A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z
D
DICOTILEDONATE
  Plante angiosperme a căror embrioane şi seminţe sunt formate din două cotiledoane.
D
DELPHINIUM CONSOLIDA vezi:NEMŢIŞORI DE CÂMP
D
D
DEDIŢEI (PULSATILLA SP.) vezi IMAGINI:
  Dediţeii sunt plante ierboase, elegante, care aparţin genului Anemone, familia Rannuculaceae.
DESCRIERE
  Speciile de Pulsatilla care trăiesc la noi, sunt plante înalte de 5-20cm., păroase, cu frunzele penat sectate, cu lacinii lungi şi liniare. Florile sunt solitare, violete, campanulate în stadiul tânăr, apoi deschise stelat.
ÎNFLORIRE
  Dediţeii înfloresc primăvara devreme (martie-aprilie).
ECOLOGIE
  Dediţeii cresc în locuri înierbate de la câmpie şi deal (Pulsatilla pratensis) sau deal şi munte (Pulsatilla montana).
SPECII DE PULSATILLA CARE CRESC SPONTAN ÎN ROMÂNIA
  -Pulsatilla montana (specie oficinală)
  -Pulsatilla pratensis (specie toxică, folosită în homeopatie în diluţii precis dozate)
  -Pulsatilla alba (substituent al speciei oficinale P. montana) este o plantă cu flori albe (vezi imaginea 3)
COMPOZIŢIE, TOXICITATE, UTILIZARE ÎN HOMEOPATIE ŞI FITOTERAPIE
  Speciile de Pulsatilla conţin: anemonol, hepatolobină, acid anemonic, chelidonină, ranunculină şi saponine.
  Pulsatilla pratensis
  Specie toxică.
  Nu se va utiliza în tratamentele interne, decât  sub forma unor extracte precis dozate şi omologate.
  Pulsatilla alba
  Specie cu toxicitate medie.
  Nu se foloseşte în fitofarmacia casei.
  Pulsatilla montana
  Specie cu toxicitate mai redusă.
  Se poate utiliza cu prudenţă în fitoterapie, însă se pote confunda cu uşurinţă cu Pulsatilla pratensis.
  Infuzia realizată din partea aeriană de dediţei, dacă se aplică pe piele, prin revulsivitate, are efecte favorabile în reumatism.
  În uzul intern, ca sedativ nervos şi stimulent muscular, se administrează, doar sub supraveghere, tinctura fitoterapeutică realizată din părţile aereiene ale speciei P. montana, sau cea homeopată obţinută din P. pratensis, în boli şi perturbări nervoase sau psihice (nevroze, nevralgii, cefalee de origine nervoasă, paralizii, hiperexcitabilitate sexuakă, etc), şi în afecţiunile viscerale cu rezonaţă nervoasă (aritmii nervoase, tuse nervoasă).
  Partea supraterană a dediţeilor poartă denumirea ştiinţifică de PULSATILAE HERBA.
D
DOSNICA VÂNĂTĂ (CLEMATIS INTEGRIFOLIA) vezi IMAGINI:
ÎNCADRARE SISTEMATICĂ
  Dosnica vânătă este o plantă perenă ierboasă care aparţine genului Clematis, familia Ranuculaceae.
CARACTERE DE RECUNOAŞTERE
  Frunzele sunt opuse, simple, întregi, sesile, oval-lanceolate,  dezvoltându-se pe tulpini înalte de până la 1m., lignificate la bază. Unele exemplare prezintă frunze verzi cenuşii sau verzi bronzate , mai ales pe margini ori de-a lungul nervurilor.
  Florile sunt solitare, lung pedunculate, mov-albastre, violete sau indigo, mari, aplecate, în formă de clopot, cu 4 tepale albastre. Înfloreşte din iunie până în septembrie.
  Creşte în fâneţe umede, în lunci, la marginea pădurilor, prin tufărişuri.
UTILIZARE ÎN FITOTERAPIA TRADIŢIONALĂ
  Dosnica vânătă, sub formă de infuzie, era folosită în băi locale şi splături, în bolile ginecologice.
D
DROBUŞOR (ISATIS TINCTORIA) vezi IMAGINI:
  Drobuşorul este o plantă ierboasă  care aparţine familiei Brassicaceae.
DESCRIERE
  Specia are o înălţime de 45-130 cm, având la bază o rozetă formată din frunze oblanceolate. Frunzele tulpinale sunt sagitate (urechiate la locul de inserţie şi ascuţite la vârf) . Tulpina drobuşorului se ramifică în partea superioară, pe bifurcaţiile apicale formându-se raceme ce sunt alcătuite din flori mici, galbene, actinomorfe, hermafrodie, cu patru petale.
  Fructul este o siliculă variat colorată.
ÎNFLORIRE
  VI-VIII
ECOLOGIE
  Creşte în zonele pietroase inierbate sau pleşuve palne sau în pantă, în zona de deal.
CE SE FOLSEŞTE DE LA DROBUŞOR
  Doar frunzele drobuşorului sunt valoroae. Din motive de conservare a speciei nu se colectează rădăcinile, care au o compoziţie asemănătoare frunzelor.
  Pentru valorificarea fitoterapeutică a plantei, se recoltează frunzele la începutul înfloritului, în iunie şi în iulie.
  Fitoterapia foloseşte tinctura obţinută din frunzele proaspete. Madicina tradiţională folosea frunzele proaspete, consumate ca atare, ca remediu antiscorbutic, şi ca adjuvant în tratamentul icterului şi al edemului.
