|
P
|
|
PALOARE
|
|
Atenuarea culorii tegumentelor şi a mucoaselor din cauza unor afecţiuni (anemii de orice tip, cancer, leucemii, stare generală alterată, indigestii chiar şi uşoare), a unor stări nervoase stări nervoase (emoţii, reacţie de disimulare în minciună, crize epileptiforme) sau ca o consecinţă a unor intoxicaţii.
În hipotiroidie şi în insuficienţa hipofizară tegumentele sunt palide şi ceroase. |
|
P
|
|
PALPEBRAL
|
|
Care interesează pleopa.
|
|
P
|
|
PARAMIGREANA
|
|
Paramigrena este cefalalgie primară cu individualitate distinctă.
|
||
|
SIMPTOME
|
||
|
Crizele se caracterizează prin accese de cefaleee însoţite de diferite fenomene vasomotorii şi secretorii.
Simptomele sunt asemănătoare cu cele provocate de migrenă apărând însă în plus, fenomenele produse de sensibilitatea la histamină (rinoree, conjunctivită, lăcrimare, vasodilataţie a pielii feţei). Atacurile se pot succede zilnic sau chiar în aceaşi zi, timp de câteva săptămâni, urmând o perioadă de acalmie lungă (luni sau chiar ani), după care seria se poate relua. |
||
|
DIFERENŢELE DINTRE MIGRENĂ ŞI PARAMIGRENĂ
|
||
|
ASPECTUL
|
MIGRENĂ
|
PARAMIGRENĂ
|
|
Predispoziţia după sex
|
este frecventă la femeile de 20-40 de ani.
|
este frecventă la bărbaţii de 20-40 de ani.
|
|
Debut
|
brusc
|
|
|
Durata crizei
|
2-40 ore
|
0,3-2 ore
|
|
FACTORI FAVORIZANŢI
|
||
|
-un traumatism carnio-cerebral anterior
-alimentele histaminofore (conserve, mai ales de peşte, cârnaţi, afumături, carne de porc, etc) -constipaţie -colită de putrefacţie -alergenii |
||
|
Parorexia, numită şi foame neuropsihică, este o denaturare majoră a procesului foamei care, în afara unei înfometări majore şi îndelungate independente de voinţa celui flămânzit şi cu excepţia unor practici rituale la unele popoare, apare în deviaţiile mintale.
O formă cantitativă a parorexiei este acoria. În parorexia calitativă discernământul apetitului devine, sub aspect psihiatric, patologic. |
|
|
FORMA
|
SE MANIFESTĂ PRIN FOAMEA DE:
|
|
MALACIA
|
condimente, excitante
|
|
PICA
|
materii minerale necomestibile (nisip, var, cenuşă, cărbuni, cretă)
|
|
ENTEMOFAGIA
|
insecte
|
|
ANTROPOFAGIA
|
carne de om
|
|
PAGOFAGIA
|
gheaţă
|
|
GEOFAGIA
|
pământ
|
|
ALTELE
|
-ouă stricate
-animale exotice -plante rare sau ieşite din comun -excremente |
|
PAROREXIA
|
|
P
|
|
P
|
|
PARANOIA
|
|
Parnoia este o psihoză cu debut insidios şi cu evoluţie îndelungată care domină dizarmonic întraga personalitate.
În această tulburare apare un delir nedublat de halucinaţii (delir coerent) în care nu percepţia realităţii este deformată ci semnificaţia ei, interpretarea sa. Paranoicul este mereu suspicios, neavând încredere în nimeni din cauza convingerii de nestrămutat că pretutindeni sunt adevrsari sau spioni care îl au în vizor. |
|
PRINCIPALELE CARACTERISTICI DE ORDIN PSIHOLOGIC ALE PARANOIEI
|
|
Paranoicul are:
-idei fixe -mania persecuţiei -sentimentul că este în permanenţă suspectat -orgoliu exagerat -lipsa unui argument raţional |
|
REACŢIA PARANOICULUI
|
|
Reacţiile paranoicului îmbracă diverse forme, exteriorizându-se prin atitudini agresive care pot merge uneori, până la crime.
