|
Tumoare malignă
|
|
CARCINOM
|
|
C
|
|
C
|
|
CEAI vezi:EXTRACT HIDRIC
|
|
C
|
|
CARACTERE SEXUALE vezi IMAGINE:
|
|
Caracterele sexuale desmnează un ansamblu de trăsături anatomice, fiziologice şi psihologice, specifice fiecărui sex. Caracterele sexuale ale unui individ, deşi există conturate încă de la naştere, se evidenţiază la pubertate. Stadiile dezvoltării caracterelor sexuale la pubertate sunt sintetizate sub forma unui tabel (vezi pubertatea normală). Practic, carcterele sexuale prcizează deosebirea morfologică dintre sexe.
|
||
|
CLASIFICARE
|
||
|
CARACTERE
SEXUALE |
PARTICULARITĂŢI
|
|
|
BĂRBAT
|
FEMEIE
|
|
|
PRIMARE
|
Organe genitale- penis şi testicole
|
Organe genitale- vulva, vaginul, uterul şi ovarele
|
|
SECUNDARE
|
Bărbatul este mai robust, mai colţuros şi mai păros decât femeia.
Umerii sunt mai laţi decât bazinul Copsele nu se ating pe faţa lor internă. Adipozitatea este mai slab reprezentată şi mai puţin delimitată, interesând mai mult trunchiul. Musculatura este mai dezvoltată şi mai reliefată decât la femeie. Laringele este proeminent, vocea e îngroşată. Trunchiul este mai scurt decât membrele inferioare. Membrele inferioare pot fi mai lungi sau mai scurte decât restul corpului. Pilozitate este prezentă pe faţă trunchi, membre. Pilozitatea pubiană are formă rombică fără delimitări precise cu extindere spre abdomen. Este mai pronunţată cifoza |
Femeia este mai scundă, mai suplă, cu reliefuri rotunjite.
La nivelul toracelui anterior se dezvoltă sânii. Şoldurile sunt lăţite şi rotunjite, diametrul bazinului este mai mare decât cel al umerilor, schelet mai fragil decât la bărbat, copsele se ating pe faţa lor internă, ţesut adipos mai bine reprezentat (femeia prezintă un surplus adipos de 10-15% faţă de bărbat) şi cu dispoziţie specifică (pube, abdomenul inferior, membre, şolduri, fese). Musculatura este mai puţin dezvoltată. Pilozitatea are o distribuţie specifică (părul pububian are forma de triunghi răsturnat cu laturile bine conturate, pilozitatea de pe membre este rară şi lipseşte pe trunchi şi pe faţă). Membrele inferioare sunt mai lungi decât restul corpului, trunchiul este mai lung decât coapsele. Laringele este mai puţin dezvoltat decât la bărbat, vocea fiind mai melodioasă. Este mai accentuată lordoza. Faţa are o expresie mai copilăroasă |
|
TERŢIARE
|
Impuls sexual mai accentuat, predominaţa raţiunii asupra sentimentelor, comportament activ, voinţă exprimată deschis, direct.
Bărbaţii sunt mai ambiţioşi, mai perseverenţi, mai curajoşi, mai analitici. |
Predominanţa laturii afective, sentimentale. Intuiţie, bazare pe instincte. Exprimare mai puţin directă, mai expectativă, fondată desori pe sugestie.
Femeile sunt mai împăciuitoare, mai receptive la negocieri, mai emotive, mai creative. |
|
ALTE
PARTICULARITĂŢI |
Adolescenţa este mai lungă (cca. 6 ani), iar sfârşitul creşterii în lungime se încheie complet doar la 24 de ani. Pubertatea se instalează în jurul vârstei de 12 ani.
|
Adolescenţa este mai scurtă (4-5 ani) şi definitivarea completă a creşterii şi dezvoltării se încheie mai repede (17-18 ani). Pubertatea începe pe la 10 ani.
|
|
C
|
|
CALCUL
|
|
Calculul este o formaţiune solidă, de multe ori foarte dură, numită în termen uzuali "piatră". Calculul se formează prin precipitarea unor săruri care s-au aflat iniţial dizolvate în medii lichide.
Apariţia acestor precipitate solide poartă denumirea de calculoză. |
|
C
|
|
CALCULOZA
|
|
Afecţiune caracterizată prin apariţia calculilor la diferite nivele anatomice. Denumirea calculozei este determintă de organul afectat.
|
|
LOCALIZAREA CALCULOZEI
|
|
De cele mai multe ori, calculoza apare la nivelul aparatului excretor (calculoza renală, calculoza urinară) şi la nivelul vezicii biliare (calculoza biliară).
