A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z
I
  Inulina este o poliglucidă omogenă formată din cca. 30 de resturi de fructoză, de origine vegetală, care în plante, îndeplineşte rolul de substanţă de rezervă. Se găseşte în organele subterane ale guliei (Brassica oleraceae var. gongylodes), cicorii (Chichorium intibus), păpădiei (Taraxacum officinalis), topinamburului numit şi nap porcesc (Helianthus tuberosus), ierbii mari (Inula helenium). Inulina se acumulează în cantitate mai mare, în rădăcinile, tuberculii sau coletele plantelor, toamna.
  În organismul uman inulina nu hidrolizează decât în mică măsură şi numai la nivelul intestinului gros sub acţiunea microorganismelor specifice florei utile. Datorită acestei proprietăţi, inulina se foloseşte în practica clinică pentru testarea funcţiei renale, deoarece ea se regăseşte neschimbată în urină.
  Prin acţiunea sa inertă, inulina încetineşte rata digestivă şi absorţia intestinală şi scade rata de utilizare a caloriilor din sursele de hrană fiind utilă în bulimie şi obezitate. Deoarece nu trece în glucoză şi scade absorţia monozaharidelor, inulina prezintă efecte uşor hipoglicemiante. Din punct de vedere metabolic, această glucidă este neutră putând fi administrată diabeticilor.
  Alături de rafinoză, inulina îndeplineşte şi o funcţie prebiotică importantă.
I
I
I
IG
  Ig = IMUNOGLOBULINĂ
I
IMUNOGLOBULINA vezi:ANTICORP
I
IZOLEUCINA [(IZO) (ILE) C6H13NO2] vezi STRUCTURA CHIMICA:
  Izoleucina este un aminoacid esenţial, care îşi exercită activitatea în sinergie cu valina şi cu leucina, cei trei compuşi fiind consideraţi cei mai importanţi aminoacizi.
  Izoleucina participă la sinteza proteinelor şi are un rol anabolozant mai ales asupra celulelor musculaturii. Insuficienţa chiar pe termen scurt a izoleucinei, instalează foarte rapid semnele carenţei proteice.
  Din punct de vedere chimic, izoleucina este un izomer al leucinei, provenind din acelaşi surse.