|
STRESUL ŞI ALIMENTAŢIA
|
||
|
Ce este de fapt stresul? |
||
|
Noţiunea de "stres" (din englezescul "stress" - "presiune", în traducere liberă), a fost propusă de Cannon în 1932. Savantul englez, încerca să demonstreze că organismul omului, tinde să se adapteze la o solicitare majoră sau la un alt factor presant, care este perceput drept nociv. Adaptarea se realizează prin activarea sistemului nervos şi al celui hormonal, care începe să secrete mai mai multă adrenalină şi cantităţi sporite de hormoni cerebrali. Aceste funcţii încep să intre în joc, arăta Cannon, când organismul, în faţa factorului nociv intră în "stare de alarmă". Părintele conceptului de stres, mai spunea că mecanismele determinate de "stadiul de alarmă" sunt aceleaşi indiferent de natura factorului stresant (anxietatea de exemplu, determină acelaşi tip de răspuns ca o infecţie bacteriană). Stresul între timp, sub forma pe care o folosim azi, a ieşit din generalismul lui Cannon, conturându-se cu nuanţe mult mai individuale, de natură psihologică şi neurologică. Însă, după anul 2000, tot mai mulţi cercetători revin la ideea lui Cannon. |
||
|
Stadiile stresului
|
||
|
Primul stadiu al stresului este acela de alarmă, care în momentul declanşării, ca o consecinţă a mobilizării tuturor resurselor, slăbeşte organismul, imprimând minţii o reacţie de tipul "luptă sau fugi". Consecutiv acestei faze, rezistenţa corpului şi tonusul nervos, încep să crească brusc, astfel încât omul poate face faţă chiar şi unor provocări dure. Acest lucru se datorează acţiunii produşilor de secreţie eliberaţi în etapa anterioară. Al doilea stadiu se numeşte "de rezistenţă", deoarece apare acomodarea la stres, organismul comportându-se relativ normal. Totuşi, apar anumite semne, care amintesc că persoana este stresată. Acestea se manifestă altfel de la o persoană la alta, astfel încât, unii devin mai plictisiţi, mai tăcuţi, mai amorţiţi, în timp ce alţii sunt mai nervoşi şi mai irascibili. Multe persoane, se opresc în stadiul de rezistenţă. Prin atitudinea lor pozitivă, se împacă cu situaţia şi nu se lasă zdrobite de probleme, chiar dacă nu le pot rezolva. Există însă destui oameni care alunecă spre cel de-al treilea stadiu, acela numit "de epuizare", care înseamnă pentru organism o prăbuşire, din toate punctele de vedere. Din perspectiva psihologică şi neurologică, acest stadiu este specific asteniei şi depresiei. De multe ori faza de epuizare se încheie în mod tragic. |
||
|
Stresul este secundar, răspunsul la stres este esenţial
|
||
|
Omul dintotdeauna a fost presat de solicitări, deci a trebuit să facă faţă mereu stresului. Însă, stresul de odinioară, era legat mai mult de nevoile primare (procurarea hranei, adaptarea la schimbările climatice, supravieţuirea în război, etc.). De-a lungul a mii de ani, omul s-a adaptat la astfel de presiuni exterioare, învăţând să răspundă optim la stres. Astăzi, presiunile ce ne asaltează, nu mai seamănă cu cele de odinioară, schimbându-se radical în doar câteva decenii, ceea ce pentru istoria omenirii, nu înseamnă mai mult de o clipă. Rămânem încă dezarmaţi, deoarece mai avem nevoie de timp ca să ne putem deprinde cu noile provocări. Acesta este motivul pentru care stresul, aproape pur psihologic, cu care ne confruntăm în prezent este atât de nociv. |
||
|
Stresul influenţează şi comportamentul alimentar, predispunând la devieri ale acestuia. Unele persoane mănâncă mai mult când sunt stresate, în timp ce altele, din contră, se hrănesc mai puţin. Însă, devierile accentuate ale comportamentului alimentar, caracterizate fie printr-un consum exagerat de alimente (hiperfagie), fie printr-un consum prea redus al acestora (hipofagie), precum şi perturbările accentuate ale apetitului, aşa cum sunt bulimia sau anorexia nervoasă, au substraturi mult mai adânci, de ordin fiziologic, psihologic, familial şi educaţional. În aceste cazuri, stresul este doar un factor favorizant, în niciun caz unul cauzal. |
||
|
În confruntarea cu stresul, alimentaţia se poate dovedi a fi un aliat de nădejde. Unele produse alimentare, conţin în mod natural compuşi, care ajută creierul şi chiar sistemul endocrin, să răspundă eficient în faţa presiunilor care ne asaltează. Acizii graşi nesaturaţi cu lanţ lung, numiţi de curând "omega 3" prezintă proprietăţi deosebite, nu numai asupra aparatului circulator, ci şi asupra creierului şi a unor glande hormonale. Datorită acestui motiv, atât răspunsul cât şi rezistenţa la stres, sunt cu mult mai pozitive atunci când se apelează la alimente care conţin acizi omega. Dintre sursele de acizi omega, foarte benefice sunt peştii şi seminţele oleaginoase. Carnea peştilor este plăcută la gust şi mult mai digerabilă decât produsele şi preparatele din carne de pasăre sau de mamifere. Dar pe lângă aceste calităţi, preparatele din peşte sunt antistresante. S-a constatat că în zonele în care se consumă în mod tradiţional mult peşte, cum este la noi Delta Dunării, locuitorii sunt longevivi, sănătoşi şi nu suferă de depresie sau de anxietate. Studii dezvoltate de mai multe instituţii din lume, arată că un consum regulat de peşte (1-2 ori pe săptămână), atenuează reacţia negativă la stres, stimulează sistemul imunitar şi prelungeşte viaţa. Gălbenuşul de ou, mai ales dacă se consumă crud, cu miere sau amestecat cu brânză proaspătă, prin conţinutul mare de lecitine şi cefaline, ajută la creşterea performanţelor intelectuale şi la abordarea unei atitudini optimiste, toate acestea având efecte favorabile în faţa stresului. Verdeţurile se arată şi ele benefice persoanelor care se confruntă cu stresul. Dintre ele, acelea care au frunzele de culoare verde închis (pătrunjelul verde, spanacul, urzicile), conţin cantităţi apreciabile de magneziu, mineral care stimulează circulaţia în zona craniană şi care poate combate stările depresive uşoare. Salata verde şi andivele, conţin substanţe cu efecte calmante şi relaxante, fiind de asemenea recomandate în confruntarea cu stresul. Toate formele de andive prezintă acţiune favorabilă asupra sistemului nervos, dar şi asupra digestiei şi metabolismului, fiind legume încă prea puţin cunoscute şi consumate la noi. Printr-o alimentaţie potrivită precum şi prin abordarea unei atitudini optimiste, omul poate atenua efectele stresului până la estomparea totală a acestuia. |
||
|
|
POZIŢIE
|
|||
 |
|||
|
|
|||
|
|
Stresul şi alimentaţia
|
||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
APROFUNDAT
|
|
|
|
|