A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z
E
E
E
  Edemul este o infiltraţie a ţesuturilor caracterizată prin creşterea cantităţii de lichid interstiţial.
  Lichidul de edem poartă denumirea de trassudat.
CLASIFICAREA EDEMELOR
După natura lichidului infiltrativ
După distribuţie
După întindere
  -EDEM SEROS
  -EDEM SERO-MUCOS
  -EDEM MUCOS (MIXEDEM)
  -EDEM LIMFATIC (LIMFEDEM)
  -EDEM AL CONJUNCTIVELOR SUBCUTANATE
  -EDEM   INTERMUSCULAR (MIOEDEM)
  -EDEM VISCERAL (ORGANIC-edem pulmonar, edem cerebral, edem hepatic, edem renal, edem cardiac, etc.)
  -EDEME REVĂRSATE TRANSUDATIVE (PLEURALE, PERITONEALE, MENINGIALE, PERICARDICE, ETC)
  -ANASARCA
  -EDEM GENERALIZAT (EDEM DIFUZ)
  -EDEM LOCALIZAT (EDEM CIRCUMSCRIS)
TIPURI DE EDEM vezi TABEL:
E
EDEM SEROS
  Edemul seros este forma comună, frecventă de edem, caracterizată prin  infiltrarea subcutantă cu exudat seros.
CAUZE POSIBILE
  -creşterea presiunii circulatorii periferice din cauza unei obstrucţii capilare, venoase sau limfatice
  -creşterea volumului plasmatic (apare, de cele mai multe ori în retenţia hidro-sodică)
  -hipertensiune periferică
  -scăderea presiunii osmotice (oncotice) ca o consecinţă a nivelului scăzut de proteine circulante sau din cauza alterării raportului dintre albumine şi globuline (A/G = subunitar). Apare în malnutriţie, în carenţa proteică, în sindromul nefrotic, în enteropatiile cu pierderi de proteine, în unele afecţiuni hepatice.
  -creşterea permeabilităţii pereţilor capilarelor, mai ales a celor venoase
  -dezechilibre hormonale (exces de hormon antidiuretic, exces de aldosteron, menstruaţie, sindrom premenstrual, sarcină, etc)
  -afecţiuni renale, cardiace su hepatice.
  -ideopatice
  -necunoscute (se invocă, ca factori potenţiali, scăderea sensibilităţii arterelor la modificările de presiune determinate de concentraţia, mişcarea sau distribuţia electroliţilor; blocarea canalelor de calciu de pe membranele celulare)
  -mixte (cele mai multe forme)
ÎNTINDERE
  Edemul seros poate fi difuz sau circumscris.
E
EMPIRIC
  Leac care a intrat în uz datorită experienţei îndelungate a oamenilor.
E
E
ENTEROPATIA GLUTENICĂ vezi:BOALA CELIACĂ
E
E
ENDEMICĂ
  Carcteristica unei afecţiuni (care în mod obişnuit apare izolat) de a apare frecvent în anumite zone (bolile endemice sunt specifice şi permanente doar în anumite regiuni).
  Cea mai cunoscută afecţiune  cu acest caracter este guşa endemică, care apare în locurile îndepărtate de litoral, cu soluri sărace, argiloase sau nisipoase, acolo unde sursele de hrană şi apa sunt lipsite în totalitate de iod.
E
EXOFTALMIE vezi IMAGINE:
  Bulbucarea, ieşirea din orbite, deobicei simetrică şi bilaterală, a globilor oculari.
  Exoftalmia apare cel mai frecvent în boala Basedow, fiind provocată de contrcţiile permanente ale muşchiului ce proiectează înainte globul ocular, muşchi neted inervat de simpatici foarte sensibili la tiroxină.
  Exooftalmia mai poate fi provocată de tumori, hemoragii sau inflamaţii.
E
EXUDAT
  Exudatul este un lichid ieşit în afara vaselor de sânge. Exudatul poate apare pe piele, în ţesuturi sau între acestea, precum şi în cavităţi.
  Exudatul însoţeşte întodeauna un proces inflamator, deosebindu-se prin această trăsătură de transsudat.
TIP DE EXUDAT
NATURA EXUDATULUI
  EXUDAT SEROS
  Conţine numai ser sanguin. Când se acumuleză în ţesutul subcutanat, generează edemul seros.
  EXUDAT SEROFIBRINOS
  Conţine ser şi fibrine şi din acest motiv se coagulează, formând adesea pseudomembrane.
  EXUDAT PURULENT
  Conţine puroi.
  EXUDAT HEMORAGIC
  Conţine sânge.
E
ERITEMUL FEŢEI vezi:ÎNROŞIREA FEŢEI
E
E
E
EXUDAT FARINGIAN
  Exudatul faringian este o probă medicală, care constă din prelevarea de la nivelul mucoasei faringiene, a unei mostre care se anlizează din punct de vedere microbiologic. Prelevarea probei se realizează cu un tampon steril.
  Unele microorganisme cu localizare faringiană, pot produce afecţiuni relativ grave, dacă nu sunt depistate la timp şi combătute corespunzător. De aceea se urmăreşte prezenţa sau absenţa acestora în exudat. Cel mai mult se urmăreşte depistarea precoce a strepcocului β hemolitic de tip A, care provoacă scarlatina şi reumatismul acut.
  Exudatul faringian mai poate pune în evidenţă prezenţa şi altor microorganisme (Candida albicans- ciuperca candidozei, alte levuri, Neisseria eningitidis - bacilul meningitei, streptococi non A, stafilococi aurii, etc).
E
ENTERITA
  Boală inflamatorie a intestinului subţire. Dacă enterita se asociază cu colita, afecţiunea poartă denumirea de enterocolită.
E
ENTEROCOLITA
  Enterocolita este o denumire generică dată bolior inflamatorii care afectează atât intestinul subţire cât şi intestinul gros (colonul), fiind o asociaţie dintre enterită şi colită.
E
ENTEROCOLITA CRONICĂ
  Afecţiune cronică în care apare inflamaţia intestinului subţire şi a intestinului gros.