A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z
B
BERE
  Berea este o băutură alcoolică, cu o concentraţie a alcoolului etilic scăzută (0-7% din volum). Ea se obţine din fermentarea malţului unor cereale, îndeosebi a orzului, dar şi a grâului sau a altor cereale malţificate sau nemalţificate (porumb, orez, orz nemaltificabil).
  Datorită însuşirilor sale (conţinut scăzut de alcool, gust plăcut, valoare alimentară), berea este consumată de o largă pătură a populaţiei mondiale.
  Berea are un Ph cuprins între 4,3 şi 4,6,
dar aciditatea ei în organism se reduce (pH-ul creşte spre neutru) datorită acizilor organici slabi, care au tendinţa de a forma săruri alcaline.
ISTORIC
  Se cunoaşte cu certitudine că se producea bere încă de acum 6.000 de ani. În antichitate berea era consumată în Babilon, Mesopotania şi Egipt.
  În Egiptul antic, berea era băutura naţională, existând sorturi preparate din grâu, din orz şi din curmale.
  Berea antică nu conţinea hamei, existând sorturi realizate din germeni de cereale şi miere, considerate a avea virtuţi afrodisiace şi fertilizante.
  Berea a fost fabricată si de chinezii antici, asirieni si incaşi.
  În Europa, acestă băutură era preparată şi consumată de către popoarele germanice, de unde romanii au preluat-o, fără un succes deosebit, astfel încât poziţia vinului, băutura tradiţională, nu a fost ameninţată.
  În evul mediu se fabrica bere, cu precădere, în centrul şi vestul Europei, mai ales în mănăstiri.
  
Călugării foloseau berea ca aliment de post.
  Popularitatea berii a crescut simţitor începând din secolul al XV - lea, când în componenţa ei s-a adăugat conurile de hamei (Humulus lupulus).
  Astăzi berea se fabrică şi se consumă aproape în toate ţările.
TEHNOLOGIA DE PRODUCERE A BERII
Procesul tehnologic
Temperatura (oC)
Durata
Observaţii
  Înmuierea malţului
  11-15
  2 zile
  Boabele se umectează şi se depozitează în spaţii destinate acestui scop
  Germinarea
  15-18
  7 zile
  Boabele încolţesc, formându-se în ele enzime (amilaze) capabile să treacă amidonul în dextrine (oligoglucide cu trei sau mai multe molecule monoglucidice) şi apoi în maltoză.
  Uscarea malţului
  (în funcţie de sortul de bere, această etapă tehnologică, urmăreşte fie obţinerea unui malţ blond, fie a unui maţ brun)
  80
  10-15 ore
  Se obţine malţul blond, cu o umiditate  mai mică de 4%
  100-105
  20 ore
  Malţul se brunifică şi umiditatea scade sub 3 %
  Maturarea
  15-18
  4-5 săptămâni
  Transformarea amidonului în dextrine şi în  maltoză se desăvârşeşte.
  Măcinarea malţului
  Operaţiunea se execută în mori, obţinându-se o făină mai grosieră
  Plămădirea malţului
  70
  Diferită, în funcţie de reţetă
  În acestă etapă, malţul măcinat introdus în apă se solubilizează, principiile trecând în soluţie.
  Filtrarea
  Prin filtrare (decantare, sedimentare) se obţine mustul primitiv, care se separă de părţile insolubile ce formează borhotul de malţ.
  Fierberea mustului cu hamei
  80-110
  Diferită, în funcţie de reţetă
  În must, se întroduc conurile de hamei, care macerează la cald, substanţele aromate şi amare trecând în soluţie.
  După încheierea procesului, mustul se limpezeşte odată cu răcirea lui.
  Fementarea mustului
  (în funcţie de sortul de bere, se utilizează mai multe tehnologii de fermentaţie a mustului)
  8,5
  10 zile
  Acest procedeu realizat la temperaturi joase, poartă denumirea de fermentaţie inferioară, fiind specifică berii de tip Pils sau Lager. Pentru realizarea fermentaţiei inferioare, se utilizează suşe de drojdii selcţionate ale speciei Saccharomyces carsbergensis.
  Cele mai multe beri fabricate azi sunt de fermentaţie inferioară.
  15-20
  7 zile
  Prin fermentaţia superioară se obţine berea de tip Ale. Deoarece se degajă mai mult dioxid de carbon într-un timp mai scurt, are loc ridicarea drojdiei la suprafaţă şi pierderi de CO2. Din acestă cauză, berea de tip Ale nu este aşa de limpede, are spumă mai puţină, iar proprietăţile carbogazoase sunt diminuate.
  
