A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z
F
FLOAREA PAŞTILOR (ANEMONE NEMOROSA) vezi IMAGINI:
  Floarea paştilor sau floarea paştelui este o specie vegetală perenă, ierboasă care aparţine genului Anemone, familiei Ranunculaceae, frecvent întâlnită în pădurile de foioase din întreaga ţară.
CARACTERE DE RECUNOAŞTERE
  Planta prezintă un rizom orizontal  brun, din care se dezvoltă o tulpină de 6-30 cm înălţime, verde, cărnoasă, ce poartă  câte 3 frunze compuse, divizate. Fiecare frunză este compusă din 3 lamine, care se divizează la rândul lor. Laminele se unesc bazal dând frunzei un aspect palmat. Peţiolurile celor 3 frunze, se inserează la acelaşi nival al tulpinii (verticilat). Florile care apar primăvara (aprilie) sunt solitare, apicale, albe, mari, uneori pe dos roşiatice, cu 5 tepale (uneori 4, 6 sau 7) şi cu numeroase stamine.
  Creşte pe soluri afânate, slab acide, în locuri umbroase prin păduri sau în tufărişuri.
SIMBOLISTICĂ
  Asocierea Florii paştelui cu sărbătoarea pascală aparţine unei tradiţii îndelungate. Această plantă delicată şi robustă în acelaşi timp, cu flori albe, imaculate a semnificat o reprezentare a purităţii şi a perenităţii în ciuda fragilităţii aparente. Se spune că florile albe s-au născut din lacrimile Mântuitorului.
  În tradiţia populară, aceste flori se culeg în Vinerea Mare şi se duc la biserică
.
TOXICITATE ŞI UTILITATE FITOTERAPEUTICĂ
  Floarea paştilor, este o specie bogată în anemonol. Din acestă cauză, planta este vezicantă şi  toxică.
  Medicina populară, utiliza în trecut floarea paştilor, extern, în paralizii şi ca remediu antireumatic şi antigutos
  Se mai utiliza, empiric, în bronşite.