|
ALCOOL ETILIC (ETANOL)
|
|
|
CHIMIE
|
|
|
Etanolul este un alcool monohidroxilic, cu doi atomi de carbon, saturat, cu formula:
CH3-CH2-OH |
|
 |
|
|
PROPRIETĂŢIILE ALCOOLULUI ETILIC
|
|
|
Alcoolul etilic este un lichid incolor, cu gust arzător, cu miros specific, inflamabil, perfect solubil în apă şi în numeroşi alţi solvenţi, având punctul de fierbere la 78,4oC.
În cursul amestecării alcoolului cu apa, etanolul suferă o micşorare uşoară a volumului, o contractare, fenomen însoţit de degajare de căldură. Dacă se amestecă 100 ml de etanol cu 100ml de apă, rezultă 190ml de amestec în loc de 200 ml. Etanolul reacţiioneză cu metalele alcaline formând alcoolaţi (alcoolaţi de sodiu, alcoolaţi de potasiu, etc) Etanolul rezultă din fermentaţia alcoolică, proces larg răspândit în natură, fenomen care a putut fi controlat şi dirijat de către om încă din zorii istoriei sale. |
|
|
CONCENTRAŢIA ALCOOLICĂ
|
|
|
Concentraţia alcoolică a soluţiilor se exprimă în mililitrii alcool la 100 ml. soluţie, sub formă procentuală (% din volum) sau în grade (o). De exemplu, "tăria" unei beri de 4,7% (4,7o), se traduce prin faptrul că acestă bere conţine 4,7ml. etanol la 100ml. lichid.
Alcoolul din sânge (alcoolemia) se exprimă ‰ (la mie) ceea ce reprezintă volumul de alcoool etilic, în mililitrii, la un litru de sânge. Alcoolul etilic ca dezinfectant extern, are cea mai mare putere antiseptică la 70o, formă în care se găseşte spirtul sanitar, o formă de etanol denaturat, toxic în administrare internă, colorat de către fabricant pentru avertizare. La peste 70 % din volum, alcoolul precipită proteinele. |
|
|
FERMENTAŢIA ALCOOLICĂ
|
|
|
C6H12O6 → 2C2H5OH + 2CO2 + 22 kcal
glucoză etanol dioxid de carbon 100% 51% 49% |
|
|
Trecerea glucidelor în alcool şi dioxid de carbon se desfăşoară în realitate în urma unor reacţii succesive complexe, din care rezultă şi diverşi produşi secundari (aldehide, diferiţi alţi alcooli, acizi aromaţi, etc.), în funcţie de substratul supus procesului de fermentaţie.
Principalele glucide care în cursul fermentaţiei se transformă în alcool sunt: glucoza, fructoza, zaharoza şi maltoza. Glucidele care posedă însuşirea de a se transforma în alcool etilic sub acţiunea fermenţilor produşi de microorganisme se numesc glucide fermentescibile. Galactoza şi lactoza posedă slabe capacităţi fermentescibile. Fermentaţia alcoolică este un proces biochimic săvârşit de unele microorganisme anaerobe (drojdii Saccharomyces, bacterii - Bacillus macerans, etc.), care se desfăşoră şi la nivelul intestinului gros, sub acţiunea unor microorganisme, fără ca procesul endogen să conducă ,de cele mai multe ori, la creşterea alcolemiei. |
|
|
METABOLIZAREA ALCOOLULUI ETILIC
|
|
|
O parte din alcoolul etilic consumat (5-11%) se elimină din organism ca atare, prin respiraţie şi urinare, în timp ce cea mai mare parte din etanolul ingerat se metabolizează.
|
|
 |
|
|
Coenzimele, enzimele şi alte elemente care participă la metabolizrea alcoolului sunt:
|
|
|
ADH = alcoolhidrogenaza
ALDH = aldehiddehidrogenaza CoA-SH = coenzima A-tiol NAD+ = nicotinamidadenindinucleotid ATP = adenozintrifosfat AMP = adenozinmonofosfat P = fosfat anorganic |
|
|
Cea mai importantă enzimă impicată în metabolismul alcoolului etilic este alcoolhidrogenaza (ALD). ALD se secretă la femei numai la nivelul ficatului, iar la bărbaţi atât la nivel hepatic cât şi intestinal înainte de absorţie. Din acest motiv toleranţa organismului la etanol este mai mare la bărbaţi decât la femei. Secreţia de ALD este scăzută la abstinenţi şi la persoanele care consumă doar ocazional alcool şi chiar lipseşte în comunităţiile care nu au consumat alcool mai multe generaţii (musulmani). Dacă nivelul ALD este scăzut, concentraţia etanolului în sânge creşte rapid şi semnificativ după consumul unei cantităţi mici de alcool.
