A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z
P
PALOARE
  Atenuarea culorii tegumentelor şi a mucoaselor din cauza unor afecţiuni (anemii de orice tip, cancer, leucemii, stare generală alterată, indigestii chiar şi uşoare), a unor stări nervoase stări nervoase (emoţii, reacţie de disimulare în minciună, crize epileptiforme) sau ca o consecinţă a unor intoxicaţii.
  În hipotiroidie şi în insuficienţa hipofizară tegumentele sunt palide şi ceroase.
P
PALPEBRAL
  Care interesează pleopa.
P
PARAMIGREANA
  Paramigrena este cefalalgie primară cu individualitate distinctă.
SIMPTOME
  Crizele se caracterizează prin accese de cefaleee însoţite de diferite fenomene vasomotorii şi secretorii.
  Simptomele sunt asemănătoare cu cele provocate de migrenă apărând însă în plus,  fenomenele produse de sensibilitatea la histamină (rinoree, conjunctivită, lăcrimare, vasodilataţie a pielii feţei).
  Atacurile se pot succede zilnic sau chiar în aceaşi zi, timp de câteva săptămâni, urmând o perioadă de acalmie lungă (luni sau chiar ani), după care seria se poate relua.
DIFERENŢELE DINTRE MIGRENĂ ŞI PARAMIGRENĂ
ASPECTUL
MIGRENĂ
PARAMIGRENĂ
  Predispoziţia după sex
  este frecventă la femeile de 20-40 de ani.
  este frecventă la bărbaţii de 20-40 de ani.
  Debut
  brusc
  Durata crizei
  2-40 ore
  0,3-2 ore
FACTORI FAVORIZANŢI
  -un traumatism carnio-cerebral anterior
  -alimentele histaminofore (conserve, mai ales de peşte, cârnaţi, afumături, carne de porc, etc)
  -constipaţie
  -colită de putrefacţie
  -alergenii
  Parorexia, numită şi foame neuropsihică, este o denaturare majoră a procesului foamei care, în afara unei înfometări majore şi îndelungate independente de voinţa celui flămânzit şi cu excepţia unor practici rituale la unele popoare, apare în deviaţiile mintale.
  O formă cantitativă a parorexiei este acoria.
  În parorexia  calitativă discernământul apetitului devine, sub aspect psihiatric, patologic.
FORMA
SE MANIFESTĂ PRIN FOAMEA DE:
  MALACIA
  condimente, excitante
  PICA
  materii minerale necomestibile (nisip, var, cenuşă, cărbuni, cretă)
  ENTEMOFAGIA
  insecte
  ANTROPOFAGIA
  carne de om
  PAGOFAGIA
  gheaţă
  GEOFAGIA
  pământ
  ALTELE
  -ouă stricate
  -animale exotice
  -plante rare sau ieşite din comun
  -excremente
PAROREXIA
P
P
PARANOIA
  Parnoia este o psihoză cu debut  insidios şi cu evoluţie îndelungată care domină dizarmonic întraga personalitate.
  În această tulburare apare un delir nedublat de halucinaţii (delir coerent) în care nu percepţia realităţii este deformată ci semnificaţia ei, interpretarea sa.
  Paranoicul este mereu suspicios, neavând încredere în nimeni din cauza convingerii de nestrămutat că pretutindeni sunt adevrsari sau spioni care îl au în vizor.
PRINCIPALELE CARACTERISTICI DE ORDIN PSIHOLOGIC ALE PARANOIEI
  Paranoicul are:
  -idei fixe
  -mania persecuţiei
  -sentimentul că este în permanenţă suspectat
  -orgoliu exagerat
  -lipsa unui argument raţional
REACŢIA PARANOICULUI
  Reacţiile paranoicului îmbracă diverse forme, exteriorizându-se prin atitudini agresive care pot merge uneori, până la crime.
  Aceste reacţii sunt deosebit de periculoase în grandomanie şi în fanatismul mistic.
  Piemia desemnează o stare de septicemie carcterizată prin prezenţa în sânge a puroiului.
PIEMIA
P
P
PIEPT DE GĂINĂ vezi:TORACE ÎN CARENĂ
P
PERISTALTISM
  Mişcarea contractilă a stomacului şi a intestinelor, realizată prin intermediul musculaturii netede, prin care se realizează procesle mecanice ale digestiei şi ale tranzitului intestinal.