PROPRIETĂŢILE TINCTORIALE ALE DROBUŞORULUI
  Prin fermentarea frunzelor de drobuşor se obţine un pigment albastru, cu structură indolică (indican), care se foloseşte la vopsit.
PROPRIETĂŢI TERAPEUTICE
  În compoziţia drobuşorului intră un glicozid numit glucobrasicină, cu proprietăţi anticancerigene.
 Teste clinice efectuate în Anglia, au demonstrat efectele deosebit de favorabile ale extractelor de Isatis tinctoria, la pacientele cu cancer la sân.
 Se recomandă utilizarea extractelor de drobuşor ca preventiv anticanceros, mai ales de către femeile cu risc ereditar pentru cancerul la sân.
 Planta mai prezintă proprietăţi imunitare, antibacteriene şi antivirale.
 S-a demonstrat în laboratur acţiunea antibiotică asupra unor germeni ca: streptococul hemolitic, Bacillus subtilis, Bacillus typhi, Bacillus paratyphi, Esterichia coli, Shigella dysenteriae,Shigella flexneri , Salmonella enteritidis.
  Drojdiile sunt ciuperci unicelulare, microscopice. capabile să producă fermentarea monoglucidelor, în special a hexozelor, cu producere de alcool şi dioxid de carbon.
CARACTERELE DROJDIILOR (SCURTĂ DESCRIERE)
  Speciile, liniile şi tulpinile de drojdii au formă eliptic ovală, fiind înconjurate de un  perete celular transparent, ceea ce le conferă un aspect translucid.
  Se înmulţesc pe două căi:
  -prin înmugurire ( două celula uninucleate pot da naştere, prin copulare unui zigot binucleat care are capacitate de a realiza înmuguriri succesive formând lanţuri de drojdii)
  -prin ascospori (unele celule pot deveni asce ce formează câte 4 ascospri diferenţiaţi sexuali, care după încrucişare, germinează dând naştere unei noi generaţii)
  În urma proceselor de înmulţire care se desfăşără foarte rapid, se formează, dacă condiţiile sunt optime, în câteva minute sau ore, coloniile de miloane de drojdii care invadează substratul.
SISTEMATICA DROJDIILOR
  Drojdile aprţin regnului Fungi (ciuperci), încrengătura Eumycota (ciuperci cu perete celular), subâncrengătura Ascomycotina (fungi care produc ascospori printr-o celulă numită ască), clasa Saccharomycetes, familia Saccharomycetaceae.
SPECII DE DROJDII SAPROFITE FERMENTATIVE
  Drojdia de panificaţie (Saccharomyces cerevisiae)
  Drojdia de bere (Saccharomyces  carlsbergensis)
  Drojdia vinului (Saccharomyces ellipsoideus)
  Saccharomyces  boulardii
  Toate aceste specii au tulpini performante selectate, produse şi utilizate larg în industria alimentară sub denumirea de drojdii selecţionate.
ALTE DROJDII
  Există şi alte ciuperci unicelulare care aparţin încrengăturii Ascomycotina şi care nu prezintă acţiune fermentativă:
  -Drojdii saprofite osmofile
  -Levuri (parzite, patogene)
  -Torula
DROJDII (SACCHAROMYCES SP.) vezi IMAGINI:
D
D
D
DRYOPTERIS - ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI vezi IMAGINE:
  Principalele ferigi aparţinătore familiei Polypodiaceae, încadrate în genul Dryopteris sunt:
  -FERIGA (DRYOPTERIS FILIX-MAS)
  -FERIGA FEMEIASCĂ (ATHYRIUM FILIX-FEMINA)
  -DRYOPTERIS SPINULOSA
  Deorece aceste specii sunt asemănătoare (carcterele generale sunt prezente la specia Dryopteris filix-mas), se pot naşte uşor confuzii.
DIFERENŢE
SPECIA
SECŢIUNE TRANSVERSALĂ ÎN RIZOM
SECŢIUNE TRANSVERSALĂ ÎN PEŢIOL
ASPECTUL SEGMENTELOR FOLIARE
ALTE ELEMENTE
  Dryopteris filix-mas
  Are 8-12 puncte ovale în cerc, de mărimi apropiate
  Are 8-12 puncte albiciose în semicerc
  Pe dos prezintă sori rotunzi, cu membrană reniformă.
  Vârful terminaţiilor segmentelor foliare sunt rotumjite.
  Rizomul este mai lung de 15 cm, ajungând până la 35.
  Peţiolul depăşeşte 30 cm..
  Specie medicinală.
  Athirium filix-femina
  Are 2-5 puncte ovale în cerc, de mărimi apropiate, cu excepţia unuia care predomină
  Are 2 puncte
  Pe dos prezintă sori alungiţi cu membrană în semilună.
  Vârful terminaţiilor segmentelor foliare sunt ascuţite.
  Rizom de maximum 10 cm. lungime.
  Peţiol mai scurt de 25 cm..
  Specie nemedicinală, toxică.
  Dryopteris spinulosa
  Are 2-5 puncte ovale în cerc, de mărimi apropiate
  Are 6 puncte
  Sorii sunt dispuşi pe două rânduri, de-o parte şi de alta a nervurii.
  Vârful terminaţiilor segmentelor foliare sunt aripate.
  Rizom de maximum 10 cm. lungime.
  Peţiol mai scurt de 25 cm..
  Specie neoficinală, toxică.
  Alte ferigi asemănătore, ale genului Dryopteris sunt Polystichum sp.
D
DRYOPTERIS FILIX-MAS vezi:FERIGA
D
DICARIOTIC
D
DRAJON