Sub acţiunea enzimelor, alcoolul etilic trece în aldehidă acetică, apoi în acid acetic şi mai departe în acetil activ. Creşterea nivelului aldehidei acetice (acetilaldehidei) precum şi a raprotului NAD+/NADH conduce la fenomene mai mult sau mai puţin toxice, mai ales prin perturbarea reacţiilor din cadrul ciclului lui Krebs. Rezultă deci, că atât alcoolul etilic în sine, cât şi produşii săi rezultaţi în urma metabolismului, peste limitele tolerate de către organism, exercită o acţiune toxică. Aldehida acetică se formează în urma dehidrogenării catalitice a etanolului. Acidul acetic, următorul compus intermediar în metabolismul etanolului, este mult mai bine tolerat de către organism, formându-se în mod obişnuit şi pe parcursul metbolismului lipidelor. În cazul ingurgitării de alcool metilic, în loc de acid acetic, ca metabolit apare acidul formic, substanţă deosebit de toxică pentru om. Acetilul activ poate participa în mod direct la sinteza lipidelor sau poate intra în ciclul lui Krebs oxidându-se până la CO2 şi H2O. La om, în medie, viteza de metabolizare a alcoolului este de cca. 8g etanol pe oră. Oxidarea etanolului în organismul uman, furnizează o energie echivalentă cu aproximativ 7Kcal. pentru fiecare gram de alcool "ars'. Pe baza acestui fapt s-a pus problema dacă alcoolul poate fi considerat un aliment. Metabolizarea alcoolului presupune un consum important de substanţe, unele esenţiale, care nu intră în structura etanolului, producând o carenţare a organismului. De aceea se spune că: |
|
|
"Alcoolul este într-adevăr un cărbune, dar un cărbune prost, care pentru a arde are nevoie să ardă toată casa împreună cu el ".
M. Voiculescu |
|
|
ALCOOLUL ETILIC ÎN ORGANISMUL OMULUI
|
|
|
Alcoolul etilic se absoarbe la nivelul stomacului în proporţie de 15-20% şi prin pereţii intestinului subţire- 75-80%. Absorţia etanolului este mai mică în prezenţa lipidelor şi a proteinelor. Rapiditatea absorţiei creşte odată cu "tăria" alcoolică a băuturii şi cu rapiditatea ingerării ei. Deasemeni, prezenţa dioxidului de carbon (bere, şampanie) şi a glucidelor cu absorţie rapidă (lichioruri), face ca viteza de pătrundere a alcoolului etilic în sânge să fie mai crescută.
Metabolizarea alcoolului are loc la nivelul ficatului, iar o parte din alcool (5-10%) circulă cu structura neschimbată prin sistemul circulator. Prin excreţie şi metabolizare, organismul omului, are capacitatea de a elimina sau neutralizează cca. 8g. de alcool etilic pe oră. În cantităţi mari, alcoolul este un deprimant al sistemului nervos central. Etanolul nu este un excitant nervos propriu-zis nici măcar în doze mici. Alcoolul nu intensifică procesle de excitaţie, ci frânează procesele de inhibiţie, afectând, la nivelul scoarţei cerebrale, echilibrul dintre cele două laturi ale exprimării energiei psihice. Alcoolul afectează atât cortexul cerebral cât şi bulbul rahidian, reducând controlul şi coordonarea centrilor de la acest nivel, fapt ce conduce la relaxarea centrilor inferiori. În doze mici, etanolul, prin slăbirea inhibiţiei, deja afectează sfera neuropsihică, omul începând să îşi dezvăluie gândurile, uneori cele mai ascunse şi chiar adevărata personalitate în ansambul ei. Expresia latină "In vino e veritas" este pe deplin justificată. La o alcoolemie încă realtiv scăzută omul devine mai puţin reţinut. Se aude adesea despre unele persoane că ar fi "extraordinare" până beau, "impregnarea" cu alcool făcându-i violenţi sau bădărani. Adevărul este că asemenea oameni sunt în sine violenţi sau bădărani, dar prin autocontrol reuşesc să se stăpânescă, până când alcoolul, dar şi situaţiile limită, îi va demasca. De la zona superioară a psihicului etanolul trece repede la funcţiile psihomotorii. Atât coordonarea mişcărilor cât şi răspunsul la stimuli cunosc o alterare. Mai mult, invers proporţional cu abilităţile, curajul creşte şi apar tendinţele spre