|
||
|
Primul gând care te străbate la auzul cuvântului "Siberia", cu siguranţă că te duce spre ierni lungi şi foarte geroase. În acest specific climatic aspru, cu geruri năprasnice, unde adesea mercurul termometrului coboară sub minus 40 de grade, îşi duc traiul numeroşi locuitori, care pe lângă asprimea climei, se confruntă şi cu lipsa, pe perioade îndelungate, a fructelor, legumelor şi altor vegetale verzi comestibile. Ori, după cum se ştie, privarea organismului de asemenea surse de hrană, mai ales prin lipsa vitaminei C, conduce la dezechilibre, care înrăutăţesc starea corpului, mai ales în anotimpul rece. Siberienii însă, de multe veacuri cunosc modalităţi de evitare a situaţilor carenţiale, apelând la mijloace autohtone naturale de compensare. Unul din preparatele antiscorbutice tradiţionale, de mare eficienţă, folosit pe larg în aceste nesfârşite regiuni eurasiatice de sub cercul polar, este ceaiul siberian din ace de brad sau de molid. Întru-cât brădetele şi molidişurile ocupă suprafeţe întinse în Siberia, materia primă pentru prepararea ceaiului - frunzele aciculare ale speciilor Abies şi Picea, nu constituie o problemă, ele culegându-se şi folosindu-se doar proaspete şi numai iarna (cantitatea de vitamina C se înjumătăţeşte vara şi se pierde în totalitate prin păstrare). În acelaşi scop şi după aceleaşi principii, se pot utiliza şi frunzele aciculare provenite de la pini sau jnepeni (Pinus sp.). Materia primă proaspătă se valorifică sub formă de ceai. Recoltarea şi utilizarea acelor de conifere, după modelul siberian, ar putea fi efectuată şi la noi în anotimpul rece, beneficiile unei astfel de cure fiind însemnate (ceaiul fortifică organismul, întăreşte imunitatea, încetineşte procesul de îmbătrânire, previne şi combate răceala şi gripa, neutralizează radicalii liberi). În scopul preparării ceaiului din ace de brad, se recoltează cetina verde de pe arbori, după care, la locul preparării, frunzele se desprind de pe ramuri cu mâna. Se pune între timp pe foc, într-un vas emailat cu capacitatea de 2 litri, 1 litru de apă. Când apa dă în clocot se introduc 300 g de frunze. După câteva câteva secunde, focul se stinge şi vasul se acoperă. Se aşteaptă 10 minute, după care soluţia se strecoară, păstrându-se acele opărite şi aruncându-se infuzia, care are o culoare galben-verzuie şi gust amar. Lichidul care se elimină are o cantitate nesemnificativă de vitamina C, deoarece pereţii celulelor vegetale în spatele cărora se află principiile active, nu s-au distrus. În a doua etapă, la frunzele opărite se adaugă 1,5 litrii de apă fiartă şi răcită. Vasul în care se efectuează operaţia, apoi se acoperă şi se lasă întreaga soluţie la macerat, circa 16 ore, la loc răcoros. După acest interval, lichidul se decantează, aruncându-se, de data aceasta acele şi păstrându-se ceaiul. Maceratul obţinut are nuanţă gălbuie şi gust acrişor, conţinând 150 mg de vitamina C la litru. Ceaiul din ace de brad mai prezintă avantajul de a putea fi păstrat câteva zile la loc răcoros şi întunecat, dacă este tras în prealabil în sticle închise ermetic. Preparatul se consumă la temperatura camerei, îndulcit sau nu cu miere, cu sau fără zeamă de lămâie (dacă se adaugă puţină miere naturală şi câteva picături de zeamă de lămâie, valoarea ceaiului creşte). Nu există restricţii cantitative la administrare, preparatul constituindu-se într-un supliment şi în acelaşi timp într-un aliment (vezi ceaiurile alimentare). |
||
|
Autor: Trimis şi semnat de Marcela Ardeleanu |
||
|
|
POZIŢIE
|
|||
 |
|||
|
|
|||
|
|
Ceaiul siberian din ace de brad
|
||
|
|
|
APROFUNDAT
|
|
CUVINTE CHEIE
|