Mai rar, dar nu în mod excepţional se întâlneşte: -calculoza pancreatică -calculoza galndei salivare (calculii se numesc sialoliţi) -calculoza intestinală (calculii se numesc enteroliţi) -calculoza bronhilor (calculii se numesc bronholiţi) -calculoza vasculară, cu preponderenţa calculozei venoase (calculii se numesc fleboliţi) -calculoza prostatică |
|
C
|
|
CALCULOZA RENALĂ
|
|
Afecţiune caracterizată prin apariţia calculior la nivelul parenchimului renal (vezi litiaza urinară).
|
|
C
|
|
CALCULOZA URINARĂ
|
|
Afecţiune caracterizată prin apariţia calculior la nivelul căilor urinare (vezi litiaza urinară).
|
|
C
|
|
C
|
|
CELIACHIE vezi:BOALA CELIACĂ
|
|
C
|
|
Inflamaţie infecţioasă de origine bacteriană (streptococică sau stafilococică) a ţesutului subcutanat. Boala se manifestă prin înroşirea şi încălzirea zonei afectate, fiind amplificată de factorii hormonali. Celulita infecţioasă este însoţită de simptomele specifice infecţiilor bacteriene (febră, frisoane, stare generală alterată).
De cele mai multe ori, boala apare în urma unei plăgi, loc prin care agentul patogen se inoculează, fără să fie exclusă posibilitatea pătrunderii bacteriei pe cale internă. Celulita infecţioasă nu are nici o legătură cu celulita estetică. |
|
FORME
|
|
-acute
-cronice Celulita infecţioasă acută necesită tratament medical (cu antibiotice sau chirurgical) specializat de urgenţă, deoarece infecţia are un potenţial galopant ridicat. |
|
CELULITA INFECŢIOASĂ vezi IMAGINE:
|
|
C
|
|
Celulita este un dereglaj inestetic al ţesutului subcatanat, care se denivelează din cauza pierderii omogenităţii (ia aspectul cojii de portocale). De cele mai multe ori, celulita se evidenţiază atât ca o consecinţă a reliefării neomogene a elementelor de sub piele, cât şi ca efect a pierderii tonicităţii tegumentului. Celulita apare rar la bărbaţi, având o frecvenţa mult mai ridicată în rândul femeilor, ceea ce denotă existenţa unei corelaţii între celulită şi hormonii estrogeni sau, mai precis, între celulită şi variţia nivelului de hormoni estrogeni din sânge. S-a constatat că sub influenţa estrogenilor, circulaţia sanguină în vasele mici subcutanate se reduce, fapt ce conduce la o hipoxie periferică, în care adipocitele (celulele care alcătuiesc ţesutul adipos) suferă cel mai mult.
Celulele adipoase cresc în volum din pricina supraâncărcării lor cu lipide (tot ca o consecinţă a variaţiei hormonale), în spaţiile dintre ele acumulându-se lichide. Din cauza adipocitelor voluminoase, are loc o întoarcere deficitară a sângelui venos prin venulele de sub piele, şi un drenaj limfatic zonal slab, ca rezultat a compresiei exercitate de celulele grase, care se pot mării şi de 20 de ori. Deoarece ţesutul adipos este un depozit atât pentru lipide cât şi pentru toxine, celulita reprezintă un rezervor periferic în care se acumulează elemente dăunătoare organismului uman. |
|
CELULITA vezi IMAGINI:
|
|
C
|
|
C
|
|
CURBATURA
|
|
Dureri musculare surde care ating membrele, uneori întreaga musculatură scheletică, ce apar în urma unei infecţii (gripă), intoxicaţii, reacţii alergice (vaccinare). Curbatura mai poate să apară şi în urma unui efort fizic mare, caz în care este însoţită de oboselă.
|
|
Cefalgia este o durere de cap, o algie cefalică.
|
|
|
MANIFESTARE
|
|
|
Cefalalgia se manifestă variat atât ca intensitate cât şi ca localizare.
