|
A
|
|
ASTENIE NERVOASĂ
|
|
Astenie specifică intelectualilor (rezultă din munca cerebrală) carcterizată printr-un sentiment de vlăguire sufletească apărut pe un fond nevrotic. De cele mai multe ori, dereglajul se asociază cu fenomene neuro-vegetative (anorexie, nevroză gastrică - "nervi la stomac", colită, diaree sau constipaţie.).
În astenia nervoasă procesele mintale se desfăşoră deficitar, cu un plus de efort. Capacitea de atenţie şi de reţinere (memorare) scad simţitor, reflectânduse într-un randament scăzut în activitate. Durerile de cap sunt frecvente şi apre sentimentul de "minte înceţoşată" şi de "cap greu". Obosela este aproape permanentă, pacientul având des tendinţa de a aţipi. Somnul de noapte este neodihinitor, scurt, întrerupt, de multe ori cu coşmaruri, fiind incapabil să refacă energiile epuizate, în timp ce somnul de peste zi este mai bun şi parţial reparator. |
|
PECIZĂRI
|
|
Nu întodeauna excesul de muncă mintală constituie cauza asteniei nervoase. De multe ori o activitate intelectuală rezonabilă, desfăşurată în condiţii de stres senzorial (sunete, zgomote, variaţii de lumină, atenţie mereu distribuită în mai multe direcţii), poate cauza starea de epuizare nervoasă. Se mai invocă şi alţi factori care dacă asaltează creierul în mod continuu instalează astenia nervoasă (obsesii, tracasări, traume).
|
|
MĂSURI PRIORITARE
|
|
Este obligatoriu ca în astenia nervoasă activitate cerebrală să fie suprimată. Dacă ea continuă, fatigabilitatea nervoasă se accentuază ajungându-se la o epuizare totală.
Răspunsul la STRES trebuie corect gestionat, iar odihna pasivă şi activă este nevoie să devină o prioritate. |
|
MANIFESTĂRI
|
|
Astenia nervoasă este trădată încă din fazele ei incipiente (oboseală, surmnaj), prin schimbări de comportament şi chiar de temperament care trec, de cele mai multe ori, neobservate de către pacient, fiind însă marcante pentru anturaj. Se constată, înainte cu mult de vlăguire, o iritabilitate sporită, o tendinţa de enervare şi supărare imediată, precum şi apariţia unor izbugniri din lucruri fără importanţă. Deasemenea, tulburările de somn preced îmbolnăvirea.
Când astenia nervoasă este deja manifestă, apar semnele epuizării energiei psihice, care se exteriorizează prin pasivitate, tristeţe, tendinţa de izolare, fuga de zgomote, anxietate, pesimism, depresie. De multe ori în astenia nervoasă îşi face loc bravura. Pacientul îşi continuă, parcă în mod şi mai acerb activitatea, deşi efortul voinţei sale, în lipsa oricărei energii psihice, este lipsit de performanţă. Acest fapt va agrava şi mai mult boala. Combaterea fitoterapeutică a asteniei nervoase se face cu principii tonice generale corelate cu principii calmante ale sistemului nervos central. |
|
ALTE FORME
|
|
O formă gravă a asteniei nervose este NEURASTENIA, iar una particulară este ASTENIA INFORMAŢIONALĂ.
|