|
R
|
|
RIBOZA vezi STRUCTURA CHIMICĂ:
|
|
Riboza este o monoglucidă de o mare importanţă biochimică şi genetică, fără a avea însă o semnificaţie deosebită sub aspectul prezenţei sau absenţei sale în sursele de hrană, deoarece se converteşte uşor din alte structuri glucidice. Această pentoză intră în compoziţia acizilor dezoxiribonucleici şi ribonucleici (ADN şi ARN). Riboza din materialul genetic, se află sub formă furanozidică.
|
|
R
|
|
RAFINOZA (MELITRIOZA) vezi STRUCTURA CHIMICĂ:
|
|
Rafinoza este o triglucidă care are în structura sa un rest de glucoză, unul de fructoză şi un rest de galactoză.
Rafinoza se degradează atât sub influenţa enzimelor digestive (se hidrolizează parţial), cât şi sub acţiunea bacteriilor acido-lactice de la nivelul colonului, eliberând molecule de monoglucide constituente. În bobele de soia, fasole şi porumb, melitrioza se găseşte alături de nişte antienzime care îngreunează degradarea oligoglucidului producând, la unele persoane balonare şi exces de gaze abdominale. Dacă aceste seminţe sunt supuse germinaţiei, antienzimele se neutralizează şi rafinoza devine mult mai accesibilă organismului uman. Rafinoza însoţeşte zaharoza în sfecla de zahăr (Beta vulgaris), în rădăcinile căreia se găseşte în proporţie de 0,1-1,1 %. Cu cât conţinutul în rafinoză a sfeclei este mai mare, cu atât pierderile înregistrate în procesul de fabricare a zahărului rafinat sunt mai însemnate. Prezenţa acestui carbohidrat în materia primă, este păguboasă pentru procesatorii zahărului. Pentru organismul uman rafinoza aduce în schimb numeroase beneficii. Melitrioza este prezentă atăt în rădăcinile de sfeclă albă (Beta vulgaris) cât şi în cele de sfeclă roşie (Beta vulgaris var. rubra). Glucida este prezentă în cantitate însemnată şi în alte vegetale, în special în rădăcinile de cicoare (Chichorium intybus) şi în seminţele de migdale (Amigdalus communis). Rafinoza se mai gãseste in boabele leguminoaselor, alãturi de stahiozã. Dintre plantele spontane a căror părţi subterane conţin rafinoză, mai inportante sunt: cicoarea (Chichorium intybus), cerenţelul (Geum urbanum) şi brusturul (Arctium lappa). În organismul omului, rafinoza creşte absorţia calciului la nivelul intestinului subţire şi stimulează activitatea intestinului gros, fiind un substrat energetic ideal pentru microflora utilă a colonului, în special pentru bifidobacterii (acţiune probiotică). Ca donor de galactoză, melitrioza poate înlocui sursele bogate în lactoză (lapte şi derivate) în dieta adulţilor. |