|
E
|
|
E
|
|
E
|
|
EDEM vezi IMAGINI:
|
|
Edemul este o infiltraţie a ţesuturilor caracterizată prin creşterea cantităţii de lichid interstiţial.
Lichidul de edem poartă denumirea de trassudat. |
||
|
CLASIFICAREA EDEMELOR
|
||
|
După natura lichidului infiltrativ
|
După distribuţie
|
După întindere
|
|
-EDEM GENERALIZAT (EDEM DIFUZ)
-EDEM LOCALIZAT (EDEM CIRCUMSCRIS) |
||
|
TIPURI DE EDEM vezi TABEL:
|
||
|
E
|
|
EDEM SEROS
|
|
CAUZE POSIBILE
|
|
-creşterea presiunii circulatorii periferice din cauza unei obstrucţii capilare, venoase sau limfatice
-creşterea volumului plasmatic (apare, de cele mai multe ori în retenţia hidro-sodică) -hipertensiune periferică -scăderea presiunii osmotice (oncotice) ca o consecinţă a nivelului scăzut de proteine circulante sau din cauza alterării raportului dintre albumine şi globuline (A/G = subunitar). Apare în malnutriţie, în carenţa proteică, în sindromul nefrotic, în enteropatiile cu pierderi de proteine, în unele afecţiuni hepatice. -creşterea permeabilităţii pereţilor capilarelor, mai ales a celor venoase -dezechilibre hormonale (exces de hormon antidiuretic, exces de aldosteron, menstruaţie, sindrom premenstrual, sarcină, etc) -afecţiuni renale, cardiace su hepatice. -ideopatice -necunoscute (se invocă, ca factori potenţiali, scăderea sensibilităţii arterelor la modificările de presiune determinate de concentraţia, mişcarea sau distribuţia electroliţilor; blocarea canalelor de calciu de pe membranele celulare) -mixte (cele mai multe forme) |
|
ÎNTINDERE
|
|
Edemul seros poate fi difuz sau circumscris.
|
|
E
|
|
EMPIRIC
|
|
Leac care a intrat în uz datorită experienţei îndelungate a oamenilor.
|
|
E
|
|
E
|
|
ENTEROPATIA GLUTENICĂ vezi:BOALA CELIACĂ
|
|
E
|
|
E
|
|
ENDEMICĂ
|
|
Carcteristica unei afecţiuni (care în mod obişnuit apare izolat) de a apare frecvent în anumite zone (bolile endemice sunt specifice şi permanente doar în anumite regiuni).
Cea mai cunoscută afecţiune cu acest caracter este guşa endemică, care apare în locurile îndepărtate de litoral, cu soluri sărace, argiloase sau nisipoase, acolo unde sursele de hrană şi apa sunt lipsite în totalitate de iod. |
|
E
|
|
EXOFTALMIE vezi IMAGINE:
|
|
Bulbucarea, ieşirea din orbite, deobicei simetrică şi bilaterală, a globilor oculari.
Exoftalmia apare cel mai frecvent în boala Basedow, fiind provocată de contrcţiile permanente ale muşchiului ce proiectează înainte globul ocular, muşchi neted inervat de simpatici foarte sensibili la tiroxină. Exooftalmia mai poate fi provocată de tumori, hemoragii sau inflamaţii. |
|
E
|
|
EXCITABILITATE
|
|
Excitabilitatea este o proprietate a celulelor, a ţesuturilor ori a întrgului organism de a răspunde la un stimul exterior (excitant) prin fenomenul de excitaţie.
|
|
FORME
|
|
E
|
|
EXCITAŢIA
|
|
Excitaţia este o stare opusă inhibiţiei, întâlnită la toate organismele vii şi nu numai (însăşi lumina este un fenomen al excitaţiei), având conotaţii electrice, chinice, senzoriale, etc..
