A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z
H
HABITUS
  Aspectul exterior al unui individ raportat la starea lui de sănătate.
  Prin faptul că este condiţionat de existenţa anumitor boli, habitusul se deosebeşte de tipul morfologic care este preponderent constituţional, deşi graniţa dintre cel două optici sunt, uneori foarte şterse.
  Herpesul este o afecţiune foarte răspândită provocată de un virus (Herpes simplex familia Herpesviridae).
  Afecţiunea herpetică este primejdioasă  la nounăscuţi, căci poate produce forme viscerale letale. La copii mai mari şi la adulţi, deşi herpesul se poate localiza teoretic în orice ţesut, fazele de activitate sunt lipsite de cele mai multe ori de gravitate, iar formele viscerale (hepatice, cerebrale, pulmonare, etc.) sunt rare, dar  grave.
  În majoritatea cazurilor, manifestările afecţiunii în fazele de criză, se exteriorizează constant în acelaşi zone pentru care există o sensibilitate individuală specifică.
  Boala este cronică, de cele mai multe ori persistentă de-a lungul întregii vieţii, cu perioade de latenţă urmate de crize recidivante.
TIPURI
  Virusul herpetic  prezintă două tipuri; tipul 1(HSV-1) şi respectiv tipul  2(HSV-2).
  
Tipul 1 de herpes afectează zona superioară a corpului (pielea, buzele, mucoasa bucală, nazo-bucal, etc) iar tipul 2 pe cea inferioară (cel mai des în zona genitală). Tipul doi de infecţie cu virusul Herpes simplex este contractată la naştere, în cursul travaliului, de la mamă sau se transmite pe cale sexuală.
  
În 10% din cazuri, apare herpesul de tipul 1 în zona genitală sau invers, HSV-2 în zona din jurul gurii.
SIMPTOME
  Herpesul se manifestă prin erupţii cu vezicule dispuse în buchet, încărcate cu lichid clar care după câteva zile se încrustează, pentru ca apoi să dispară fără să lase urme.
FACTORI FAVORIZANŢI
  Există numeroşi factori care favorizează recidivarea herpesului (boli febrile, tulburări digestive, stres, insolaţie, ciclu menstrual).
  Prezentăm mai jos, o sinteză a acestori factori.
  BOLI CONCOMITENTE
  -o simplă indigestie
  -gastroenterită acută
  -pneumonie pneumococică (niciodată pneumonie virală)
  -meningită
  -gripă
  -rar alte afecţiuni
  FACTORI DE MEDIU
  -vânt
  -soare
  -frig
  ALŢII
  -traumatisme mecanice (lovituri, extracţii dentare)
  -stres
  -corticoterapie îndelungată
  -ciclul menstrual
  -vaccinări (rar)
  -aditivi alimentari (relativ rar)
  -grăsimi saturate (rar)
  S-a constat că virusul herpesului este stimulat de arginină, respectiv de alimentele bogate în acest aminoacid, şi este înhibat de către lizină.
MENŢIUNI
  Nu există nici o legătură directă între herepes şi zona Zoster, afecţiune numită şi herpes zosterian datorită similitudinii veziculelor eruptive.
  Cele două boli pot să apară simultan sau consecutiv atunci când imunitatea este prăbuşită, dar sunt provocate de viruşi neânrudiţi.
HERPES (BUBE DULCI) vezi IMAGINE:
H
  Denumire (human herpes virus, herpes virus) dată virusului  Herpes simplex familia Herpesviridae.
HHV (HSV)
H
Aflux de sânge într-un organ sau într-o anumită regiune a corpului. Poate să apară ca o stare patologică (congestie) - când se constată creşterea excesivă a acumulării de sânge într-un organ sau într-un ţesut, sau ca o reacţie benefică, atunci când un organ lezat primeşte un aport sporit de sânge, încărcat cu elemente imunitare şi de reconstrucţie.
HIPEREMIE
H
  Însuşire prin care unele procedee, substanţe, procese fiziologice, etc. stimulează fenomenul de hiperemie.
HIPEREMIC (EFECT), HIPEREMICĂ (ACŢIUNE, PROPRIETATE)
H
  Hiperaciditatea gastrică este un dereglaj a acidităţii gastrice, în care are loc scăderea pH-ului stomacului sub valoarea de 1,5. Creştera exagerată a cantiutăţii de acid clorhidric, provoacă arsuri gastrice (piroză şi alte tulburări digestive. Se întâlneşte în alcoolism, gastrite hiperacide, ulcer, etc. Mai poate fi provocată de alimente iritante (condimente, alimente cu consistenţă dură, surse de hrană sau lichide fierbinţi sau prea reci), de alergeni, de factori umorali sau neurovegetativi.
HIPERACIDITATEA GASTRICĂ
H
H
H
  Hipoaciditatea gastrică (hipoclorhidria) se caracterizează prin  creşterea pH-ului gastric la valori mai mari de 1,8 (scăderea concentraţiei acide a sucului gastric). Această tulburare a acidităţii gastrice, apare în climateriu, în gastritele hipoacide, nevroza gastrică, etc. Provoacă dispepsie (indigestie), şi alte semne, mai şterse ale achiliei.
HIPOACIDIDITATEA GASTRICĂ (HIPOCLORHIDRIA)
H
H
H
H
HIPERTROFIA MUSCULARĂ FALSĂ
  Cînd creşterea în volum a muşchilor nu se datorează anabolismului şi sintezelor proteice, are loc o hipertrofie musculară falsă.
CAUZE
  Principalele cauze sunt:
  -infiltrarea interfibrilară cu ţesut adipos (obezitate)
  -mioedemul
H
H
H
HORMONI TISULARI
  Hormonii tisulari sunt substanţe active din punct de vedere biologic, care se formează în organe şi ţesuturi neendocrine şi îşi exercită activitatea în imediata apropiere a locului de geneză.
  
Cei mai importanţi reprezentanţi sunt: acetilcolina, serotonina, secretina, angiotensinele, bradikininele, prostglandinele, histamina.
H
HIPERTIMIA
  Hipertimia desemnează o trăire afectivă intensă, sau o psihopatie uşoară, care poate fi pozitivă, negativă sau mixtă.
  Hipertimie pozitivă
  euforia
  Hipertimii negative
  depresia, distimia, anxietatea
  Hipertimii mixte
  labilitatea emoţională