Uneori durerea cuprinde întregul cap (intoxicaţii, meningită), alteori este localizată (frunte, ceafă, etc). Poate predomina noaptea (sifilis), dimineaţa (neurastenie), înainte sau după mese (boli digestive). Cefalalgia poate fi ocazională şi de scurtă durată sau persistentă. Fizionomia şi atitudinea în cefalee şi în migrenă este carcteristică. |
|
|
CAUZE
|
|
|
CRANIENE (CEFALEE)
|
-nevralgii de nervi carnieni (trigemen, occipital, etc)
-traumatisme cranio-cerebrale -afecţiuni carnio-cerebrale (henoragii, hematoame, ateroscleroză, hipertensiune intracraniană, tumori, abcese edem cerebral) -meningite sau compresie asupra meningelui -stres senzorial sau psihic -astenie nervoasă -meteosensibilitate -stări psihopatologice |
|
EXTRACRANIENE
|
-arteropatii
-nevralgii gloso-faringiene, laringiene, nazale, etc -sinuzite, otite, miozite, afecţiuni buco-dentare -afecţiuni ale vertebrelor cervicale -ecoul unei boli viscerale (colecistopatii, gastrite, processe infamatoare ale intestinelor, boli ale ficatului, ale pancreasului sau ale rinichilor, afecţiuni ginecologice) -afecţiuni endocrine (ovariene, de menstruaţie, de climateriu, hipoparatiroidie, etc) -hipotensiune sau hipertensiune -toxemii -stări toxice de natură exogenă (substanţe toxice industriale, fum, tabacism, cafea în exces, substanţele din unele alimente, alcool, aer condiţionat) -stări toxice endogene (constipaţii, fenomene de putrefacţie, prezenţa unor toxine de retenţie renală- urea, neurotoxine endogene - amoniacul, etc) -stări infecţioase acute sau cronice -alergii -cauze dismetabolice (diabet, hipoglicemie, gută) -carenţe exogene (minerale, vitamine, proteine, glucide, lipide) |
|
CLASIFICAREA CEFALALGIILOR
|
|
|
CEFALALGII PRIMARE
|
|
|
CEFALALGII SECUNDARE
|
CEFALGII CONDIŢIONATE DE ANUMITE CONDIŢII DE MEEDIU SAU DE SĂNĂTATE (sunt cefalgiile cu cauze exracarniene).
|
|
CEFALALGII DE NERVI CRANIENI
|
NEVRALGII CEFALICE
|
|
CEFALALGIA
|
|
C
|
|
C
|
|
CEFALEE
|
|
Durere de cap cu punct de plecare intracranian.
Nu toate algiile cefalice sunt de origine craniană, motiv pentru care, la desemnarea simtomului general exteriorizat prin durerea capului, se preferă termenul de CEFALALGIE. |
|
MENŢIUNI
|
|
Uneori, termenul de cefalee desemnează sensibilitaea dureroasă craniană care nu este însoţită de alte simtome (greaţă, fotofobie, etc), separându-se ca entitate de migrenă.
|
|
C
|
|
CIANOZA
|
|
Cianoza este un fenomen care se carcterizează prin coloraţia vânătă a tegumentelor şi uneori a mucoaselor, determinată de culoarea mai violacee a sângelui care circulă în capilare.
Culoarea cianotică este determinată de modificările hemoglobinei, care fie că circulă prin capilare în forma redusă, fie este anormală (methemoglobină, sulfhemoglobină). |
||
|
FORME
|
||
|
FORMA
|
CARACTERISTICI
|
CAUZE
|
|
CIANOZA HEMOGLOBINICĂ
|
Apare când în capilare creşte concentraţia hemoglobinei reduse, adică a celei nesturate în oxigen. Cianoza hemoglobinică determină de multe ori (nu este obligatoriu) hipoxie.
|
-oxigenare pulmonară deficitară (afecţiuni pulmonare,cardiace, cardio-pulmonare, scăderea oxigenului din mediul ambiant)
-prezenţa în aer a unor gaze toxice -amestecarea sângelui arterial cu cel venos (defecte congenitale ale cordului) -producţia excesivă de hemoglobină (poliglobuluie), formă de cianoză fără hipoxie -stagnarea sângelui (staze şi insuficienţe circulatorii, obstrucţii venoase sau arteriale, cedare crescută de oxigen către unele ţesuturi) -discapilaroze (vasodilataţia paralitică a capilarelor venosae ale pielii extremităţilor) |
|
CIANOZA HEMIGLOBINICĂ
|
În sânge apare hemoglobina anormală*
|
-congenitale
-intoxicaţii cu cianuri, nitriţi, nitrobenzen, nitrozamine, nitroglicerină, apă oxigenată, unele cloruri, anilină, etc. (methemooglobinemie) sau cu gaze sulfurate, sulfamide, sulfone(sulfhemooglobinemie) -alte agresiuni toxice |
|
* În cazul intoxicaţiei cu monoxid de carbon, se formează carboxihemoglobina din care hemoglobina oxidată nu se mai reface (nu mai poate îndeplini funcţie oxigenată). În carboxihemooglobinemie culoarea tegumentelor devine rozată, nu cianotică, deorece sângele capătă o coloraţie roşie-deschisă.