acte temerare, de multe ori hazardante. Aşa se explică multitudinea de accidente de circulaţie sau de muncă cauzate de consumul de alcool. În doze mari, alcoolul are o acţiune deprimantă, narcotică, toxică şi paralizantă asupra sistemului nervos central, iar peste un anumit prag provocă comă sau chiar mortea. Alcoolul prezintă o acţiune excitosecretorie asupra mucosei gastrice. Este adevărat că în doze mici, consumat înaintea meselor, etanolul stimulează apetitul, însă consumat pe stomacul gol poate provoca tulburări ale funcţiilor stomacului. Etanolul este un iritant gastric care trebuie evitat de către persoanele care suferă deiferite afecţiuni ale stomacului. În multe cazuri alcoolul, în doze mici, acţioneză favorabil asupra tubului digestiv crescând secreţiile stomacului şi motilitatea intestinală. Acesta este motivul utilizării unor extracte hidroalcoolice, mai ales vinuri medicinale în unele afecţiuni gastro-intestinale (gastrite hipoacide, anorexie, constipaţie, etc.). Un alt motiv pentru care fitoterapia şi homeopatia folosesc poţiuni alcoolice, este faptul că acestea se absorb repede, şi ajung în sânge şi în ficat cu puţine modificări. Deşi pare deplasat, folosirea unor formule hidroalcoolice în bolile ficatului, este întemeiată, cu condiţia ca tratamentul să fie corect, responsabil şi profesional aplicat. Alcoolul, în cantităţi terapeutice, deci foarte mici, împreună cu principiile din extract ţintesc cu prioritate zona hepatică, unde acţiunea curativă se poate desfăşura neântârziat. Etanolul produce o vasodilataţie periferică şi de aici senzaţia de căldură. Pe ger, încălzirea produsă de alcool este trecătoare, deoarece pierderile de căldură prin tegument cresc. Pe baza observaţiilor efectuate s-a observat că pe vreme foarte rece, persoanele care au consumat alcool au suferit degerături mai grave decât cele care s-au abţinut. Întreţinerea unei călduri periferice satisfăcătoare cu ajutorul alcoolului, cere cantităţi mari şi repetate de etanol, ceea ce conduce la tulburări şi accidente grave şi la dependenţă. Alcoolul etilic stimulează circulaţia, creşte pulsul, produce vasodilataţie, stimulează activitatea contractilă a miocardului. Etanolul ca afrodisiac se comportă mai modest decât renumele său. După cum se spune, el creşte dorinţa dar scade putinţa. Alcoolul etilic este diuretic şi provocă deshidratarea organismului, primul semn al fenomenului fiind uscarea gurii. Etanolul scade glicemia şi provoacă dureri de cap, fenomene care se manifestă, alături de sete, mai ales în mahmureala de a doua zi. Credinţa că alcoolul prezintă proprietăţi dezinfectante interne sau că stimulează imunitatea este cu totul falsă. Alcoolul este un antiseptic la o concentraţie ce depăşeşte 40 % din volum, cu un maxim la 70%. Ori în sânge, o alcoolemie de 0,25 %, provocă coma la o concentraţie de 160 de ori mai mică decât cea antiseptică. Mai mult, alcoolul deprimă sistemul imunitar. Teoretic, orice abuz de alcool, poate provoca orice boală dobândită neinfecţioasă a ficatului şi a pancreasului. |
|
|
TOLERANŢA ŞI REZISTENŢA ORGANISMULUI LA ETANOL
|
|
|
Toleranţa şi rezistenţa organismului la etanol este individuală, particulară. Există persoane la care alcoolul chiar şi în cantităţi foarte mici îşi exercită toxicitate, precum şi oameni care "rezistă" timp îndelungat la cantităţi mari de alcool. Nu se poate stabili, în ciuda tuturor încercărilor de acest gen, ce cantitate de alcool este benefică sau neutră pentru organism. Pe de altă parte, rezistenţa în faţa alcoolului nu are neapărat o legătură directă cu acţiunea toxică pe care acesta o poate exercita. Etanolul " lucrând pe tăcute", poate face ravagii în organism, iar când simptomele încep să apară, uneori nu se mai poate face nimic. Mulţi cercetători consideră că marea rezistenţă la alcool al unor persoane, se constituie într-un dezavantaj, tocmai din acest motiv.
