|
G
|
|
GASTRALGIE
|
|
G
|
|
GALACTOGOG
|
|
Proprietate a unor principii naturale sau de sinteză de a stimula secreţia de lapte.
|
|
G
|
|
G
|
|
GLUCOZURIA
|
|
Prin glucozurie se înţelege prezenţa glucozei în urină. În mod normal urina nu conţine glucoză.
|
|
G
|
|
GLANDA SEBACEE (FOLICUL PILOSEBACEU) vezi IMAGINI:
|
|
Glanda sebacee este un organit în formă de ciorchine, cu secreţie externă care în condiţii normale este anexat rădăcinii firului de păr, împreună cu care formează FOLICULUL PILOSEBACEU. Produsul de secreţie a glandei este sebumul, grăsimea naturală a pielii şi părului. Sebumul are culoarea gălbuie sau cenuşie, consitenţa vâscoasă şi conţine trigliceride, colesterol, lecitine şi alte fosfolipide. Sebumul formează la suprafaţa pielii şi părului o peliculă acidă de protecţie îmnpotriva bacteriilor, paraziţilor, toxinelor şi ciupercilor.
Acest strat hidrolipidic, captează apa sau o eliberează în funcţie de necesităţi, evitându-se astfel, deshidratarea tegumentului. Glanda sebacee este constituită din mai mulţi acini (lobuli), fiecare având canalul său excretor. Produsul de secreţie a glandei sebacee (sebumul) rezultă din însăşi distrugerea propriilor celule, care au proprietatea de a se reface neâncetat, din stratul bazal (germinativ). Celulele tinere, generate de stratul bazal, sunt bogate în glicogen. Pe parcursul maturării, ele se încarcă progresiv cu picături de grăsimi, nucleul devenindu-le din ce în ce mai mic. Lipidele provin din acizii graşi din sânge şi din conversia glicogenului. Când celulele sebacee suferă o încărcare maximă, se dezintegrează cu formare de sebum (grăsimea ce este exretată de glandă) care apare la suprafaţa pielii ca o secreţie uleioasă. Eliminarea sebumului are loc sub acţiunea muşchiului erector, care acţionează sub comandă neurovegetativă. Când secreţia glandelor sebacee este insuficientă, părul şi pielea corpului devin uscate (xerodermie) iar când producerea de sebum este exagerată se instalează seborea, care dacă se asociază cu obturarea canalului sebaceu realizează acneea. Aceste manifestări au, de multe ori, un caracter familial. |
|
G
|
|
GRUPA SANGUINĂ vezi IMAGINE:
|
|
Grupa sanguină constituie un ansamblu de carctere cu elemente imune bine definite, ce intră în constituţia globulelor roşiii, pe de-o parte şi a serului, pe de altă parte, dând specificitate sângelui.
Dacă nu se ţine sema de grupa sanguină, transfuziile de sânge se pot solda cu accidente grave, adesea mortale, cauzate de precipitarea sângelui în urma procesului de aglutinare. |
|||
|
ANTICORPII ŞI ANTIGENELE DIN SÂNGE
|
|||
|
GRUPA
|
ANTIGENE
|
ANTICORPI
|
SEMNIFICAŢIA
|
|
AGLUTINOGENII DE PE SUPRAFAŢA HEMATIILOR
|
AGLUTININA ÎN PLASMĂ
|
||
|
0
|
- (niciun antigen real)
|
α + β (anti A + anti B)
|
Donator universal, primitor doar de la propria grupă
|
|
A
|
A
|
β (anti B)
|
Donator pentru grupa A şi AB. Primitor de la 0 şi de la A.
|
|
B
|
B
|
α (anti A)
|
Donator pentru B şi AB. Primitor de la 0 şi B.
|
|
AB
|
AB
|
- (niciun anticorp real)
|
Primitor universal, nu poate dona decât propriei grupe
|
|
În transfuzii mai trebuie să se ţină seama şi de factrul Rh.
În cazul transfuziei a peste 500 ml, se foloseşte exclusiv sânge izogrup, adică de aceeaşi grupă cu a primitorului. |
|||
|
STRUCTURA AGLUTINOGENELOR DE PE SUPRAFŢA GLOBULELOR ROŞII
|
|||
|
Aglutinogenii sunt formaţi dintr-o matrice de bază (un mucopoliglucid) la care se ataşează glicoproteine specifice (vezi imagine).
|
|||