P
PIROZĂ (PIROSIS, PIROZIS) vezi IMAGINI:
  Piroza (pirosisul, pirozisul) sau arsură gastrică este provocată de hiperaciditate sau de alte tulburări gastrice, uneori chiar hipoacide (denaturarea factorului intrinsec în anemia pernicioasă). În piroză senzaţia de arsură urcă spre esofag (mai ales în hiperaciditate când apare şi un gust acru în gură) sau se localizează, în special în anemia pernicioasă, în zona cardia (gura stomacului) sau fundus (fundul stomacului) [zonele superioare ale stomacului].
  Piroza pote fi însoţită de gastralgie, regurgitaţii acide, greaţă, vărsături.
P
PITIRIAZISUL VERSICOLOR (TINEA VERSICOLOR) vezi IMAGINE:
  În levuroza numită pitiriazis, apar pe tegument nişte plăci solzoase mici de culoare deschisă (galben murdar, albicioase, verzui, galben-brune, roz).
  Pitiriazisul se localizează mai ales pe torace (piept şi spate), fiind o afecţine provocată de o ciupercă din rândul levurilor - Malassezia furfur.
  
Pitiriazisul este o dermatomicoză care se manifestă mai pronunţat în condiţii de căldură şi umiditate (condiţii favorabile pentru ciupercă), prin iritaţie moderată şi mâncărime uşoară, fiind mai deranjantă din motive estetice.
  Există forme (forma acromică) de pitiriazis în care pielea, în zona afectată, se decolorează. Acest lucru se întâmplă din cauza unei substanţe secretată de levură, numită acid azelaic.
  Bacterii (streptococi, stafilococi) care produc puroi (abcese, pustule, flegmoane, etc.).
PIOGENI
P
P
PLANTA
  Partea inferioară a labei piciorului, talpa.
P
PLETORA
  Pletora desemnează un exces de sânge, o suparaîncărcare sanguină locală sau generală, care se exteriorizează printr-o înroşire de lungă durată a pielii şi a mucoaselor. Poate avea loc doar o înroşire a feţei sau a întregii suprafeţe cutanate.
P
PLETORIC
  Caracterul specific a tenului, a pielii sau a unui individ determinat de pletoră.
P
PLICTISEALA
  Stare de pasivitate şi dezgust pentru orice activitate însoţită de senzaţia de vid sufletesc şi de oboseală morală. Plictiseala este provocată de singurătate, monotonie, lipsă de activitate, ocupaţie care nu prezintă nici un interes.
P
POLDIPSIA
  Polidipsia este un fenomen, un simtom care se carcterizează printr-un exces de sete, printr-o nevoie exagerată de a bea.
CAUZE
  CÂND APARE EPISODIC SAU DACĂ ARE UN CARCTEER ACUT (APARE ÎN DESHIDRATAREA GLOBALĂ SAU CELULARĂ ŞI ESTE REPARATORIE)
  -efort fizic solicitant
  -transpiraţii abundente (caniculă, febră, emoţii puternice, efort fizic)
  -vărsături prelungite
  -diaree
  -hemoragii
  -arsuri
  -diureză mare stimulată de diuretice
  -ingestie de alimente sărate (exces de sare)
  -exces de alcool
  -uz de stupefiante, mai ales morfină
  -emoţii pozitive puternice (bucurie explozivă, expansivă)
  -stres senzorial auditiv, zgomote puternice (acest lucru este cunoscut şi speculat de către mulţi proprietari de baruri)
  -după operaţii chirurgicale
  -după clisme
  -la retragerea bruscă a edemelor
  CÂND ARE UN CARCTER PERMANENT
  -pierderi extrarenale de lichide, de natură patologică (vărsături cu carcter cronic, diaree prelungită, hemoragii şi microhemoragii digestive repetate, sângerări uterine abundente sau prelungite, dermatoze întinse, tratamente îndelungate cu laxative)
  -pierderi renale de lichide [poliurie] (diabet zaharat, diabet insipid, nefropatii tubulare poliurice, tratamente îndelungate cu diuretice)
  -altele (alcoolism cronic, intoxicaţie cu mercur, potomanie, dipsomanie, sete gurmandă, uneori hipertiroidism, leziuni hipotalamice, polidipsie congenitală pseudopsihogenă)
P
POLINEVRITELE
  Sunt sindroame ale neuronilor periferici (nu apar leziuni ale măduvei ca în poliradiculonevrite). Se manifestă simultan şi simetric (bilateral şi în acelaşi timp), numai spre extremităţile corpului, fiind afectate fibrele nervoase motorii, senzitive şi vegetative. Polinevritele se caracterizează prin apariţia unor paralizii variabile ca sediu şi intensitate. Reflexele diminuază sau se abolesc şi se instalează nevralgiile spontane, sub formă de crampe, mai ales noaptea. Polinevrita este însoţită şi de alte tulburării periferice. Tegumentele se răcesc şi devin cianotice, muşchii se atrofiază sau are loc retracţia tendoanelor, articulaţiile se pot deforma. În polinevrite, lichidul cefalorahidian şi substanţa cerebrală nu suferă modificări patologice
CAUZE:
  Principalele cauze încriminate în declanşare acestor simptome sunt tulburările metabolice şi stările carenţiale. Cauzele infecţioase sunt mai rare, mai frecvente fiind, însă, cele toxice neinfecţioase şi cele medicamentoase.
