|
S
|
|
STRUŢIŞOR (SELAGINELLA HELVETICA) vezi IMAGINI:
|
|
Struţişorul este o ferigă tipică pentru familia Selaginellaceae.
|
|
DESCRIERE
|
|
Struţişorul este mărunt (2-10 cm.), mai mult întins alungit decât înalt, cu o tendinţă ascendentă a ramurilor fertile, care se ridică de pe tulpinile târâtore, purtând apical spice sporangifere.
Frunzuliţele sunt moi, întregi, aproape drepte pe margini, mici (3-5mm.), dispuse pe 4 rânduri, dintre care, cele 2 laterale sunt mai mari. Ramificaţia ramurilor este dicotomică (repetat în "Y"). Sporangiile se formează pe percursul întregii veri. |
|
ECOLOGIE
|
|
Struţişorul creşte relativ frecvent la munte, mai rar în zona colinară, lipsind la câmpie. Este o plantă căreia îi prieşte umbra. Poate fi întâlnită atât pe sol cât şi pe stânci.
|
|
FITOTERAPIE
|
|
Datorită conţinutului foarte mic de pterozide, struţişorul nu prezintă toxicitate latentă.
Referirile medicinei tradiţionale româneşti şi europene cu privire la Selaginella helvetica sunt puţine. Specia asiatică Selaginella tamariscina, cu o compoziţie foarte asemănătore, se bucură de mai multă apreciere, fiind folosită datorită proprietăţilor hemostatice, expectorante şi astringente, sub formă de decoct, în tratamentul hemoragiilor traumatice, a sângerărilor digestive, pulmonare sau uterine, în leucoree, hemoroizi, prolaps rectal. |