Aceste reacţii sunt deosebit de periculoase în grandomanie şi în fanatismul mistic. |
|
Piemia desemnează o stare de septicemie carcterizată prin prezenţa în sânge a puroiului.
|
|
PIEMIA
|
|
P
|
|
P
|
|
PERSONALITATEA vezi IMAGINE:
|
|
Ansamblu unitar şi individual, psihologic şi fiziologic, rezultat din contopirea unor elemente înăscute şi a altora dobândite, care desemnează însuşirile unei persoane.
Principalele componente ale personalităţii sunt: -TEMPERAMENTUL (este înăscut) -APTITUDINILE (au o componentă înăscută- talentul, şi una dobândită prin exersare) -CARCTERUL (se formează în cea mai mare parte sub influenţa mediului) |
|
P
|
|
PIEPT DE GĂINĂ vezi:TORACE ÎN CARENĂ
|
|
P
|
|
PERISTALTISM
|
|
Mişcarea contractilă a stomacului şi a intestinelor, realizată prin intermediul musculaturii netede, prin care se realizează procesle mecanice ale digestiei şi ale tranzitului intestinal.
|
|
P
|
|
PIROZĂ (PIROSIS, PIROZIS) vezi IMAGINI:
|
|
Piroza (pirosisul, pirozisul) sau arsură gastrică este provocată de hiperaciditate sau de alte tulburări gastrice, uneori chiar hipoacide (denaturarea factorului intrinsec în anemia pernicioasă). În piroză senzaţia de arsură urcă spre esofag (mai ales în hiperaciditate când apare şi un gust acru în gură) sau se localizează, în special în anemia pernicioasă, în zona cardia (gura stomacului) sau fundus (fundul stomacului) [zonele superioare ale stomacului].
Piroza pote fi însoţită de gastralgie, regurgitaţii acide, greaţă, vărsături. |
|
P
|
|
P
|
|
PITIRIAZISUL VERSICOLOR (TINEA VERSICOLOR) vezi IMAGINE:
|
|
În levuroza numită pitiriazis, apar pe tegument nişte plăci solzoase mici de culoare deschisă (galben murdar, albicioase, verzui, galben-brune, roz).
Pitiriazisul se localizează mai ales pe torace (piept şi spate), fiind o afecţine provocată de o ciupercă din rândul levurilor - Malassezia furfur. Pitiriazisul este o dermatomicoză care se manifestă mai pronunţat în condiţii de căldură şi umiditate (condiţii favorabile pentru ciupercă), prin iritaţie moderată şi mâncărime uşoară, fiind mai deranjantă din motive estetice. Există forme (forma acromică) de pitiriazis în care pielea, în zona afectată, se decolorează. Acest lucru se întâmplă din cauza unei substanţe secretată de levură, numită acid azelaic. |
|
PIOGENI
|
|
P
|
|
P
|
|
PLANTA
|
|
Partea inferioară a labei piciorului, talpa.
|
|
P
|
|
PLETORA
|
|
Pletora desemnează un exces de sânge, o suparaîncărcare sanguină locală sau generală, care se exteriorizează printr-o înroşire de lungă durată a pielii şi a mucoaselor. Poate avea loc doar o înroşire a feţei sau a întregii suprafeţe cutanate.
|
|
P
|
|
PLETORIC
|
|
Caracterul specific a tenului, a pielii sau a unui individ determinat de pletoră.
|
|
P
|
|
PLICTISEALA
|
|
Stare de pasivitate şi dezgust pentru orice activitate însoţită de senzaţia de vid sufletesc şi de oboseală morală. Plictiseala este provocată de singurătate, monotonie, lipsă de activitate, ocupaţie care nu prezintă nici un interes.
|
|
P
|
|
POLDIPSIA
|
|
Polidipsia este un fenomen, un simtom care se carcterizează printr-un exces de sete, printr-o nevoie exagerată de a bea.
