|
F
|
|
FOAMEA
|
|
|
Foamea este o exigenţă normală, o necesitate fiziologică imperativă şi instinctivă a organismului, însoţită de senzaţii specifice
|
|
|
DEFININIŢII ALE FOAMEI:
|
|
|
"Foamea este o tendinţă primitivă nediferenţiată, care împinge pe animal şi pe om să caute alimente, să le dorească iar când le are să le ingere."
Tremolieres |
|
|
"Foamea este un fenomen elementar de ordin organic, care are la bază instinctul elementar de hrănire, care răspunde deci unei nevoi organice de refacere a pierderilor energetice, structurale, a satisfacerii proceselor metabolice, şi care se cere potolit prin alimente"
A. Păunescu-Podeanu |
|
|
"Şi cum omul, spre deosebire de animale, mănâncă mai mult decât pentru a-şi astâmpăra foamea, bea mai mult decât pentru a-şi astâmpăra setea, face amor nu numai pentru a-şi reproduce specia, ucide cu premeditare, fără să-şi mănânce prada, acumulează mai mult decât ar avea nevoie chiar pentru un trai îmbelşugat, e rapace, pentru că acumularea îi dă senzaţia de siguranţă şi de superioritate asupra altuia. Asta dovedeşte cât de puţin evoluează mentalitatea oamenilor."
Ileana Vulpescu- Arta conversaţiei |
|
|
MECANISMELE FOAMEI
|
|
|
Foamea naturală este produsă de mecanisme neurohormonale, pe cât de primare pe atât de complexe. Doar amintirea unui aliment, produce în creier influxuri nervoase care se transmit terminaţiilor nervilor cavităţii bucale şi a faringelui. Aşa se naşte apetitul şi senzaţia de foame. Glandele salivare încep apoi să secrete din abundenţă şi apare impulsul de a mânca.
Modificările produse de o foame normală asupra stomacului sunt minore, fiind cauzate mai mult prin procese reflexe (creşterea salivaţiei, respectiv a ptialinei bucale alcaline, produce prin reflex o secreţie sporită de acid clorhidric în stomac). Doar în foamea naturală apare nevoia spontană, sau chiar o preferinţă (în apetitul instinctual), pentru un anumit tip aliment, ca o necesitate de a acoperi un anumit deficit. Când foamea este pervertită într-o proporţie prea mare în apetit, aşa cum din păcate la omul modern se întâmplă de cele mai multe ori, rămâne doar plăcerea sau preferinţa gustativă pentru un aliment sau pentru altul şi impulsul aproape de nestăpânit, de satisfacere a acestei dorinţe. |
|
|
COMPONENTELE FOAMEI
|
|
|
Foamea este mult mai complexă decât ar părea la prima vedere. Din acest ansamblu de procese, se disting mai multe componente, dintre care 3 primează:
-APETITUL -SENZAŢIA DE FOAME -IMPULSUL DE A MÂNCA Într-o foame normală, cele trei elemente îngemănate, trebuie să fie cât mai echidistante. Perturbările foamei, în plus sau în minus, vizează deobicei dezechilibrul dintre cele 3 componente primare. |
|
|
FIZIOLOGIA FOAMEI
|
|
|
Din punct de vedere fiziologic, foamea este un proces determinat de 3 factori:
|
|
|
FACTORUL UMORAL
|
Scăderea în sânge a elementelor nutritive declanşează foamea.
Dacă la un înfometat se injectează sânge de la un sătul, foamea primului dispare. De cele mai multe ori, factorul umoral este fără discernământ, în sensul că, nu dă nicio informaţie particulară, interpretabilă în mod selectiv de către creier, în legătură cu categoriile de nutrienţi alimentari care ar putea să acopere un defict real. |
|
FACTORUL DIGESTIV
|
Actele digestive generează foame şi invers, în foame au loc modificări digestive. Stomacul devine gol şi contractil, mucoasa gastrică se umflă şi secretă mai mult.
|
|
FACTORUL PSIHIC
|
Latura psihică a foamei se caracterizează prin dorinţa de a mânca şi satisfacţia de a fi sătul. Cortexul cerebral poate acţiona atât ca excitant cât şi ca înhibant al procesului foamei. Deasemenea la reacţiile psiho-emotive legate de foame, participă scoarţa cerebrală, prin reflex condiţionat, în apetit, sau prin reflex necondiţionat, în foamea globală normală.
|
|
PERTURBĂRILE FOAMEI
|
|
|
Când foamea este diminută se instalează anorexia.
Foamea exagerată are cauze variate. Ea poate avea un caracter preponderent psihologic (bulimie, apetit exagerat), unul metabolic (diabet), o latură principală educaţională sau autoeducaţională (la gurmanzi), etc. În deviaţiile mintale (psihiatrice) ale foamei apar o serie de manifestări reunite sub denumirea generală de parorexie. Tulburările foamei se exteriorizează prin: -HIPOFAGIE -OLIGOFAGIE -HIPERFAGIE -POLIFAGIE |
|