Pentru oricine este important să ţină cont de reacţia organismului la alcool, deşi, după cum am arătat există oameni care la cantităţi moderate sau mari de etanol nu se resimt în niciun fel. Chiar şi la cantităţi neînsemnate de etanol organismul poate reacţiona. Dacă apar fenomene ca greaţa, somnolenţa, cefaleea, ameţeala, trebuieşte imediat suprimat consumul. Alcoolul, consumat cumpătat, dacă este natural, poate aduce câteva servicii organismului, însă abstinenţii trebuie să ştie că nu pierd nimic. Nu se va consuma nici o picătură de alcool în următoarele situaţii: -muncă, condus, activităţi care cer concentrare -boli cu contraindicaţi -sarcină, alăptare -carenţe exogene de orice fel -copilărie, adolescenţă -orcând organismul reacţionează Consumul de alcool, pentru a nu devenii nociv, este bine să respecte anumite reguli generale: -să nu fie frecvent sau sistematic -să nu se bea zilnic, nici măcar sub forma unor zile consecutive cu pauze lungi de abstinenţă -să nu existe mai mult de o "şedinţă" pe zi -să nu se consume alcoool pe stomacul gol -să nu se exagereze (în general, se recomandă să nu se treacă de pragul de 40 ml de etanol) -să se recurgă la băuturi de calitate, naturale, mai slabe, vinul fiind cel mai sănătos |
|
|
ALCOOLEMIA
|
|
|
Alcoolemia exprimă cantitatea de etanol din sânge.
Alcoolul din sânge (alcoolemia) se exprimă ‰ (la mie) ceea ce reprezintă volumul de alcoool etilic, în mililitrii, la un litru de sânge. Cu cât absorţia de alcool este mai mare, cu atât alcoolemia va fi mai ridicată. La aceaşi cantitate de etanol consumată, alcolemia va fi mai mare la persoanele cu o masă corporală mai mică, la femei, precum şi la cei care au ingerat alcool pe stomacul gol. Alcoolemia se măsoară cu precizie în laboratoarele specializate şi se estimează cu aproximaţie prin teste indirecte (vapori din expiraţie, etanol în urină). Apelând la diverse formule, luând în calcul cantitatea de alcool consumată, se poate evalua alcoolemia şi timpul de metabolizare a etanolului, timp care teoretic scade concentraţia alcoolului etilic din sânge la 0. Precizăm că rezultatele unor asemenea evaluări au un carcter pur informativ, precizia acestora fiind relativă, deoarece fiecare persoană reacţioneză individual la consumul de alcool etilic. De exemplu, uzitând de formulele de mai jos, vom lua în calcul două cazuri ipotetice. |
|
 |
|
|
-Un bărbat de 70 kg după ce a consumat 2 sticle de bere a 0,5 litrii (500ml) fiecare (în total 1.000ml.), bere cu alcool de 5% din volum, va avea alcoolemia iniţială de 0,89 ‰, iar timpul de metabolizare a etanolului va fi de 5, 58 de ore.
-O femeie de 50 kg care a consumat aceaşi cantitate şi acelaşi tip de bere, va avea alcoolemia iniţială de 1,43 ‰, timpul de metabolizare a etanolului fiind de 8,9 ore. Alcoolemia regresează cu cca. 0,15 ‰ pe oră. Omul resimte creşterea alcoolemiei pe paln psihic, psihomotor şi visceral. |
|
|
Alcoolemia (‰)
|
Efecte
|
|
0,15-0,5
|
Atenţia scade, limba se "dezleagă", funcţia motorie este uşor atinsă.
|
|
0,5-1
|
Apare exuberanţa, autocontrolul este limitat, unele persoane se manifestă violent, timpul de decizie se lungeşte, îndemânarea şi precizia mişcărilor sunt scăzute.
|
|
1-1,5
|
Timpul de reacţie se lungeşte, predomină gesturile automate.
|
|
1,5-2,5
|
Beţie manifestă.
|
|
2,5-4
|
Comă alcoolică.
|
|
peste 4
|
Moarte.
|
|
VEZI ŞI:
|
|
|
A
|