Excitaţia este un fenomen specific organismelor capabile de a reacţiona la un stimul (organisme excitabile). Unicelularele răspund la stimuli, la fel şi plantele, la care, după demonstarţiile ştiinţifice bioelectrice efectuate, s-a demonstrat că au şi capacitatea să comunice între ele. Excitaţia are o componentă electrică comună tuturor fiinţelor, însă caracterul său senzorial (legat de senzaţii) apare doar la organismele supeioare. Cu cât organele senzoriale şi terminaţiile nervoase sunt mai bine organizate cu atât excitabilitatea organismelor este mai pronunţată. |
|
EXCITAŢIA LA OM
|
|
Fenomenologia excitaţiei depinde de cele trei componente din care este alcătuită:
1.EXCITANTUL (stimulul extern pentru celula, ţesutut sau organism, capabil să iniţieze excitaţia) 2.EXCITABILITATEA 3.EXCITAŢIA (acţiunea ce decurge din excitabilitaea indusă de excitant) Excitaţia la om produce modificări de ordin: -electric -nervos -metabolic -endocrin Global, excitaţia se manifestă prin: -iritare -stimulare |
|
EXCITAŢIA NERVOASĂ
|
|
Excitaţia este o proprietate a întregului sistem nervos, născându-se de multe ori, însăşi din neuroni. Sitemul nervos are capacitaea de a genera şi de a transmite excitaţia. Răspunsul la acelaşi excitant deşi este variat de la o persoană la alta, are o marjă caracteristică comportamentului normal, cu extreme ieşite din comun, care se manifestă prin HIPEREXCITABILITATE sau prin HIPOEXCITABILIATATE.
|
|
E
|
|
EXUDAT
|
|
Exudatul este un lichid ieşit în afara vaselor de sânge. Exudatul poate apare pe piele, în ţesuturi sau între acestea, precum şi în cavităţi.
Exudatul însoţeşte întodeauna un proces inflamator, deosebindu-se prin această trăsătură de transsudat. |
|
|
TIP DE EXUDAT
|
NATURA EXUDATULUI
|
|
EXUDAT SEROS
|
Conţine numai ser sanguin. Când se acumuleză în ţesutul subcutanat, generează edemul seros.
|
|
EXUDAT SEROFIBRINOS
|
Conţine ser şi fibrine şi din acest motiv se coagulează, formând adesea pseudomembrane.
|
|
EXUDAT PURULENT
|
Conţine puroi.
|
|
EXUDAT HEMORAGIC
|
Conţine sânge.
|
|
E
|
|
ERITEMUL FEŢEI vezi:ÎNROŞIREA FEŢEI
|
|
E
|
|
E
|
|
E
|
|
EXUDAT FARINGIAN
|
|
Exudatul faringian este o probă medicală, care constă din prelevarea de la nivelul mucoasei faringiene, a unei mostre care se anlizează din punct de vedere microbiologic. Prelevarea probei se realizează cu un tampon steril.
Unele microorganisme cu localizare faringiană, pot produce afecţiuni relativ grave, dacă nu sunt depistate la timp şi combătute corespunzător. De aceea se urmăreşte prezenţa sau absenţa acestora în exudat. Cel mai mult se urmăreşte depistarea precoce a strepcocului β hemolitic de tip A, care provoacă scarlatina şi reumatismul acut. Exudatul faringian mai poate pune în evidenţă prezenţa şi altor microorganisme (Candida albicans- ciuperca candidozei, alte levuri, Neisseria eningitidis - bacilul meningitei, streptococi non A, stafilococi aurii, etc). |
|
E
|
|
ENTERITA
|
|
Boală inflamatorie a intestinului subţire. Dacă enterita se asociază cu colita, afecţiunea poartă denumirea de enterocolită.
|
|
E
|
|
ENTEROCOLITA
|
|
Enterocolita este o denumire generică dată bolior inflamatorii care afectează atât intestinul subţire cât şi intestinul gros (colonul), fiind o asociaţie dintre enterită şi colită.
|
|
E
|
|
ENTEROCOLITA CRONICĂ
|
|
Afecţiune cronică în care apare inflamaţia intestinului subţire şi a intestinului gros.
|