A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z
S
SFECLA PENTRU ZAHĂR (BETA VULGARIS)
  Sfelcla pentru zahăr, numită uneori impropriu sfeclă de zahăr, este principala matrie primă în industria zahărului pentru clima temperat continentală, asigurând cca. 30% din producţia mondială de zahăr alb. Trestia de zahăr (Sacharus officinarum), specie din familia Poaceae specifică zonelor mai calde ale Terrei, este principalul furnizor mondial de materie primă necesară procesării zahărului.
  Sfecla pentru zahăr este o varietate vegetală cultivată (saccharifera) a  speciei Beta vulgaris, aparţinând familiei Chenopodiaceae. În prezent sunt create numeroase soiuri de sfeclă, unele dintre ele foarte productive.
DESCRIERE
  Sfecla pentru zahăr este o specie vegetală bienală. În primul an, planta formează rădăcina, coletul şi buchetul de frunze de la suprafaţa solului. În al doilea an se formează ramurile florifere care fructifică.
  Rădăcina este mare, groasă, cărnoasă (cca. 0,5 kg.) şi se termină, în partea inferioară, cu o coadă unde diametrul scade sub 1 cm. De-a lungul rădăcinii se întind două şanţuri din care pornesc rădăcini laterale secundare care sunt subţiri, ramificate şi lugi.
  Frunzele din primul an sunt lung peţiolate, oval alungite, cu suprafaţa netedă sau gofrată. Frunzele de pe tulpinile florifere ce se formeză în anul al doilea, sunt alterne, rombice, mici în comparaţie cu cele bazale din primul an. Tulpinile sunt ramificate purtând flori sesile, hermafrodite, cu perigonul sepaloid constituit din 5 elemente. Perigonul persistă şi se întăreşte odată cu formarea fructului. Florile sunt, în funcţie de soi, solitare sau formează glomerule înghesuite (grămezi formate din 2-8 flori). Glomerulele mature poartă fructe numite nucule.
Apasă pentru a mări sau a micşora
Imagine: sfecla pentru zahăr (Beta vulgaris)
Apasă pentru a mări sau a micşora
Imagine:rădăcina sfeclei pentru zahăr
CONŢINUTUL RĂDĂCINILOR DE SFECLĂ PENTRU ZAHĂR
  Rădăcina matură de sfeclă pentru zahăr are 75% apă şi 25% substanţă uscată. Conţinutul de zaharoză variază în funcţie de condiţiile pedoclimatice şi de soi,  find cuprins între 5 şi 21 % din masa totală a rădăcinii.
  Mai conţine: Alte glucide 3 % (celuloză, inulină, rafinoză, pectine), substanţe azotate 1,25%  (betaină - 0,15%, aminoacizi - 0,15%, proteine -.0,75%, amide - 0,1%). Cele mai mari pierderi de zhăr din procesul de prelucrare sunt determinate de betaină - 30% şi de rafinoză. Conţinutul de săruri minerale este de cca. 0,7% (potasiu - 0,4%, sodiu - 0,1%, calciu, magneziu, etc.). Rădăcina sfeclei pentru zahăr este săracă în vitamine.
  Din nefericire, prin procesarea zahărului, se pierd cele mai valoroase principii active din rădăcina sfeclei.
UTILIZĂRI DIETETICE
  Alături de sfecla roşie, sfecla pentru zahăr se poate administra crudă ca saltă sau sub formă de suc, în cancer şi în steatoza hepatică.
  Ca prebiotic, are valoare în combaterea colitelor infecţioase şi a constipaţiei.
  Sucul de sfeclă pentru zahăr administrat intern este de ajutor, ca adjuvant, pentru combaterea acneeei şi a asteniilor.
CONTRAINDICAŢII
  Se recomandă evitarea sfeclei în diabet şi în litiaza urinară oxalică.
VEZI ŞI:
SFECLA FURAJERĂ (BETA VULGARIS SSP. CRASSA) [http://www.fmvt.ro/plante/show.php?id=90&c=p]