A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z
ARGININA [(ARG) C6H14N4O2]
STRUCTURA ARGININEI, GENERALITĂŢI
  Pentru adulţi, arginina este un aminocid care nu intră în categoria celor esenţiali, ceea ce însemnă că poate fi sintetizat din alte substanţe, dar cu toate acestea, îşi dovedeşte necesitaea mai ales asupra bărbaţilor trecuţi de 35 de ani.
  
Arginina este considerată a fi, alături de histidină, un aminoacid esenţial copiilor mai mici de un an.
  Dintre toţi aminoacizii, arginina deţine recordul conţinutului de azot.
  Arginina nu este un aminoacid în orice condiţii benefic pentru om.
SURSE
  În mod natural, conţin arginină, păstăile şi seminţele fabaceaelor, unele seminţe oleaginose (susan, florea soarelui, arahidele), nucile, alunele, stafidele, ciocolata. Dintre cereale, mai bogate în arginină, sunt ovăzul şi porumbul.
EFECTELE POZITIVE ALE ARGININEI
  Arginina stimulează hipofiza, scade glicemia dacă aceasta este prea ridicată, creşte imunitatea, creşte tonusul general, măreşte metabolismul muscular. La bărbaţi, arginina se concentrază în proporţie mai mare de 75% în spermă, carenţa acestui aminoacid putând determina sterilitate şi chiar impotenţă (arginina măreşte libidoul şi potenţa). Arginina are deasemenea efecte favorabile în diabet.
EFECTELE NEGATIVE ALE ARGININEI
  Arginina nu este necesară, decât în cantităţi mici, copiilor şi adolescenţilor cu o dezvoltare normală, deoarece, în exces, poate determina tulburări prin stimularea hormonului de creştere. Conţinutul mare de azot poate duce la creşterea nivelului acidului uric şi al ureei.
  Suplimentarea surselor naturale de arginină este binevenită în cazul copiilor cu întârzieri de creştere de natură hipfizară.
  Acest aminoacid are efecte defavorabile în unele afecţiuni ca acromegalie
, litiază urică, gută şi herpes.
  O cantitate prea mare de arginină angajează un efect antagonist, inhibant asupra lizinei, aminoacid esenţial.
A