|
G
|
|
GHIZDEI (LOTUS CORNICULATUS) vezi IMAGINI:
|
|
Ghizdeiul este o plantă fabaceae, semiculcată, înaltă de 10-70 cm., ierboasă, perenă, frecventă pe păşuni şi fâneţe unde uneori, ajunge specie dominantă, spontană, mai rar cultivată, cu valoare furajeră, meliferă şi oficinală. Specia Lotus corniculatus mai poartă denumirea populară de ghizdei mărunt pentru a se diferenţia de specia Lotus ulginosus (ghizdeiul mare), cu o reprezentare sporadică la noi.
Ghizdeiul are frunze trifoliate care se înserează pe tulpini care sunt repente la bază, apoi ascendente. La subsioara limbului frunzelor compuse (trifoliate) cresc stipele foarte asemănătoare foliolelor. Florile sunt zigomorfe, galbene, portocalii, mai rar roşii, grupate în umbele simple. Fructele sunt păstăi mici în care se formează seminţe reniforme brune. Planta creşte de la câmpie până la munte având pretenţii reduse la acido-bazicitatea solului. Există o specie ornamentală de ghizdei (Lotus berthelotii), deosebit de decorativă. |
|
UTILIZARE FITOTERAPEUTICĂ
|
|
În scopuri medicinale se utilizează florile sau tulpinile cu frunze şi flori ale ghizdeiului mărunt (Lotus corniculatus). Materialul vegetal trebuie să aparţină exclusiv florei spontane şi se colectează doar pe vreme însorită, după ora 10. În timpul procesului de uscare florile se înverzesc mai mult sau mai puţin. Din florile proaspete se poate prepara o tinctură 20% în alcool de 50%.
Florile şi frunzele sunt foarte bogate în glicozide cu structură flavonoidică. Conţin cantităţi apreciabile de cvercetol şi gosipetol prcum şi derivaţi ai acestora. Ghizdeiul are proprietăţi antispastice şi sedative demonstrate ştiinţific, care confirmă utilitatea folosirii plantei în tratarea unor afecţiuni în care se constată spasme ale musculaturii netede care produc dureri viscerale, precum şi în calmarea sistemului nervos central. Ca sedativ se foloseşte în insomnie, astenie nervoasă, anxietate. Ghizdeiul de cele mai multe ori este unul din componentele amestecurilor de ceaiuri. Când se administrează singur se foloseşte o lingură de plantă la o cană de apă (infuzie - se administrează 3 ceaiuri pe zi) sau 3x1 linguriţă tinctură. |
|
G
|
|
GĂINUŞA (ISOPYRUM THALICTROIDES) vezi IMAGINI:
|
|
Găinuşa sau găinuşi este o specie ierboasă de ranunculaceae.
Planta este scundă (15-25cm.), cu tulpina dreaptă, ramificată, care poartă frunze bazale lung peţiolate, cele din etajele superioare cu peţiolul scurt, de 2-3 ori ternate. Perigonul este petaloid, format din 5-6 elemente de culoare albă. Fructul este o foliculă simplă sau o oligofoliculă formată din 2-3 fructe concrescute. Găinuşa nu este încadrată între speciile oficinale tradiţionale sau culte. Ultimele cercetări, au pus în evidenţă, existenţa în plantă a doi alcaloizi, nemaiântâlniţi la alte specii. Cele două subsatnţe izolate în rizomii plantei, au primit numele de talifină, respectiv izotalifină. Acţinea bioactivă a talifinei şi izotalifinei este în curs de cercetare. |
|
G
|
|
G
|
|
GRÂUŞOR vezi:SĂLĂŢICA
|
|
G
|
|
Fără perişori, nepubescent.
|
|
GLABRU
|
|
G
|
|
G
|
|
G
|