|
I
|
|
INTOLERANŢA LA CIUPERCILE COMESTIBILE
|
|
|
Unele persoane nu pot tolera ciupercile comestibile. Acest deregalaj apare ca o consecinţă a unei secreţii insuficiente de trehalază, de către celulele care căptuşesc intestinul subţire. Trehalaza este o enzimă care scindează trehaloza, hidratul de carbon specific ciupercilor. În lipsa trehalazei, trehaloza se acumulează în tubul digestiv, provocând o fermentaţie intestinală intensă cu diaree.
Ciupercile sunt bogate şi în chitină, un derivat glucidic azotos, larg răspândit în lumea insectelor, neântâlnit la plante, dar prezent la fungii mari. Chitina este substanţă greu digerabilă de către om. O altă glucidă problematică pentru unele persoane, existentă în ciuperci, este manitoza. În lipsa unui ferment specific (manitaza), manitoza induce o presiune osmotică ridicată la nivelul celulelor mucoaselor digestive, care determină violente mişcări intestinale. Penicilinele din ciupercile mari, deşi se găsesc în cantităţi foarte mici, pot provoca deasemeni reacţii de intoleranţă sau chiar alergii. Consumul excesiv al ciupercilor comestibile, poate produce la anumite persoane, în general cu deficite enzimatice (genetice sau chiar dobândite), bolnave, slăbite sau cardiace, reacţii de intoleranţă, uneori foarte violente. Există oameni care tolerează bine ciupercile comestibile, dar care manifestă tulburări gastro-intestinale doar la anumite specii ca: cuci (Amanita rubescens), ghebe tomnatice (Armillaria mellea), nicorete vânăt de toamnă (Lepista nuda), Clitocybe nebularis, etc. Se recomandă un consum echilibrat, moderat, fără excese, cu privire la cipercile comestibile. |
|
|
VEZI ŞI:
|
|