A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z
S
SFECLA ROŞIE (BETA VULGARIS FORMA RUBRA)
  Sfecla roşie este plantă bienală de cultură care aparţine familiei Chenopodiaceae, ce dezvoltă în primul an o rădăcină groasă şi cărnoasă şi un buchet de frunze mari, lat-ovate, iar în al doilea an de vegetaţie, o tulpină floriferă, ramificată care poartă frunze romboidale şi flori mici verzui aşezate în glomerule.
  Rădăcinile sfeclei roşii sunt bogate în principii având valoare alimentară, dietetică şi oficinală.
Apasă pentru a mări sau a micşora
Imagine: sfecla roşie (Beta vulagris forma rubra)
CONŢINUTUL RĂDĂCINII DE SFECLĂ ROŞIE
COMPUŞI
DETALII
  Apă [din 100%]
  87,5
  Glucide [la 100g]
  Total 6,6g, din care, 4g glucide energetice şi 2,6g fibre vegetale.
  Dintre glucidele mai importante, menţionăm:zaharoză (2,5g), celuloză (2,2g), rafinoză, glucoză.
  Rădăcinile de sfeclă roşie nu conţin amidon.
  Grăsimi  [la 100g]
  0,17g
  Protide  şi alte azotate organice  [la 100g]
  2g (betaină, acid glutamic, aspargină)
  Vitamine [la 100g]
  Provitamine  A- beta caroten  [echivalenţă vitamina A; 33u.i.], vitamina B1 (0,03mg), vitramina B2 (0,04mg), vitamina C ( 5mg), niacină (0,35 mg), acid folic.
  Săruri minerale [la 100g]
  Calciu (16 mg), cupru - (0,08 mg), fier  (0,8mg), potasiu (355 mg), magneziu - (25 mg), mangan (0,35 mg), sodiu (80mg), seleniu (0,7 μg), zinc (0,4 mg), fosfor (40 mg), brom, cesiu, rubidiu.
  Alţi compuşi
  Antocianozide, enzime, acid oxalic şi oxalaţi.
Apasă pentru a mări sau a micşora
Imagine: conţinutul rădăcinii de sfeclă roşie
PROPRIETĂŢI DIETETICE ŞI CURATIVE
  Datorită bogăţiei de elemnte, mai ales săruri minerale şi amine, rădăcinile de sfeclă contribuie la normalizarea metabolismului general. La nivelul ficatului creşte rezerverele de glicogen şi le scade pe cele de grăsime. Prezenţa betainei face din sfecla roşie o lipotropă şi o hepatoprotectoare de excepţie.
  Proprietăţile antiseptice (antibacteriene şi antivirale) sunt de necontestat. Sfecla roşie tratează şi previne gripa şi enterocolitele infecţioase.
  Sfecla roşie, graţie antocianozidelor şi a acidului oxalic, fluidifică sângele, întărind în acelaşi timp vasle mici de sânge (capilare, venule).
  Crudă (în salate sau sub formă de suc), sfecla roşie se foloseşte ca adjuvant în oboseală, demineralizare,  hipertensiune, cancer, leucemie, litiază urică, gută, steatoză hepatică, ciroză, infertilitate, avort spontan, sarcină, alergie.
  Sfecla roşie prezintă proprietăţi antioxidante remarcabile.
CONTRAINDICAŢII
  Nu se foloseşte în caz de diabet sau litiază oxalică.
FORME DE ADMINISTRARE
  Sfela roşie coaptă este dietetică nutritivă, hipocalorică şi stimulentă metabolică.
  Sfecla roşie crudă, tăiată mărunt, sub formă de salată singură sau în amestec cu alte crudităţi are efecte dietetice deosebite.
  Sucul de sfeclă este iritant pentru intestine dacă nu se realizează amestecuri naturale de sucuri, în care sfecla  să reprezintă maximum 33%. Dintre sucurile naturale în care se regăseşte sfecla roşie, amintim mai jos câteva formule socotite deosebit de eficiente:
  -mere, morcovi, sfeclă roşie - în părţi egale (recomandat cu precădere în hipertensiunea arterială)
  -ţelină, portocale, morcovi, mere, sfeclă roşie - în părţi egale (eficient mai ales în cancer)
  -urzici*, mere, salată verde, sfeclă roşie, sfeclă pentru zahăr - în părţi egale (foarte benefică în dereglajele metabolice şi în cele digestive, precum şi în infecţii)
  -morcovi (2 părţi), castraveţi (2 părţi), sfeclă roşie (1 parte) (recomandat cu precădere în diateza urică, litiaza urică, gută).
  Este suficient să se administreze un pahar de suc pe zi, imediat după stoarcere, de preferinţă dimineaţa pe stomacul gol.
  În boala cancerosă, se recomandă ca preparatele din sfecla roşie crudă, să fie administrate zilnic, în periada rece a anului.
  * Sucul de urzică poate fi înlocuit cu o infuzie din această plantă.
VEZI ŞI:
SALATA DE SFECLĂ ROŞIE CU HREAN