|
|
|
CAUZE
|
|
|
CÂND APARE EPISODIC SAU DACĂ ARE UN CARCTEER ACUT (APARE ÎN DESHIDRATAREA GLOBALĂ SAU CELULARĂ ŞI ESTE REPARATORIE)
|
-efort fizic solicitant
-transpiraţii abundente (caniculă, febră, emoţii puternice, efort fizic) -vărsături prelungite -diaree -hemoragii -arsuri -diureză mare stimulată de diuretice -ingestie de alimente sărate (exces de sare) -exces de alcool -uz de stupefiante, mai ales morfină -emoţii pozitive puternice (bucurie explozivă, expansivă) -stres senzorial auditiv, zgomote puternice (acest lucru este cunoscut şi speculat de către mulţi proprietari de baruri) -după operaţii chirurgicale -după clisme -la retragerea bruscă a edemelor |
|
CÂND ARE UN CARCTER PERMANENT
|
-pierderi extrarenale de lichide, de natură patologică (vărsături cu carcter cronic, diaree prelungită, hemoragii şi microhemoragii digestive repetate, sângerări uterine abundente sau prelungite, dermatoze întinse, tratamente îndelungate cu laxative)
-pierderi renale de lichide [poliurie] (diabet zaharat, diabet insipid, nefropatii tubulare poliurice, tratamente îndelungate cu diuretice) -altele (alcoolism cronic, intoxicaţie cu mercur, potomanie, dipsomanie, sete gurmandă, uneori hipertiroidism, leziuni hipotalamice, polidipsie congenitală pseudopsihogenă) |
|
P
|
|
POLINEVRITELE
|
|
Sunt sindroame ale neuronilor periferici (nu apar leziuni ale măduvei ca în poliradiculonevrite). Se manifestă simultan şi simetric (bilateral şi în acelaşi timp), numai spre extremităţile corpului, fiind afectate fibrele nervoase motorii, senzitive şi vegetative. Polinevritele se caracterizează prin apariţia unor paralizii variabile ca sediu şi intensitate. Reflexele diminuază sau se abolesc şi se instalează nevralgiile spontane, sub formă de crampe, mai ales noaptea. Polinevrita este însoţită şi de alte tulburării periferice. Tegumentele se răcesc şi devin cianotice, muşchii se atrofiază sau are loc retracţia tendoanelor, articulaţiile se pot deforma. În polinevrite, lichidul cefalorahidian şi substanţa cerebrală nu suferă modificări patologice
|
|
CAUZE:
|
|
Principalele cauze încriminate în declanşare acestor simptome sunt tulburările metabolice şi stările carenţiale. Cauzele infecţioase sunt mai rare, mai frecvente fiind, însă, cele toxice neinfecţioase şi cele medicamentoase.
|
|
SENSURI
|
|
1. Consum exagerat de alimente în urma apetitului mare. vezi:HIPERFAGIA
2. Simptom al unor afecţiuni organice care se manifestă prin hiperfagie. Polifagia apare în: -diabetul zaharat (apare ca o compensare a pierderii mari de calorii). -bolile caracterizate prin lezarea centrilor sistemului nervos central responsabili cu metabolismul şi foamea. 3. Alimentaţie diversificată (exprimă diferenţierea faţă de hrănirea cu un singur fel de mâncare - monofagia, sau cu un sortiment sărac, nediversificat de alimente - oligofagia) |
|
POLIFAGIA
|
|
P
|
|
P
|
|
Pseudopubertatea precoce este o abatere în care nu se constată devieri hormonologice ale gomnadelor. Această manifestare prematură a pubertăţii, nu are o semnificaţie patologică, iar atitudinea terapeutică este expectativă.
|
|
FORME:
|
|
PSEUDOPUBERTATEA PRECOCE
|
|
PROPIONIBACTERIUM ACNES vezi:CORYNEBACTERIUM ACNES
|
|
P
|
|
P
|
|
PRURIT
|
|
Mâncărime a pielii sau a unor mucoase.
|
|
Sunt simptome care se deosebesc de polinevrite, în primul rând, prin faptul că în acest sindrom, apar şi leziuni la nivelul măduvei spinării. Se manifestă asemănător polinevritelor, dar mai extins, până spre coloana vertebrală, şi uneori de-a lungul acesteia, până la creier. Cel mai frecvent, se incriminează originea infecţioasă a afecţiunii.
|
|
POLIRADICULONEVRITELE
|
|
P
|
|
Cerinţă imperativă de a bea cantităţi mari de lichide.
|
|
POTOMANIA
|
|
P
|
|
P
|
|
PSIHOZĂ
|
|
Psihoza este o perturbarea profundă a personalităţii, în care relaţia subiectului cu realitatea este deosebit de alterată. Psihoza este o boală nervoasă nelezionantă, care afectează preponderent psihicul.
