|
A
|
|
ACID OXALIC
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
STRUCTURĂ, RĂSPÂNDIRE
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Acidul oxalic este un compus organic (acid dicarboxilic; HOOC-COOH) răspândit în diferite plante şi în unele alimente, care formează săruri cristaline (oxalaţi), uşor bazice, neutre sau acide, cu diferite elemente minerale.
În natură, acidul oxalic, se găseşte rar în formă liberă, fiind răspândit în vegetale sub formă de săruri de calciu, potasiu şi sodiu. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
ACIDUL OXALIC ÎN ORGANISMUL OMULUI
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
În organismul omului, acidul oxalic poate ajunge atât din sursele de hrană bogate în acest compus (acidul oxalic exogen) cât şi ca produs de catabolism, derivat mai ales din catabaolismul incomplet al protidelor, în special al piridinelor (acidul oxalic endogen). Acidul oxalic endogen mai poate deriva din catabolismul parţial al acidului ascorbic, fenomen întâlnit în hipervitaminoza C.
În organism, acidul oxalic are efecte decalcifiante (este un înhibant al calciului), prin faptul că formează săruri cristaline insolubile (oxalaţi de calciu). Prin schimb ionic, oxalatul de sodiu, este deasemenea un antagonist al calciului, cu acţiune directă asupra cationului de calciu. Deoarece ionul de calciu participă activ la procesul de coagulare a sângelui, oxalatul de sodiu prin fenomenul antagonic, este un compus fluidificant (anticoagulant) pentru sânge. Acidul oxalic exogen este mai mult sau mai puţin iritant pentru tubul digestiv şi împreună cu acidul oxalic endogen, poate produce mici leziuni renale (sunt uşor sau mediu nefrotoxici). Acumularea oxalaţilor la nivelul aparatului excretor, conduce la formarea litiazei urinare oxalice. Produsele oxalice sunt utile în hipercalcemii, hiperkaliemii şi în hipomagnezemii deoarece oxalaţii de magneziu sunt solubili şi accesibili organismului uman. Acidul oxalic este antagonistul acidului uric, prezenţa primului înhibând existenţa celui de-al doilea. Din acest motiv plantele oxalice, administrate în cantităţi moderate sunt utile în tratamentul litiazei urice şi a gutei, cu condiţia ca aceste produsele să nu conţină atât acid oxalic cât şi purine (baze azotate din descompunerea cărora rezultă acidul uric). Sursele de hrană bogate în acid oxalic trebuiesc excluse din meniul persoanelor care suferă de boli renale, de hipocalcemie, de reumatism articular sau de deficite legate de coagularea sângelui. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
MAI MULTE DESPRE ALIMENTELE OXALIFORE
|