A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z
M
M
MUŞCHI (BRYOPHYTA)
  Muşchii sunt organisme vegetale inferioare, autotrofe, de talie mică, terestre, reunite în sistematica plantelor în cadrul încrengăturiii Bryophyta.
  Bryophytele superioare prezintă tulpini şi frunze rudinetare precum şi rădăcini primordiale, fiind plantele la care apare  înmulţirea sexuată. Prin aceste caractere sunt superiore algelor dar inferioare ferigilor care prezintă vase conducătoare. Circulaţia la muşchi se realizează prin intrermediul unor celule alungite din centrul tulpiniţelor.
  Muşchii sunt plante fără vase liberiene şi lemnoase, în permanenţă verzi, care trăiesc doar în locuri umede şi umbroase.
SISTEMATICA BRYOPHYTELOR
  -Clasa Hepaticae (MUŞCHII PIELOŞI, muşchi hepatici)
  -Clasa Musci (MUŞCHII FRUNZOŞI, muşchi superiori)
IMPORTANŢA MUŞCHILOR
  -Participă la dezagregarea rocilor şi formarea solurilor.
  -Apără solul şi plantele de uscăciune.
  -Se folosesc pentru alcătuirea solurilor artificiale pentru plantele cu bulbi (legumicultură, floricultură).
  -Sunt de efect estetic în grădini şi în ghivece.
  -Turba se foloseşte ca şi combustibil
  -Unii muşchi; jabghia (Polytricum commune) şi frânghiuţa (Funaria Hygrometrica) sunt utilizate în medicina tradiţională, sub formă de infuzie pregătită din planta proaspătă, pentru stimularea urinării şi a transpiraţiei , precum şi ca expectorant
M
MICŞUNELE RUGINITE [MICŞUNEA RUGINIE, MICSANDRE] (CHEIRANTHUS CHEIRI) vezi IMAGINI:
  Plantă din familia Brassicaceae, cultivată în scopuri ornamentale, mai rar medicinale, cu frunzele păroase, lanceolate, înserate pe tulpini înalte de 30-45 cm, cu flori mari portocalii-arămii formate din patru petale, puternic odorate, dispuse într-un racem des. Din flori, se formează eşalonat  silicve tetramuchiate. Micşunelele ruginite înfloresc primăvara, din martie până în în iunie. Planta se dezvoltă în locuri luminoase, însorite cu umiditate medie.
  Există varietăţi de micşunele cu flori roşii sau  violete.
  Frunzele şi florile micsandrei conţin: glicozide (cheirotoxina, cheirozida, cheirolina), enzime (mirozinaza), tanin, uleiuri volatile, săruri minerale.
  Cheirolina este  bactericid şi fungicid în timp ce cheirozida are proprietăţi cardiotonice. Cheirotoxina se comportă  atât sub aspect toxic cât şi terapeutic ca o digitală. Uleiurile eterice din flori sunt antivirotice, uşor sedative şi emenagoge.
 Infuzia din frunze şi flori (părţi egale) administrată de două ori zilnic (se prepară din 2 linguriţe plantă uscată la o cană) stimulează apriţia fluxurilor menstruale întârziate şi calmează manifestările nervoase care o preced. Ceaiul de micşunele ruginite se foloseşte ca adjuvant în herpes, constipaţie, afecţiuni cardiorenale, edem. Irigaţiile şi băile locale cu o infuzie concentrată de micsandră, combat treptat herpesul genital.
M
MUŞCHI FRUNZOŞI vezi IMAGINI:
  Muşchii frunzoşi aparţin clasei Musci
  Au corpul diferenţiat (corp vegetativ cormoidic) în tulpiniţă, frunzişoare, rizozomi (rădăcini rudimentare). Din acest motiv mai sunt numiţi muşchi superiori. Există specii monoice de muşchii (au pe acelaşi individ tulpini femele respectiv mascule), şi specii dioice.
  Pe terminaţiile bărbăteşti se formează anteride care poartă anterozoizi, iar pe cel femele se generează arhegoane care au în  alcătuire  oosfere, din care rezultă sporofitul. Prin diviziuni repetate se formează sporogonul care este situat în vârful femel. Sporogonul este alcătuit dint-o setă cilindrică terminată într-o capsulă, formată la rândul ei din urnă şi căpăcel. Capsula este acoperită de o membrană dură numită caliptră. În urnă se formează sporii numiţi briospori, prin meioză.
  La muşchii frunzoşi, ca şi la cei hepatici, alternează două generaţii; una gametofită şi cealaltă sporofită. Generaţia gametofită este reprezentată de muşchii cu anteride şi cu arhegoane. După unirea oosferei cu anterozoidul se formează sporofitul care caracterizează generaţia a doua. Generaţia sporofită prezintă pe terminaţiile tulpiniţelor incapsulări în care se formează sporii. Sporii eliberaţi, ajung pe sol unde germinează dând naştere unei protoneme pe care se formează muguri ce generează o nouă plantă de muşchi.
  Muşchii frunzoşi cresc în păduri, la baza arborilor, pe sol, pe pietre, pe stânci.
  Există numeroase specii care aparţin Clasei Musci.
REPREZENTANŢI
  Jabghia (Polytricum commune)
  Plantă dioică, montană, specifică solurilor umede, acide, sărace, umbroase. Are frunze aciculare moi.
