A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z
C
C
  Colina este una dintre cele mai vechi substanţe biologice cunoscute. Cu toate aceste, există şi azi discuţii cu privire la încadrarea compusului în rândul substanţelor cu activitate biologică. Este considerată, în funcţie de cercetători, a fi amină, vitamină ori vitagenă.
STRUCTURĂ
  Formula chimică a colinei este simplă. Structura chimică cuprinde 3 metili legaţi de un azot ionic şi o grupare hidroxil.
PROPRIETĂŢI
  Colina este o substanţă higroscopică, uşor solubilă în apă, termolabilă. Dacă este extrasă în alcool sau în apă fierbinte nu formează cloruri cu acidul clorhidric din stomac (rămâne inactivă). Colina nu se poate extrage în infuzii, decocturi sau tincturi.
NECESITĂŢI vezi TABEL:
ACTIVITATE BIOLOGICĂ
  Colina pentru a ajunge în fluxul sanguin trebuie mai întâi să treacă prin pereţii intestinului subţire. Acest lucru se hrealizează cu sau fără hidroliză, în funcţie de complexul în care colina este inclusă. Lecitina (sursă importantă de colină) şi colina liberă trec prin lumenul intestinal nehidrolizate, în timp ce complexele cu biotină se scindează în prealabil.
  Colina din organism se stochează la nivel hepatic de unde se eliberează după nevoile ţesuturilor din întreg corpul.
  Excreţia colinei se realizează pe toate căile în cantitate de 10-20mg./zi.
  Din punct de vedere biochimic, colina participă la reacţiile de transmetilare ca donoare şi acceptoare de grupări metil. Transmetilările au loc sub influienţa unor enzime numite transmetilaze. Colina prin donare de metil se transformă în betaină. Colina este o formă de protecţie a betainei exogene şi totodată o sursă  de betaină. Homocisteina prin acceptarea unui metil de la colină trece în metionină (trecerea homocisteinei în metionină se face cu consum de colină).
  Colina, betaina, metionina şi chiar acetilcolina favorizează biosinteza fosfolipidelor în ficat pe care apoi le pun în circulaţie. În absenţa acestor subsatnţe ficatul se înfiltrează cu grăsimi (steatoză hepatică). Lipidele infiltrante provin în principal din neogeneze, având drept surse primare glucidele.
  Colina are asupra colesterolului o acţiune oxidativă (degradantă).
SINERGICI ŞI ANTAGONIŞTI vezi TABEL:
CARENŢA ŞI EXCESUL
  Colina este un lipotrop energic. Acţiunea de tip lipotrop s-a remarcat nu numai asupra ficatului ci şi la nivelul altor organe (creier, rinichi, inimă, splină). Carenţa în colină provoacă steatoză hepatiocă. Avitaminoza colinică mai poate provoca degenerescenţa hemoragică a rinichilor, încetinirea creşterii la copii, perturbări ale glandei mamare, depresii, chiar paralizii. În alimentaţia săracă în metionină se poate instala carenţa chiar dacă colina este administrată în cantitate suficientă.
  Carenţa colină-acetilcolină determină tulburări hemoragice asemănătoare simptomelor din avitaminoza K, dar agravate de perturbări neuromusculare.
  Nu s-au studiat experimental supradozajele. Toleranţa foarte bună a organismului la colină şi excreţia promtă a oricărui exces, face ca posibilitaea instalării unei hipervitaminoze să fie probabil, excepţională.
INDICAŢII, CONTRAINDICAŢII, PRECAUŢII
  Este bine să se folosească colina din sursele naturale de hrană.
  Cantitatea de colină  trebuie sporită în sarcină sau planificarea acesteia şi mai ales în alăptare. Deasemeni în carenţe sau dacă se întroduc în organism antagonişti, se cere un spor exogen de colină.
  Sursele de hrană bogate în colină trebuiesc reduse în cazul unor boli infecţioase pulmonare sau digestive, deorece acest compus este un factor de creştere pentru unele bacterii, mai ales pentru pneumonococi şi pentru microflora intestinală patogenă.
C
C
C
C
  Celobioza este diglucida care constituie cărămide de bază a celulozei. Celobioza este o oligoglucidă nedigerabilă, nonenergetică, deorece organismul nu dispune de enzimele necesare hidrolizei acesteia. Structura  acestei glucide conţine două molecule de glucoză. Faţă de maltoză care e formată tot din doua molecule de glucoză, celobioza se diferenţiază prin faptul că e constituit din anomeri β (βD(+) C6H12O6 ).
C
CELULOZA vezi IMAGINE:
  Celuloza este o poliglucidă de origine vegetală formată din 100-3.500 de mlecule de βD(+) glucoză.  Cărămida structurală a clulozei este celobioza. Macromolecula de celuloză  este mai puţin remificată în comparaţie cu amilopectina sau glicogenul, dar foarte densă. Elementele monogluciddice de constituţie a fibrelor celulozice sunt desfăşurate după o spirală. În stare aproape pură formează fibrele vegetale folosite în industria textilă, găsindu-se aşa în bumbac, in, cânepă. De cele mai multe ori, în plante celuloza însoţeşte lignina, cu care formează ţesuturile dure, de susţinere, în special lemnul. Organele vegetale cu un conţinut mediu de celuloză (seminţe, boabe, frunze, rădăcini, coaja unor fructe) sunt de consitenţă mai puţin dură, fiind cele mai folositoare organismului uman.
  Moleculele de celuloză formează mici mănunchiuri numite fibre.Fibrele alimentare constituite din pectine, celuloză, şa. mai sunt numite materiale de balast, datorită faptului că nu sunt digerate (parcurg întreg traseul digestiv) şi deoarece fiind hidrofile îşi măresc volumul.
  Celuloza deşi reţine apa nu se dizolvă în ea, decât în urma aplicării unor tratamente chimice (metilare) sau fizice, caz în care se obţine metil-celuloza.
  Celuloza hidrolizează sub acţiunea unei enzime numite celulază.Celulaza este produsă de unele microorganisme din microflora intestinală a ierbivorelor.
C
CIANODINA
  Cianodina este un antocianozid specific unor plante cu flori albastre, violet, mai rar galbene, din familia Asteraceae.
  Se găseşte din abundenţă în florile şi frunzele speciilor de Centaurea (albăstrele) (Centaurea cyanus, C. yacea). În cicoare şi în salata verde, cianodina este combinată cu o formă de fier bivalent (fierul bivalent, cu o absorbţie mult mai bună decât cel trivalent, este rar întîlnit în regnul vegetal, fiind specific lumii animale). Cianodina este o matrice organică pentru fierul de origine vegetală, acţionând favorabil în carenţele acestui metal.
C
  Alcaloid specific ferigilor din familia Lycopodiaceae, cu acţiune antibiotică asupra unor microorganisme (Pseudomonas pycoyaneus, E. coli, diferite ciuperci), prin înhibarea unor sisteme enzimatice de care acestea depind.
  Clavitina este unul din cei peste 35 de alcaloizi din Lycopodium sp., substanţe care conferă utilitate pedicuţei în fitoterapie.