În psihoză, bolnavul este mai mult sau mai puţin conştient de tulburările sale afective şi raţionale care îl împing spre un comportament inadecvat. |
|
|
FORME
|
|
|
ACUTE
|
-bufeul delirarant
|
|
CRONICE
|
|
|
Prin pubertate normală se înţelege dezvoltarea carcterelor sexuale ale puberului în limitele temporare şi fiziologice fireşti. Deoarece însuşi procesul de pubertate este individual şi variabil, termenul de pubertate normală are un carcter orientativ, având scopul de a delimita pubertatea naturală sănătoasă de patologia dezvoltării sexule.
|
|
PUBERTATEA NORMALĂ vezi TABEL - STADII ALE DEZVOLTĂRII CARACTERELOR SEXUALE LA PUBERTATE
|
|
P
|
|
Pubertatea precoce adevărată este o formă prematură de declanşare a procesului pubertăţii, relizată prin hipertonia gonadale.
Dereglajele de acest gen sunt mai frecvente la fete, debutând, în general, la vârste fragede (3-5 ani). Dezvoltarea psihică şi intelectuală este afectată în mică măsură. Creşterea ososă intensă la început, se opreşte prematur, subiecţii rămând mai scunzi şi cu membrele inferioare mai scurte sau egale cu restul corpului. În formele de pubertate precoce determinate de hipergonadismul constituţional (familial), dezvoltarea, deşi precoce, se desfăşoară şi se încheie armonios. |
|
SIMPTOME
|
|
-creştere accentuată
-talie mai mare decât a copiilor de aceaşi vârstă -dezvoltare sexuală rapidă şi pronunţată -la fete, sânii se dezvoltă repede, capătă consitenţă şi volum, iar mamelonul şi areola sunt pigmentate. Adipozitatea şi pilozitatea de tipfeminin se dezvoltă devreme. Primnele cicluri menstruale apar înainte de vârsta obişnuită -la băieţi, penisul şi testicolele cresc devreme, scrotul se pigmentează şi faldurează rapid iar pilozitatea pubiană, axială şi corporală sedeztvoltă intens şi prematur. -la băieţi, încurbarea fiziologică a picioarelor este mai pronunţată -Dispariţia timpurie a cartilajelor de creştere |
|
CAUZE (cauzele pot fi variate)
|
|
-tumori hipotalamice sau craniene
-hidrocefalie -traumatisme craniene -alte boli cerebrale -hipertonia congenitală a hipofizei şi hipotalamusului (pe lângă pubertaea precoce mai apar şi alte simptome ca: pigmentaţii în formă de petebrune pe partea dorsală a gâtului, spatelui, coapselor, etc, deformări osoase, tulburări vizuale, etc)-tumori virilizante ale suprarenalei -familiale -boli ale tiroidei (insuficienţă tiroidiană – în cazuri excepţionale, hipertiroidismul) -neoplazii (în cazuri rare) -insuficienţă epifizară (carenţă endogenă de melantonină), apare aproape exclusiv la băieţi |
|
PUBERTATEA PRECOCE ADEVĂRATĂ
|
|
P
|
|
Pubertatea care se instalează înaintea vârstei obişnuite (9 ani la fete şi 10 la băieţi), este numită pubertae precoce sau pubertate prematură.
|
|
FORME
|
|
PUBERTATEA PRECOCE
|
|
P
|
|
P
|
|
PUSTULE
|
|
Pustulele sunt vezicule, deobicei cutanate, încărcate cu puroi, ca o consecinţă a prezenţei germenilor piogeni.
|
|
P
|
|
PSEUDOARTROZA
|
|
Pseudoartroza este o afecţiune a articulaţiilor (artropatie), dobândită în urma unei fracturi care nu s-a vindecat normal.