|
||
|
ÎNTINDERE
|
||
|
După întindere, cianozele pot fi difuze (generalizate) sau localizate (limitate).
|
||
|
SEMNIFICAŢIA CLINICĂ A UNOR CIANOZE, VEZI TABEL
|
||
|
Bacterie care se instalează prin leziunile provocate de acnee, provocând supuraţie şi determinând procese inflamatorii. În mod normal, Corynebacterium acnes este saprofită pe suprafaţa pielii făcând parte din microflora utilă a tegumentului.
Studii recente au demonstrat că abcesul cauzat de Propionibacterium acnes este minor, reacţia inflamatorie datorându-se răspunsului sistemului imunitat, care este precum însuşi procesul, diferit de la un individ la altul. Bacteria ajunge în interiorul glandei sebacee doar printr-o leziune, ceea ce demonstrează că nu este un factor cauzal în producerea acneei sau a seboreei, ci unul agravant. În acnee, din cauza obstrucţiei canalului de drenaj a folicului pilosebaceu, microorganismul cunoaşte o înmulţire în masă, determinând un răspuns imun care afectează celulele alăurate |
|
CORYNEBACTERIUM ACNES sin. PROPIONIBACTERIUM ACNES
|
|
C
|
|
Colica este o criză abdominală acută şi violentă.
|
|
CAUZE:
|
|
1. intestinale (enterocolita, colita acută, apendicita)
2. pancreatice (pancreatita) 3. biliare (calculoză, infecţii, diskinezii) 3. renale (calculoză renală, nefrite) 4. genitale (afecţiuni uterine, ovariene, etc. |
|
COLICA
|
|
C
|
|
Acţinea unor principii naturale sau sintetice de a oprii diviziunea celulară (înmulţirea celulelor).
Citostaticele, majoritaea dintre ele fiind antimitotice, se utilizează în bolile carcterizate prin înmulţirea necontrolată a unor celule, cel mai frecvent în cancer. Cele mai multe citostatice nu sunt selective, acţionând atât asupra celulelor bolnave cât şi asupra celor sănătoase. De aceea, ele prezintă un efect general citotoxic. |
|
CITOSTATIC
|
|
C
|
|
C
|
|
COLITA PSEUDOMEMBRANOASĂ
|
|
AGENTUL PATOGEN
|
|
Clostridium difficile, este un microorganism anaerob gram negativ. relativ termorezistent. Formele de rezistenţă ale bacilului (sporii) supravieţuiesc în cele mai vitrege condiţii, timp de mai multe luni, rezistând la temperaturi înalte şi la acţiunea antibioticelor clasice.
Infecţia se produce pe cale anală (prin contactul cu toaleta infestată, prin lenjeria contaminată, hârtie igienică, etc. ) sau prin ingerarea sporilor. Agentul patogen, în condiţiile existenţei unei populaţii optime de bacterii utile la nivelul intestinului gros, nu se dezvoltă, fiind într-o permanentă stare de inhibiţie. Dacă microflora intestinală regresează, patogenul invadează mucoasele intestinului gros. Principala cauză a proliferării microorganismului la nivelulul colonului, este distrugerea microflorei utile în urma tratamentului cu antibiotice. Bacteria Clostridium difficile produce citotoxine de tip A şi B. |
|
DATE
|
|
Peste 20% din cazurile de colită pseudomembranosă se contactează în spitale.
Afecţiunea este mai frecventă şi mai gravă la copii şi la vârstnici. Colita pseudomembranoasă asimptomatică este prezentă în 2,5% din cazuri. |
|
SIMPTOME
|
|
Se suspectează o colită pseudomembranoasă, dacă în urma unei antibioterapii, se instalează diareea care conţine, de cele mai multe ori, sânge.
La nivelul mucoasei intestinului gros se formează pseudomembrane în urma inflamării acesteia. Inflamaţia mucoasei colonului este uşoară sau moderată, atâta timp cât bacilul nu se înmulţeste excesiv. În cazurile grave se instalează colita ulcerativă sau chiar perforarea colonului. Tabloul clinic este completat cu o serie de semne ca: anorexie, febră, deshidratare, hipotensiune, hipoproteinism carenţă proteică. |
|
COLITA PSEUDOMEMBRANOASĂ- ABORDARE
|
|
Măsurile de igienă, mai ales în spitale, în scopul preântâmpinării colitei pseudomembranoase, trebuie să fie drastice.