SENSURI
  1. Consum exagerat de alimente în urma apetitului mare. vezi:HIPERFAGIA
  2. Simptom al unor afecţiuni organice care se manifestă prin hiperfagie.
  Polifagia apare în:
  -diabetul zaharat (apare ca o compensare a pierderii mari de calorii).
  -bolile caracterizate prin lezarea centrilor sistemului nervos central responsabili cu metabolismul şi foamea.
  3. Alimentaţie diversificată (exprimă diferenţierea faţă de hrănirea cu un singur fel de mâncare - monofagia, sau cu un sortiment sărac, nediversificat de alimente - oligofagia)
POLIFAGIA
P
PROPIONIBACTERIUM ACNES vezi:CORYNEBACTERIUM ACNES
P
P
PRURIT
  Mâncărime a pielii sau a unor mucoase.
  Sunt simptome care se deosebesc de polinevrite, în primul rând, prin faptul că în acest sindrom, apar şi leziuni la nivelul măduvei spinării. Se manifestă asemănător polinevritelor, dar mai extins, până spre coloana vertebrală, şi uneori de-a lungul acesteia, până la creier. Cel mai frecvent, se incriminează originea infecţioasă a afecţiunii.
POLIRADICULONEVRITELE
P
  Cerinţă imperativă de a bea cantităţi mari de lichide.
POTOMANIA
P
P
PSIHOZĂ
  Psihoza este o perturbarea profundă a personalităţii, în care relaţia subiectului cu realitatea este deosebit de alterată. Psihoza este o boală nervoasă nelezionantă, care afectează preponderent psihicul.
  
În psihoză, bolnavul este mai mult sau mai puţin conştient de tulburările sale afective şi raţionale care îl împing spre un comportament inadecvat.
FORME
  ACUTE
  -bufeul delirarant
  CRONICE
  -phihoza maniaco-depresivă
  -paranoia
  -parafrenia
  -schizofrenia
  -delirele cronice
P
PUSTULE
  Pustulele sunt vezicule, deobicei cutanate, încărcate cu puroi, ca o consecinţă a prezenţei germenilor piogeni.
P
PSEUDOARTROZA
  Pseudoartroza este o afecţiune a articulaţiilor (artropatie), dobândită în urma unei fracturi care nu s-a vindecat normal.
  Pseudoartroza apare cel mai des la vârstnici, necesitând în multe situaţii intervenţie chirurgicală.
P
PSEUDOMEMBRANE
      Pseudomembranele sunt formaţiuni care imită, sub aspectul formei şi a consitenţei, pieliţele (membranele). Aceste pieliţe false se formează la suprafaţa unor ţesuturi infectate cu bacterii, fiind formate din  plasmă coagulată sub influenţa fibrinelor.
  În urma infecţiei, la locul inflamaţiei, are loc o exudare (se formează un exudat serofibrinos) a plasmei sanguine.
  Pseudomembranele se formează în unele afecţiuni ca: amigdalită, faringită, difterie, colită pseudomembranoasă.
P
PSIHOPATII UŞOARE
    Tulburări ale personalităţii cu manifestări şterse, sau de scurtă durată, care nu atrag în mod vădit atenţia.
  -Ciclotimia
  -Distimia
  -Hipertimia
   Boală mintală (psihoză) gravă, cu tulburări profunde şi globale ale personalităţii pacientului, care necesită îngrijire psihiatrică.
  În psihoza maniaco-depresivă, stările de depresie alternează cu accesele de manie (se succede tandemul excitaţie-inhibiţie), fiind întrerupte de faze de remisiune.
  Psihoza maniaco-depresivă are un carcter constituţional, ereditar pronunţat.
FRECVENŢĂ
  Afecţiunea debutează, de cele mai multe ori după vârsta de 30 de ani, fiind mai des întâlnită la persoanele cu o constituţie fizică robustă.
FACTORI DECLANŞATORI
  Schimbările şi întorsăturile din viaţă, cu efect de şoc psihic, sunt principalii factori care iniţiază declanşarea bolii.
P
PSIHOZA MANIACO-DEPRESIVĂ