|
MINERALELE DIN ALIMENTE (II)
|
||
|
Calciul
|
||
|
Dintre toate mineralele, calciul este probabil cel mai cunoscut, cantitatea necesară pentru organism fiind destul de mare. În medie, un adult are nevoie de aproximativ 0,8 g de calciu zilnic (vezi DZR), cantitate care creşte în sarcină şi alăptare cu 40%. De asemenea, adolescenţii aflaţi în perioada de creştere accelerată, trebuie să beneficieze zilnic de mai mult de un gram de calciu. Se ştie că acest mineral intră în constituţia oaselor şi a dinţilor, precum şi că prezintă un efect uşor calmant, prin diminuarea excitaţiei nervoase. Însă rolul calciului este cu mult mai vast, multe probleme de sănătate derivând din deficitul său. O multitudine de reacţii din organismul nostru se petrec cu consum de calciu, procese ce produc cu uşurinţă epuizarea elementului şi instalarea fenomenelor carenţiale, care se manifestă acut - prin senzaţie de slăbiciune, tremurături, sudori reci, senzaţie de sufocare, palpitaţii, sau cronic - prin astenie şi decalcifieri ale oaselor sau dinţilor. Stresul, emoţiile puternice, reacţiile alergice sau consumul de zahăr rafinat şi de zaharoase, produc în organism pierderi importante de calciu, prin neutralizarea capacităţii electrice (ionice). Calciul este un mineral “dificil” încă din faza de absorbţie. În prezenţa altor substanţe din hrană, trece în forme inactive, care nu mai trec în sânge, evacuându-se intestinal. Dintre compuşii care blochează calciul încă înainte de traversarea pereţilor intestinului subţire, se numără: zaharoza – prezentă în proporţie de 99,9% în zahărul rafinat; acidul oxalic – prezent în cacao, măcriş, spanac, piper şi ciocolată; acidul acetic - din oţet şi murături; acidul fitic - aflat în cantităţi mari în coaja cerealelor şi în borş; nitriţii – apar ca E-uri în mezeluri; precum şi acidifianţii - introduşi în special în băuturile răcoritoare. Este recomandat ca în cazul consumului unor astfel de produse să nu se administreze, simultan cu ele, surse de hrană bogate în calciu, dar la următoarea masă, să se renunţe complet la mâncarea cu antagonişti, consumându-se hrană cu mult calciu. Cele mai bogate în calciu sunt seminţele de susan şi cele de mac (80g asigură doza zilnică necesară unui adult), urmate de lapte (2-3 căni de lapte asigură cerinţele zilnice) şi derivatele ei, de ouă şi de fructele uscate (smochine, curmale, stafide). Din prelucrarea laptelui, rezultă zerul, care rar se foloseşte în alimentaţia omului, preferându-se utilizarea lui în furajarea animalelor. Trebuie însă să se ştie, că în zer se extrage aproape tot calciul, brânza rezultată în urma prelucrării, fiind mult sărăcită în acest element. Din punct de vedere chimic, zerul este un lactat de calciu, formă foarte accesibilă şi benefică organismului, mai ales în cazul persoanelor alergice. O alimentaţie echilibrată şi variată, care apelează şi la sursele naturale cu calciu, poate să ferească organismul de stările carenţiale şi de neplăcutele lor urmări. |
||
|
Borul
|
||
|
Borul este un element secundar, de care organismul are nevoie în cantitate mică. Dacă sărurile de bor obţinute pe cale chimică sunt mai mult sau mai puţin toxice pentru om, sursele alimentare naturale, nu prezintă niciun pericol, din contră, aduc servicii sănătăţii. Acest mineral se găseşte mai mult în: fructele încă necoapte, fructele deshidratate (prune, smochine, stafide), nuci, alune de pădure, lapte şi ouă. Alături de vitamina D, borul este un stimulent al absorbţiei, asimilării şi activităţii calciului. Pentru femeile aflate înaintea sau în timpul menopauzei, cel puţin sub aspectul menţinerii unei densităţi osoase corespunzătoare (prevenirea osteoporozei), borul provenit din sursele naturale se dovedeşte de mare folos. |
||
|
Sodiul (natriul)
|
||
|
Sodiul este un element foarte important pentru corpul omului, îndeplinind un rol major în controlul tuturor lichidelor din organism, în activitatea ficatului, precum şi a celulei nervoase. Deşi cantitatea de natriu din corp reprezintă mai puţin de 0,1% din greutatea unui om, acest element reuşeşte să controleze întregul volum de apă, ceea ce reprezintă mai bine de 60% din masa corporală a unei persoane. Omul are nevoie de aproximativ 2 grame de sodiu zilnic, pentru ca mineralul să se dovedească benefic. Această cantitate se acoperă atât de uşor, încât trebuie să fim în permanenţă atenţi cu privire la eventualele situaţii de exces, care apar ca o consecinţă a folosirii în alimentaţie, din păcate aproape abuzive, a sării de bucătărie, substanţă alcătuită doar din sodiu şi din clor. Practic, o linguriţă de sare, acoperă trebuinţele de natriu ale organismului pentru o zi întreagă. Cercetându-se sodiul, s-a ajuns la concluzia că oamenii sănătoşi, pot elimina prin urină situaţiile de exces, dar numai până la pragul de 7 g/zi, şi aceasta doar în cazul celor care posedă o funcţie renală excelentă. Cantitatea de sodiu ce depăşeşte capacităţile de evacuare ale organismului, în timp, provoacă boli (hipertensiune cronică, edem, artroze, leziuni viscerale) care nu mai cedează la trecerea la un regim sărac în sare. Statisticile arată că majoritatea hipertensivilor maturi sau bătrâni, au abuzat de sarea de bucătărie în tinereţe. |
||
|
|
||
|
Produsele naturale, cu excepţia sării de bucătărie sunt foarte sărace în sodiu, acest element ajungând în organism aproape exclusiv din sare şi din alimentele sărate. Mai trebuie spus faptul că natriul ataşat de moleculele organice, aşa cum se află în pulpa fructelor Cucurbitaceaelor (castraveţi, pepeni, dovlecei, bostan), prezintă un efect favorabil asupra ficatului, ajutând la regenerarea celulelor hepatice. Deoarece castraveţii conţin enzime care distrug anumite cantităţi de vitamina C, prin aceasta obosind ficatul, se recomandă ca la consumul lor, să se suplimenteze sursele de hrană bogate în acid ascorbic (citrice, ardei, pătrunjel verde, hrean). |
||
|
|
POZIŢIE
|
|||
 |
|||
|
|
|||
|
|
Mineralele din alimente (II)
|
||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
|