de dereglaje care instalează avitaminoze (multe vitamine se sintetizează la nivelul intestinului gros) şi constipaţii. |
||
|
|
||
|
Supraîncărcarea organismului cu clor are efecte nocive şi iritante asupra rinichilor. În concentraţii mari, clorul se comportă ca un inhibant al iodului, având efecte negative asupra glandei tiroide. |
||
|
|
POZIŢIE
|
|||
 |
|||
|
|
|||
|
|
Clor
|
||
|
|
|
|