Refacerea microflorei utile, aduce ameliorarea bolii şi chiar vindecarea, colitei pseudomembranoase, fără ca recidivele să fie excluse. Alimentaţia va conţine elemente de dietă bogate în prebiotice şi probiotice (sfeclă roşie, gulii, banane, ceapă, seminţe de migdale, chefir). Fitoterapia recomandă utilizarea rădăcinilor de cicoare (Cichorium intybus) şi a drojdiilor în această afecţiune. Combaterea diareei se poate face apelând la o infuzie pe bază de frunze de nuc (Juglans regia). |
|
C
|
|
C
|
|
COLITA
|
|
Colita este o denumire generică dată bolior inflamatorii care afectează mucoasele intestinul gros (colonul). Dacă inflamaţia prinde şi intestinul subţire, se vorbeşte de enterocolită.
|
|
|
FORME:
|
|
|
-localizată pe un segment (transvers, ascendent, descendent)
-difuză |
|
|
-provine, în general, dintr-o colită acută netratată corespunzător
|
|
|
CAUZE
|
|
|
Colita acută poate avea un carcter parazitar, infecţios (colita dizenterică, colita de fermentaţie, colita de putrefacţie, colita pseudomembranoasă), enzimatico-deficitar, toxic, neurovegetativ (colita atonă, colita spastică). În nu puţine cazuri, colita apare ca o afecţiune de "ecou" al unor tulburări gastrice, pancreatice, hepato-bilare, nervoase sau endocrine.
|
|
|
Formă de colită care debuteză brusc.
Se manifestă prin, febră, colici, greţuri vărsături, diaree. Deoarece pierderile apei din organism sunt mari, boala se poate agrava prin manifestarea semnelor care însoţesc deshidratarea şi pierderea de electroliţi (hipotensiune, tahicardie, colaps). În colita acută se urmăreşte rehidratarea pacientului, tratarea cauzei (de cele mai multe ori o toxiinfecţie alimentară). Voma se stopează cu principii antiemetice. Regimul alimentar în colita acută, este foarte important, şi trebuie să fie unul de cruţare. Nu se va trece la alimentaţia obişnuită decât după o săptămână de la normalizarea totală a scaunului. |
|
COLITA ACUTĂ
|
|
C
|
|
C
|
|
COLITA CRONICĂ
|
|
Colita cronică reprezintă o inflamaţie de lungă durată a mucoasei intestinului gros. Această afecţiune este o formă de colită, de cele mai multe ori rezultată dintr-o colită acută necorespunzător tratată. Există şi forme de sine stătătoare de colită şi enterocolită cronică. Pe lângă aceste tipuri cronice primare, mai apar colitele şi enterocolitele secundare, generate de parazitozele intestinale, de alergiile alimentare sau de către achilie.
|
|
SIMPTOME
|
|
FACTORUL PSIHIC ÎN COLITA CRONICĂ
|
|
S-a constatat existenţa unei legături între colita cronică şi o anumită stare de excitabilitate psihică al pacienţi. Durerile abdominale şi diarea sunt declanşate în prezenţa unei tensiuni nervoase.
|
|
C
|
|
CICLOTIMIE
|
|
Ciclotimia este o psihopatie uşoară, în care stările afective sunt alteranate: euforie-depresie, hiperactivitate-inactivitate, veselie-tristeţe. Agravarea ciclotimiei conduce la instalarea psihozei maniaco-depresive.
|
|
C
|
|
COLORAŢIA ANORMALĂ A PIELII
|
|
Coloraţia anormală a tegumentelor poate reflecta o stare patologică sau psihologică specială. Pielea îşi schimbă culoarea în diferite circumstanţe. Aceste modificări cromatice se exteriorizează prin:
- ÎNGĂLBENIREA PIELII - CIANOZĂ - PALOARE -ÎNROŞIREA PIELII (ERITEMUL) -DEPIGMENTAREA PIELII -HIPERPIGMENTAREA TEGUMENTULUI. Coloraţia anormală a pielii poate fi locală, aşa cum este de pildă înroşirea pielii în jurul unui furuncul, sau generală, cum se întâmplă de exemplu în icter. Această stare poate exprima existenţa unei afecţiuni sau a unei intoxicaţii, ori anunţă doar o stare psihologică fără nicio semnificaţie patologică, ca în cazul eritemului emotiv (VEZI ÎNROŞIREA FEŢEI). |
|
|
VEZI ŞI:
|
|