|
B
|
|
BULIMIA
|
|
Bulimia este o tulburare a comportamentului alimentar, întodeauna cu o conotaţie psihologică, care se caracterizează printr-o hiperfagie scăpată de sub control. Apetitul exagerat al bulimicului poate fi constant sau episodic având în orice caz o tentă cronică, recidivantă.
De cele mai multe ori, bulimia apare ca un răspuns la frustrea alimentară autoimpusă (cure de slăbire) sau impusă (diete impuse de persoane cu autoritate, condiţii de hrănire precare din cauze materiale sau din dezinteresul părinţilor, impunerea unei diete sănătoase care se află sub standardul apetitului, etc). Se mai încriminează şi alţi factori capabili să declanşeze şi să întreţină bulimia: existenţa unui model familial, influenţele sociale, traumele sau şocurile psihice (decese, accidente, divorţ, insulte, jigniri, etc), stres, exces de hormoni specifici sexului opus, şa.. Cele mai multe persoane care suferă de acest dereglaj ţin în secret problema lor, mâncând pe ascuns. Bulimia debutează cel mai des în adolescenţă sau în prima parte a tinereţii (75% din cazuri), fiind de 10 ori mai frecventă la sexul feminin (1,5% dintre femei sunt bulimice). Tulburarea, sub aspect social, este foarte frecventă în rândul studenţilor, balerinilor, modelelor, sportivilor care trebuie să-şi controleze greutatea. Mai nou, tot mai multe cazuri de bulimie apar în rândul elevelor de liceu şi chiar de gimnaziu. Se pare că foarte multe persoane de sex feminin, după cure drastice restrictive alimentar, ajung, ca revers a medaliei, să mănânce mai multe alimente într-un timp scurt, născându-se astfel bulimia. Este evident azi, că creşterea procentuală semnificativă a bulimicelor îşi are originea în modelul feminin creat de societatea de consum- femeia slabă, longină, care paradoxal, este de cele mai multe ori, cât se poate de nefeminină. O mare parte dintre bulimici îşi induc voma, folosesc laxative şi diuretice şi recurg la exerciţii fizice susţinute, în vederea oricărei creşteri potenţiale în greutate. Dereglajele care însoţesc bulimia sunt variate, atât ca localizare cât şi ca gravitate: depresii - mai rare decât în anorexie, insomnii, carenţe minerale, avitaminoze, afecţiuni ale aparatului digestiv, tulburări ale ciclului menstrual, boli ale oaselor, alte boli cauzate de malnutriţia alimentară. Alte derglaje ca dipsomania ori potomania, sunt considerate, deşi există destule controverse în acest sens, forme de manifestare ale bulimiei. Traramentul bulimiei trebuie să pornească de la cauză, care este întodeauna de natură psihogenă. |