  Muşchiul de turbă (Sphagnum cymbifolium sin. Sphagnum palustre)
  Muşchiul de turbă este o plantă monoică, subalpină, cu creştere continuă care trăieşte în bălţi, mlaştini şi în păduri cu exces de umiditate.
  Are două tipuri de frunzuliţe; unele vii, fotosintetizatoare, care se înalţă peste luciul de apă şi altele moarte ce se formează sub nivelul apei. Celulele moarte sunt extrem de hidrofile acumulând cantităţi impresionante de apă. Organele sexule se formează pe rămurelele secundare, laterale. Sporogonul nu prezintă setă şi caliptră.
  Din părţile nevii, submerse ale plantei se formează turba printr-un proces lent de carbonizare. Turbăriile sunt medii în care această specie creşte în masă. În trect, muşchiul de turbă uscat se folosea ca vată medicinală datorită proprietăţii higroscopice deosebite, dar şi pentru că posedă un pH acid care distruge patogenii din răni.
  Muşchi de piatră (Pogonatum urnigerum)
  Muşchi mic, foarte comun, care formează perniţe moi, compacte.
  Frânghiuţa (Funaria Hygrometrica)
  Specie dioică, relativ frecventă, cu setă lungă şi voluminoasă care apare în vârful exemplarelor femele, mai înalte decât indivizii masculi.
ALŢI MUŞCHI
  (Hypnum cupressiforme, Fontinalis antypyretica, Mnium undulatum, etc).
M
MOLOTRU ALBASTRU (TRIGONELLA COERULEA) vezi IMAGINI:
  Molotrul albastru este o plantă anulă ierboasă, înaltă de 0,5m, care aparţine familiei Fabaceae, find numită în unele regiuni sulcinică albastră. Specia are frunze trifoliate şi flori mici albastre-azurii zigomorfe, grupate în capitule. Seminţele sunt mici, de culore brună. În unele părţi ale Europei planta se cultivă în scopuri condimentare.
  Moltru albastru deşi are o arie largă de răspăndire, întâlnindu-se ca specie ruderală, ca buruiană sau prin mirişti, se întâlneşte relativ rar, izolat sau în grupuri mic. Nu se găseşte în locuri umbroase semiumbroase sau umede, preferând spaţiile deschise cu lumină directă.
  Frunzele uscate ale molotrului albastru au miros plăcut şi gust specific datorită prezenţei derivaţilor cumariniţi. Măcinate fin se folosesc ca şi condiment în diferite preparate culinare.
  Infuzia concentrată realizată din frunzele uscate ale speciei Trigonella coerulea se foloseşte pentru spălături oculare sau ca apă de gură.
M
MĂSLIN (OLEA EUROPEA) vezi IMAGINI:
  Măslinul este un arbore mediteranian care aparţine familiei Oleaceae. Are până la 20 m. înălţime, ramurile purtând frunze lanciolate, groase, scorţoase, persistente, pubeşcent-argintii pe dos (perişorii numeroşi de pe partea dorsală a frunzei, apără planta de pierderile de apă prin transpiraţie, provocate de perioadele calde şi secetoase). Florile sunt mici, albe, cu 4 petale, dispuse în ciorchine scurte. Fructul este o drupă verde în stadiul tânăr, apoi negru-violaceu.
  Din lemnul măslinului se confecţionează diferite obiecte de artă.
  Fructele (măslinele) se consumă în saramură.
  Prin presarea măslinelor sau prin alte metode de extracţie, se obţine uleiul de măsline, untdelemn de calitate superioară, cu un conţinut ridicat de acizi graşi mononesaturaţi (acid oleic), şi cu numeroase utilizări culinare, dietetice, medicinale şi cosmetice.
  Din rezidurile rămase după extragerea uleiurilor, rezultă o materie primă utilizată la fabricarea săpunurilor vegetale.
M
  Aceste vegetale aparţin clasei Hepaticae  şi se mai numesc muşchi hepatici.
  Sunt muşchi inferiori care prezintă corp vegetativ nedifrenţiat (tal). Muşchii pieloşi prezintă două generaţii care se succed alternativ.
REPREZENTANŢI
  Fierea pământului (Marchanthia polymorpha)
  Plantă inferioară dioică (cu exemplare mascule şi femele) cu talul lamelar, verde ramificat, fixat pe substrat prin rizoizi.
  Pe tal se diferenţiază protoorganele de înmulţire sexută şi asexuată. Creşte în locurile umede de la munte.
MUŞCHI PIELOŞI vezi IMAGINE:
M
M
MARSILEA QUADRIFOLIA vezi:TRIFOIAŞUL DE BALTĂ
M
FAMILIA MARSILEACEAE
  Familie de ferigi care cuprinde specii hidrofile, cu 4 foliole. Faţă de celelalte ferigi de apă, grupate în cadrul  familiei Salviniaceae, care sunt plutitoare (natante), marsileaceaele sunt fixate în sol prin rizomi şi rădăcini adventive.
REPREZENTANŢI
  -TRIFOIAŞUL DE BALTĂ (MARSILEA QUADRIFOLIA)-specie spontană în flora ţării noastre.
  -MARSILEA MUTICA şi MARSILEA DRUMMONDI-specii australiane şi de acvariu.
  -MARSILEA STRIGOSA -specie mediteraneană.