A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z
  Este un simptom al unor boli, care se manifestă prin creşterea volumului abdomenului, din cauza acumulării de gaze în intesin sau stomac.
  Prezenţa excesivă a gazelor în cavitatea abdominală este însoţită de dureri abdominale şi toracice (abdomenul meteorizat exercită o presiune asupra diafragmei şi implicit asupra plămânilor şi indirect, asupra inimii), tulburări respiratorii, aritmii cardiace indispoziţie, somn greu cu cosmaruri, bufeuri de căldură, uneori greaţă şi vărsături.
  Balonarea poate fi însoţită de constipaţie sau de diaree.
  Meteorismul se combate cu principii carminative.
NOTĂ
  Nu orice creştere în volum a abdomenului este un meteorism. Înafara sarcinii, abdomenul mai poate creşte din cauza acumulării de lichide (ascită, edem) sau de ţesut adipos, din cauza unor tumori, ca o consecinţă a unor intoleranţe alimentare (boala celiacă), etc..
METEORISMUL (BALONAREA)
M
M
MICROB
  Denumire evazivă dată microorganismelor sau numai bacteriilor.
M
MICROBISM LATENT
  Prezenţa în organism a unor microbi inofensivi (nepatogeni, cu patogenitate nemanifestată datorită reacţiilor de apărare a organismului), care în anumite condiţii devin patogeni.
M
MICROORGANISME vezi IMAGINE:
  Structuri înzestrate cu viaţă microscopice, unicelulare, larg răspândite în natură, cu o organizare celulară simplă şi uşor modificabilă. Din rândul microorganismelor fac parte: bacteriile, virusurile, ciupercile microscopice, unele alge, protozoarele, levurile, etc. Numeroase microorganisme prezintă însuşiri intermediare, fapt ce face dificilă încadrarea lor într-o grupă sau alta (de exemplu, actinomicetele sunt intermediare între bacterii şi ciuperci, rickettsiile sunt intermediare intre virusuri si bacterii, etc.).
  Unele microorganisme provoacă boli la plante, animale sau om.
M
MICŢIUNE (URINARE)
  Emisie conştientă sau spontană de urină prin uretră.
CLASIFICARE
  DUPĂ CANTITATE ŞI FRECVENŢĂ
  POLIURIE emisie frecventă sau bogată
  OLIGURIE emisie scăzută
  ANURIE emisie suprimată
  NICTURIE  micţiune nocturnă
  NICTURIE SPONTANĂ (enurezis)
  POLINICTURIE urinări dese noaptea
  DUPĂ PREZENŢA UNOR SUBSTANŢE NESPECIFICE (SUB ASPECT CANTITATIV SAU CALITATIV) ÎN URINĂ SAU ÎN SÂNGE (DIN CAUZA UNEI EPURĂRI RENALE INSUFICIENTE)
  HEMATURIE sânge
  ALBUMINURIE albumine sau alte proteine superioare
  GLUCOZURIE glucoza
  CETONURIE  corpi cetonici
M
MALASSEZIA FURFUR vezi IMAGINE:
  Gen de ciupercă unicelulară (levură) larg răspândită în natură, inclusiv pe suprafaţa cutanată a omului, care în anumite condiţii prielnice pentru fung, poate produce la personele cu sensibilitate (majoritaea oamenilor nu sunt sensibili la această drojdie parazită), dermatomicoza numită PITIRIAZIS.
  ALTE LEVURI ALE GENULUI MALASSEZIA
  -Malassezia globosa (produce mătreaţa)
  -Malassezia ovale (provocă, întreţine sau agravează dermatita (eczema) seboreică)
  -Malassezia sympodialis (produce seborea tranzitorie a nou născutului)
  -Malassezia pachydermatis (provocă dermatoze la câini)
M
  Tehnică manuală pretenţioasă (cere din partea executantului efort, dexteritate şi experienţă) prin care se combate celulita.
  Procedeul stimulează circulaţia sângelui şi a limfei în zona masată, tonifică structurile cutanate şi subcutanate, iar prin stimularea unor zone reflexe corectează şi alte perturbări ale organismului. Efectele estetice ale unui masaj anticelulitic corect aplicat, se referă atât la  îmbunătăţirea structuriii pielii, cît şi la remodelarea corpului.
  Masajul anticelulitic cuprinde grupuri de mişcări ritmice care se desfăşoară într-o anumită succesiune şi care diferă în funcţie de zona corporală la care se lucrează.
PRINCIPALELE MANEVRE DIN MASAJUL ANTICELULITIC
GRUPA DE MANEVRE
MANEVRA
  MANEVRE DE PERCUŢIE
  secerarea
  pălmuirea
  ciupirea
  baterea cu pumnii
  MANEVRE DE CONTACT
  frecarea
  frământarea
  apăsarea
Manevrele de percuţie, deşi se execută energic, nu trebuie să învineţească structurile tegumentare şi nu se aplică în zona trunchiului (vibraţiile pot fi periculose pentru organele interne).
