A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z
Z
  Zâmbrul este o specie de pin (are aceleaşi caractere principale şi aceleaşi utilizări terapeutice), cu o înălţime relativ mică, fiind un arbore ce rar depăşeşte 20 m..
  Acele zâmbrului au cca. 7 cm., sunt rigide, fiind prinse câte  5- 7 în teacă. Conurile sunt erecte, ovoide, cu solzi bine strânşi, adăpostind seminţe roşcate mari (1cm.), comestibile.
  Acest conifer este un relict glaciar (supravieţuitor al erei terţiare), având o răspândire zonală în unele căldări glaciare din Munţii Rodnei, Făgăraş, Retezat, etc.. Creşte la altitudini cuprinse între 1500-2000 metri vegetând bine în climat aspru.
  Zâmbrul formează arborete pure (cembrete), ori creşte în amestec cu molidul sau jepul.
În “Parcul Naţional Retezat”, care cuprinde multe căldări glaciare, la altitudini mai mari de 1550 de metrii, zâmbrul se poate întălni relativ frecvent. Aici, această specie, împreună cu întrega floră şi faună, este ocrotită.
Z
Z
  Zârna este o plantă erbacee anuală, înaltă până la 1 m. care aparţine familiei Solanaceae.  Creşte spontan pe terenurile îngrăşate, fiind frecventă ca buriană în culturi, mai ales în cele de cartofi,    dezvoltându-se şi pe lângă case ori pe marginea drumurilor. Zârna, pe tulpinile triunghiulare (în secţiune) poartă frunze ovate şi dinţate, are florile mici, rotunde, albe dispuse în cime, din care se dezvoltă  fructe (bace)  verzi, apoi la coacere negre. Planta formează când întălneşte condiţii favorabile de dezvoltre (soluri bogate, lumină indirectă, umiditate) tufişuri dese.
  Zârna conţine glicozizi (tomatină, solanină), diferiţi alcaloizi, find  toxică pentru om.
  În administrarea internă se folosesc doze mici, numai în mixturi oficinale create de cunoscători,  ca protector şi regenerator hepatic. În doze mai mari principiile din zârnă au un efect contrar, comportându-se ca hepatotoxice energice.