|
S
|
|
SETEA
|
|
Setea este o stare aparte, conştientă şi instinctivă în acelaşi timp, însoţită de o senzaţie specifică, exprimată prin dorinţa, uneori irezistibilă, de a bea lichide.
Senzaţia de sete este cu mult mai acută decât senzaţia de foame, organismul uman rezistând mai bine inaniţiei decât lipsei de apă. |
|
ROL
|
|
Prin satisfacerea setei se acoperă nevoia fiziologică de apă organismului, care reprezintă cca. 65% din greutatea corpului (vezi apa în organismul uman).
Nu trebuie să se creadă că setea exprimă întodeauna nevoile reale de apă ale organismului. Ca şi în cazul foamei, pot intervenii o serie de factori care să deturneze instinctul setei. |
|
FIZIOLOGIA SETEI
|
|
În hipotalamusul anterior se află un centru nervos al setei. Stimulii nervoşi periferici sunt sensibilizaţi de uscăcinea gurii şi a buzelor născându-se impulsuri nervoase care se propagă spre centrul setei. Acest proces este însă insuficient, deorece uscăciunea bucală nu naşte neapărat şi senzaţia de sete. Setea este condiţionată în primul rând de către stimulii umorali endogeni sensibili la deshidratarea celulară, prin intermediul osmoreceptorilor, organiţi sensibili şi prin intervenţia hormonilor steroizi corticosuprarenali.
Creşterea concentraţiei sângelui, prin factori umorali, provocă deasemenea senzaţia de sete. Alimentele prea sărate, prea dulci sau cele picante, provocă sete prin modificările osmotice pe care le produc, acţionând în secundar şi pe cale nervoasă. Asupra centrului setei mai acţionează şi impulsurile propagate de către scoarţa cerebrală. Între reglarea setei şi a diurezei există, la nivelul centrilor superiori de coordonare, o legătură strânsă. |
|
MODIFICĂRI CANTITATIVE ALE SETEI
|
|
Din diferite cauze, SETEA NORMALĂ, poate fi modificată în plus sau în minus, constatându-se fenomene ca:
-EXCES DE SETE (POLIDIPSIA) -SETE SCĂZUTĂ (OLIGODIPSIA) -LIPSA SETEI (ADIPSIA) |
|
MODIFICĂRI CALITATIVE ALE SETEI
|
|
ALTE MODIFICĂRI
|