MASAJ ANTICELULITIC vezi IMAGINI:
M
MIXEDEM
  Mixedemul (edemul mucos), este o formă difuză de edem, care apare în urma unui proces fiziologic anormal al conjunctivelor, provocat de insuficienţa tiroidiană congenitală, ereditară sau prcoce.
  În majoritatea hipotiroidiilor dobândite, se intalează un tip de edem mixt, sero-mucos.
M
MITOTIC
  Efect stimulent asupra înmulţirii celulelor, exercitat prin acţiunea unor principii la nivelul nucleului, în faza maximă a diviziunii (în mitoză).
M
MANIA
  Mania este o stare care însoţeşte unele forme de psihoze sau care se alătură altor tulburări ale personalităţii.
  De cele mai multe ori, mania debutează la pubertate, manifestându-se prin excitaţie şi hiperactivitate. Maniacul este neliniştit, logoreic, grăbit, inconsecvent, dezordonat, foarte activ, binedispus în permanenţă. Euforia, graba şi inconstanţa maniacală este nerodnică (trece repede de la o idee la alta, sare de la o activitate la alta, nu duce un lucru la bun sfârşit) şi chiar primejdioasă (uită focul aprins, tulbură liniştea şi ordinea, face lucruri sub primul impuls).
FORME ALE STĂRILOR MANIACALE
  -mania acută (hiperexcitabilitate psihomotorie de tip maniacal, de scurtă durată)
  -mania subacută (tip moderat de manie acută)
  -mania cronică (hiperexcitabilitate maniacală continuă)
  -mania cronică delirantă (manie cronică asociată cu stări delirante)
PREDISPOZIŢII
  S-a observat că mania este mai întâlnită la somatotipul picnic (tipul morfologic digestiv, după Sigaud).
  Observaţiile efectuate, arată o toleranţă excesivă la glucoză a organismului în timpul acceselor maniacale precum şi o secreţie mare de adrenalină, ceea ce denotă existenţa unei predispoziţii metabolice în ceea ce priveşte această tulburare.
M
M
MIOEDEM
  Mioedemul este o formă de hipertrofie musculară falsă care se caracterizează prin creşterea în volum a masei musculare prin înfiltrarea interfibrilară de apă şi mucopolizaharide. Acest tip de edem este specific insuficienţei tiroidiene.
M
MIGRENA
  Migrena este o cefalalgie aparte carcterizată prin crize de dureri de cap care cuprinde jumătate din craniu (hemicranie, hemicefalie), cu posibilitaea de generalizare ulterioară.
SIMPTOME CARE ÎNSOŢESC MIGRENA
  -Greaţa (cu sau fără vărsături)
  -Tulburări vizuale (fotofobie, înceţoşare a vederii)
  -Altele (tulburări nervoase, tulburări neurovegetative, fonofobie (vezi tabel fobii), hipoacuzie, stare confuzională, chiar paralizii trecătoare ale muşchilor feţei)
  Fizionomia şi atitudinea  în migrenă este caracteristică
FRECVENŢĂ, PREDISPOZIŢIE
  Migrena este realtiv rară la bărbaţi, întâlnindu-se cel mai frecvent la femeile cu vârsta cuprinsă între 20 şi 40 de ani.
  Carcterul familial al bolii şi o predispoziţie în sensul unei labilităţi neurovegetative, se constiutie într-un teren favorabil manifestărilor crizelor migrenoase.
  Migrenele debutează dimineaţa sau spre prânz, mai rar seara şi aproape nicidată noaptea.
CRIZA MIGRENOASĂ
  Criza migrenoasă evoluază în 3 etape.
  FAZA PRODROMALĂ
  Apare în 15% din cazuri şi se manifestă prin tulburări vizuale (fotofobie, înceţoşare a vederii, iluzii vizuale, scânteieri, etc), schimbări psihice (nelinişte, agitaţie, oboseală, hiperexcitabilitate nervoasă, indispoziţie), tulburări nurovegetative (constricţie toracică sau abdominală, etc).
  FAZA CEFALALGICĂ
  În această fază se instalează migrena propriu-zisă, cu tote simptomele care o însoţesc. Această etapă pote dura de la câteva ore până la două zile
  FAZA POSTCEFALALGICĂ
  Criza se termină printr-o vărsătură uşurătoare sau printr-o micţiune abundentă. Senzaţia de vagă tensiune craniană şi fotofobia poate încă persista
  MENŢIUNI
  Migrena se amplifică prin scuturarea capului, dar se calmează prin masarea sau compresia uşoară, mai ales a tâmpleror.
  Unele plante medicinale conţin principii antimigrenoase.
M
MASTOCITE
  Mastocitele sunt celule de diferite forme (circulare, eliptice, fusiforme, poligonale) cu un nucleu mic, răspândite în ţesutul conjunctiv; în endoteliul vaselor de sânge şi al celor limfatice, în mucoase, submucoase, în jurul organelor, între fibrele musculare, în ţesutul adipos, în piele, etc..
  Mastocitele formează aşa-numitul sistem reticulo-endotelial.
  Mastocitele îndeplinesc un rol imunitar intervinind în reacţiile imune prin eliberarea de histamină, atunci când pe suprafaţa mastocitei se leagă un anticorp.