|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Dezvoltarea societăţii umane a fost legată de fier, existând şi o perioadă istorică de cotitură pentru specia Homo sapiens, numită "epoca fierului". Însă pentru a trăi, omul trebuie să beneficieze nu numai de fierul care i-a îmbunătăţit din exterior viaţa, ci şi de un aport alimentar de fier, care să aducă în interiorul organismului acest metal vital. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Fierul (Fe) este un element metalic de primă importanţă pentru organismul omului. Principalul rol al acestui metal este acela de a forma hemul, elementul central al hemoglobinei. În lipsa fierului, organismul este incapabil de a fixa oxigenul atmosferic, fapt ce provoacă o gravă anoxie (hipoxie), ce conduce spre deces. În corp, fierul intră în componenţa mai multor structuri, sub forma unor compuşi cu activitate biologică, ca: hemoglobina, mioglobina, enzimele hemice (citocromoxidaza, catalaza, peroxidaza, succin-dehidrogenaza şi aconitaza), citocromul. O parte din fierul din organism se găseşte în depozite organice (fier legat de o proteină), mai ales sub formă de feritină (în special la nivelul ficatului), în timp ce o altă parte circulă prin sânge. În cazul în care fierul se depozitează sub formă anorganică la nivelul diferitelor organe (sideroză), are loc scleroza acestora, cu posibile consecinţe grave asupra organismului. Fierul circulant reprezintă din punct de vedere fiziologic, forma cea mai activă sub care se găseşte acest metal, deşi se află în cantitate foarte mică (0,2 g. în organismul unui adult, ceea ce reprezintă 4% din fierul total). |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Fierul din alimente nu se absoarbe în întregime, ceea ce însemnă că doar o parte din el ajunge în sânge, restul eliminându-se prin fecale. Gradul de absorbţie al fierului este diferit în funcţie de individ, dar şi de starea de sănătate a fiecăruia. În general sursele vegetale au un grad de absorbţie de 7-30%, iar cele de origine animală de 15-45%. Dacă organismul funcţionează bine şi dacă nu se înregistrează carenţe în fier, cu ajutorul unei alimentaţii echilibrate , se poate asigura necesarul zilnic, fiind suficient dacă din intestin se absoarbe 2 mg de fier. Este bine să se ştie că absorbţia fierului creşte în prezenţa vitaminei C, şi că alimentele preparate în vase de fier, îşi îmbogăţesc compoziţia în acest element. Prezentăm mai jos cele mai bogate surse de fier, în ordinea descrescătoare a conţinutului lor în acest metal. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Laptele şi produsele din lapte, preparatele din făină, produsele zaharoase, sunt sărace în fier şi dacă sunt consumate în exces, determină carenţe. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Dezvoltarea normală a eritrocitelor şi a hemoglobinei din ele, de care depinde utilizarea corespunzătoare a fierului, este influenţată de vitamina B12 şi de către acidul folic. Pe lângă aceste două vitamine, după cum am mai arătat, un stimulent important al fierului este vitamina C. Cele mai importante minerale care ajută la absorbţia şi la îndeplinirea rolului fierului în organism, sunt cobaltul cuprul şi zincul. Un rol important în absorbţia fierului îl joacă sucul gastric, care prin intermediul enzimei digestive pepsina, eliberează fierul din complexele proteice în care de obicei se află prins. Tot în sucul gastric, se găseşte o substanţă numită gastroferina, care se crede că fixează (imobilizează) fierul aflat în exces. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Fierul este uneori destul de greu de absorbit, dar odată ce a trecut de barierele intestinale, intră într-un circuit închis, economic, cu pierderi mici. Deoarece 70% din fierul din organismul omului se află la nivelul eritrocitelor, cel mai mult, acest element se pierde prin hemoragii. Distrucţia globulelor roşii nu conduce la pierderi de fier, deoarece în urma acestui proces, rezultă feritina, compus prin care fierul se depozitează. În afara hemoragiilor, pierderile zilnice de fier sunt minore (1-1,5 mg), realizându-se prin urină, bilă, descuamaţia tegumentelor, unghii şi păr. Elementul nu se excretă deloc prin transpiraţie. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
• Deficitul de fier Se apreciază că deficienţa în fier este mai mare de 25% la nivelul populaţiei din lumea moderna civilizată, chiar daca numai 5% din oameni suferă de anemii feriprive propriu-zise. Femeile sunt mai predispuse la carenţe din cauza pierderilor menstruale. Estimările arată că peste 30% dintre femei au un tonus fizic si psihic scăzut drept consecinţa a insuficienţei acestui element, chiar daca nu sunt anemice. Această situaţie poate avea la origini diverse cauze, dintre care cele de ordin alimentar predomină (cure de slăbire, diete unilaterale sau nediversificate, hrană de tip fast food). Deficienţa in fier (preanemia sau anemia feriprivă) se manifestă relativ diferit în funcţie de gravitatea carenţei şi de sensibilitatea individuală. Simptomele includ semne ca: senzaţie de nod în gât cu jenă la deglutiţie, paloare (paliditatea este mai accentuată la nivelul palmelor, a buzelor şi a limbii), ameţeli, cefalalgii, oboseală, astenie, palpitaţii (de multe ori este simptomul dominant), senzaţie de frig, anorexie, scăderea imunităţii (se instalează cu uşurinţă diferite infecţii), încetinirea creşterii la copii. Uneori apar semne ca: înţepături la mâini sau la picioare, simptome digestive (greaţă, balonări), leşin. • Excesul de fier Fierul din hrana naturală, chiar dacă este în cantitate prea mare, rareori provoacă situaţii de exces, deoarece organismul dispune de mijloace prin care să nu permită absorbţia excedentului. Supraîncărcarea cu fier (sideroza) apare in unele boli congenitale, prin abuz de fer farmaceutic, prin transfuzii repetate. Excesul produce fibroză hepatică şi pancreatică. Alimentaţia prea bogată în fier arareori conduce la stări de surplus. Totuşi, fierul din alimente dacă este în cantitate prea mare, nu este benefic, căci induce carenţă în magneziu, zinc şi calciu. În exces, fierul din alimentele de origine animală (carne, organe, ouă) generează radicali liberi periculoşi pentru sănătate (mai multe despre fier). |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
POZIŢIE
|
|||
 |
|||
|
|
|||
|
|
Fier
|
||
|
APROFUNDAT
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
|