Pseudoartroza apare cel mai des la vârstnici, necesitând în multe situaţii intervenţie chirurgicală. |
|
P
|
|
PSEUDOMEMBRANE
|
|
Pseudomembranele sunt formaţiuni care imită, sub aspectul formei şi a consitenţei, pieliţele (membranele). Aceste pieliţe false se formează la suprafaţa unor ţesuturi infectate cu bacterii, fiind formate din plasmă coagulată sub influenţa fibrinelor.
În urma infecţiei, la locul inflamaţiei, are loc o exudare (se formează un exudat serofibrinos) a plasmei sanguine. Pseudomembranele se formează în unele afecţiuni ca: amigdalită, faringită, difterie, colită pseudomembranoasă. |
|
P
|
|
PSIHOPATII UŞOARE
|
|
Tulburări ale personalităţii cu manifestări şterse, sau de scurtă durată, care nu atrag în mod vădit atenţia.
-Ciclotimia -Distimia -Hipertimia |
|
P
|
|
PUBERTATEA
|
|
Pubertatea este o etapă a dezvoltării umane în care au loc transformări, în urma cărora copilul, din punct de vedere fiziologic, devine adult.
În pubertate predomină latura anabolică a metabolismului, ceea ce conduce la dezvoltarea unei mase osoase, musculare şi adipoase specifice organismului matur. În această etapă a vieţii se încheie sexualizarea completă a organismului, proces iniţiat încă din primul trimestru al vieţii intrauterine. Activitaea hormonală în pubertate este deosebit de activă şi rod al acestui fapt, transformările suferite de organism sunt importante şi deosebit de rapide. Totaliataea transformărilor ce au loc în acestă perioadă se datoresc activităţii marcante a glandelor endocrine şi a secreţiilor acestora, întâietate având gonadele (glandele sexuale -ovarul şi testicolul), ceea ce determină dezvoltarea şi finalizarea caracterelor sexuale primare, secundare şi terţiare. Perioada de desfăşurare a pubertăţii este cuprinsă între 10 şi 16 ani. Atât durata cât şi cronologia fenomenului depind de predispoziţiile genetice, starea de sănătate, condiţiile de nutriţie, influienţele mediului extern, având un caracter mai mult sau mai puţin distinct, de la un individ la altul. Pubertatea este mai prematură în zonele calde şi în colectivităţile mai bine hrănite şi cu condiţii de viaţă mai bune. Munca fizică grea, climatul rece, hrana proastă, traumatismele psihice şi unele boli cronice înrârzie sau prelungesc pubertatea. |
|
CLASIFICARE
|
|
P
|
|
PUBARHA PRECOCE
|
|
Pubarha precoce (dezvoltarea prematură a pilozităţii) este o formă de pseudopubertate precoce, mai frecventă la fete, care vizează părul axial şi cel pubian, rar pe cel de pe membre sau corp. Dereglajul nu se însoţeşte de alte fenomene specifice pubertăţii. Uneori se constată o secreţie sporită, prematură de hormoni androgeni suprarenali.
|
|
Boală mintală (psihoză) gravă, cu tulburări profunde şi globale ale personalităţii pacientului, care necesită îngrijire psihiatrică.
În psihoza maniaco-depresivă, stările de depresie alternează cu accesele de manie (se succede tandemul excitaţie-inhibiţie), fiind întrerupte de faze de remisiune. Psihoza maniaco-depresivă are un carcter constituţional, ereditar pronunţat. |
|
FRECVENŢĂ
|
|
Afecţiunea debutează, de cele mai multe ori după vârsta de 30 de ani, fiind mai des întâlnită la persoanele cu o constituţie fizică robustă.
|
|
FACTORI DECLANŞATORI
|
|
Schimbările şi întorsăturile din viaţă, cu efect de şoc psihic, sunt principalii factori care iniţiază declanşarea bolii.
|
|
P
|
|
PSIHOZA MANIACO-DEPRESIVĂ
|