Cea mai potrivită drojdie pentru fermentarea superioară este Saccharomyces uvarum.
  Fermentaţii suplimentare
  Diferită, în funcţie de reţetă.
  Diferită, în funcţie de reţetă. Poate dura luni sau chiar ani.
  Se relizează doar în cazul berilor speciale.
  Operaţini finale
  Limpezirea, stabilizarea, înbutelierea, etichetarea.
  SORTIMENTE DE BERE
Tip
Proprietăţi
Mărci
  Pils
  -alcool 4,4-4,8 % din volum
  -fermentaţie inferioară
  -amăreală ridicată
  -aromă fină de hamei
  Pilsner, Radeberger, Urquell
  Lager
  -alcool 4-4,6 % din volum
  -fermentaţie inferioară
  -amăreală moderată
  -aromă neutră de hamei
  Ciuc, Ciucaş, Golden Brau, Skol, Neumarkt, Bucegi
  Lager premium, Lager superpremium
  -alcool 4,5-5 % din volum
  -fermentaţie inferioară
  -amăreală moderată
  -aromă fină de hamei
  Heineken, DAB, Carlsberg, Stella Artois, Goser, Tuborg, Silva, Bergenbier, Ursus, Timişoreana
  Bere brună şi negră
  -alcool 5-7 % din volum
  -fermentaţie inferioară
  -amăreală ridicată
  -aromă  de hamei şi de caramel
  Kostritzer, Silva dark
  Ale
  -4,2-5,2% din volum
  -fermentaţie superioară
  -culoare întunecată, sau foarte deschisă, spumă cremoasă
  -amăreală ridicată
  
-este mai puţin carbogazoasă
  Guiness, Porter, Bere albă-Weissbie
  Bere fără alcool
  -0-0,5% din volum
  -culoarea paiului
  -amăreală moderată
  -gust şi aromă de must de bere
  Driver, Bitburger drive alkoholfrei, Schlossgold
  Berea la halbă
  -conţine un adaos de dioxid de carbon provenit de la aparatul de debitare
COMPOZIŢIA BERII
  100 mililitrii de bere, pe lângă apă şi alcool mai conţine:glucide (4-5 g)- predomină maltoza, substanţe azotate (0,4g), glicerină (0,25g), substanţe minerale (0,2g-potasiu 27 mg, fosfor 14 mg, magneziu 6 mg, calciu 4 mg, sodiu 4 mg, zinc 0,2 mg), substanţe amare, tanin, acizi organici (acetic, citric, malic), izohumulone, vitamine (B1 0,035 mg, B2 0,025 mg,   B6 0,047 mg,  B12 0,2 µg, niacină 0,52 mg, acid pantotenic 0,045 mg), flavonide, alcooli superiori.
  Berea nu conţine aproape deloc, cupru, fier, vitamina C, provitamina A, vitamina E, vitamina K.
  Valoarea energetică a unei beri obişnuite este de 43 kcal la 100ml.
EFECTELE BERII ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
  În cantitate moderată, berea este răcoritoare, diuretică, uşor sedativă şi uşor anafrodisiacă. Acestă băutură este hrănitoare şi energetică într-o oarecare măsură.
  În ceea ce priveşte surplusul de greutatate câştigat pe seama berii există controverse aprinse. Este adevărat că valoarea calorică a băuturii este relativ modestă, şi că în cantităţi mici nu poate îngrăşa, însă cu toţii ştim că mai toţi marii amatori de bere sunt burtoşi. Un litru de bere aduce organismului 430 kcal., ceea ce nu este deloc mult, iar acestă energie este furnizată de o cantitate de bere ce se situază la limita superioară sau chiar peste ea, în cazul  unei persoane care vrea să trăiască sănătos.
  2-3 pahare de bere, dar nu zilnic,  pot aduce beneficii organismului.
  Berea probabil îngraşă, dar numai în exces.
  Berea conţine flavonoizi, care acţionează favorabil asupra vaselor de sânge şi asupra inimii, având în acest sens un efect asemănător vinului. Se spune că berea blondă se aseamnă, din punctul de vedere a acţiunii asupra organismului, cu vinul alb, iar berea brună, cu vinul roşu.
  Berea în doze mici, prin substanţele care le conţine, stimulează apetitul, iar în doze ceva mai mari dă senzaţia de saţietate.
  Chiar dacă conţine puţin alcool, consumul excesiv de bere poate provoca ebrietate, iar dacă se bea sistematic şi frecvent poate crea dependenţă.
  Studiile arată că persoanele care consumă zilnic 1,5 litri de bere sunt supuse unor serii de afecţiuni, riscul la infarct fiind dublu faţă de persoanele abstinente. S-a tras concluzia că berea este nocivă peste anumite doze.
VEZI ŞI: